Misterul clipei
Misterul clipei mă-nfioară
Și dacă bate-n miez de noapte,
În liniștea ce mă-nconjoară
Chiar gândul se aude-n șoapte,
Ascuns în timpul care trece
Răpus de dragostea târzie,
Eu mă îmbăt cu apă rece
Doar,doar,iubirea reînvie,
Răpus pe răstigniri florale
Pândind la clipa care vine,
Gustam plăcerile carnale
Mă dizolvam treptat în tine,
Misterul clipei care piere
Mă urmărește,nu se duce
Și-n lumea plină de himere
Mă răstignește iar pe cruce,
Iar clipa care va să vină
Călită-n lupta cu cuvântul,
Nu mi se pare-acum străină
Sigur va trece precum vântul.
Valer Popean,Târnăveni