CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Fragmente >  





Demonul de seară...
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Sunt ”mori de vânt” pretutindeni, drumuri care te ispitesc, care nu duc nicăieri, dar eu tot mai sper într-o vacanță pe cea mai frumoasă insulă. 
  
-- ”Mă faci să râd.” Tu nu poți pleca nici până în celălalt capăt de țară, dar spre o insulă aflată la mii de leghe depărtare? Și la urma urmei, cine s-ar încumeta să te însoțească. Știi cât ești de capricioasă, de sensibilă, mereu apare câte o problemă... 
  
Și eu care credeam că nu e prin preajmă. Afurisit demon! Nu mă lasă să visez nici cu ochii deschiși. Se prăbușește lumea dacă mă amăgesc cu imaginea unei vacanțe fără seamăn, unică, sublimă?! 
  
Numai ce lăsasem cartea din mână și mă îndreptam spre bucătărie să-mi beau ceaiul de mentă cu busuioc. Trebuie să spun că - ori de câte ori recitesc ”Scrisori imaginare”, de Octavian Paler, simt aceeași încântare spirituală, aceeași dorință de a mai găsi ceva nou în structura complexă a cuvântului. Ei! Demonii, demonii... 
  
M-am oprit la un scurt fragment: 
  
---”Ați scris într-un vers: ”La ce bun poetul în vreme de secetă?” Și tocmai asta îmi dă îndrăzneala să mă adresez unui mare poet și să spun că adevăratul curaj, adevăratul curaj al poeziei nu este probabil să cânte ploile când toată lumea le vede, adevăratul ei curaj e să vadă cerul pârjolit și să spere. Și înainte de a fi ploaie adevărată care udă câmpiile, ploaia să fie astfel speranță și cântec.” ( Scrisoare domnului Holderlin). 
  
Dacă dau la o parte vălul delicat și mătăsos care acoperă înfățișarea cuvintelor, mi-e teamă că voi descoperi cea mai adâncă deznădejde a scriitorului. 
  
  
-- ”Vezi!” Ai gândit-o înainte s-o spun eu. Îți mai amintești de câte ori ai luat de la bibliotecă Hyperion, de Holderlin? Mă întrebam mereu ce te atrăgea, ca un magnet, către acest volum: poezia luminoasă, de-o puritate divină, sau nebunia poetului apărută la o vârstă atât de frumoasă ( 32 de ani) când viața abia își deschidea aripile, când visele abia înfloreau... Te-am urmărit cum căutai în datele biografice, cum ți se surpa sufletul citind. Te duceai la bucătărie, trăgeai două-trei fumuri dintr-o țiagară și reveneai, și iar citeai, subliniai cu un creion anumite pasaje, oftând și întristându-te tot mai mult. 
  
-- ”Eiiiiiiii! Ce să spun!”N-ai mai avut nimic de făcut decât să te ții de capul meu, să-mi urmărești fiecare mișcare, trăire, fiecare gând. Și până la urmă... mi se pare firesc să empatizez cu poetul... să-mi imaginez suferința lui ca fiind și suferința mea. Oricum, multe din frământările mele le regăsesc printre rânduri. 
  
-- ”Hai, gata! Găsește-ți alt loc de ”tulburat” și lasă-mă să mă concentrez asupra scrisului. Știi prea bine că sunt multe zile când nu pot lega două fraze. Atunci simt, abia atunci simt cu adevărat vâlvătaia flăcărilor cu care mă ”dezmierzi”, mă învălui... Lasă-mă! Du-te!” 
  
Aș minți dacă nu i-aș da dreptate, pe alocuri. 
  
  
Bietul poet! Bietul geniu! Al pustiului... Și revin: cine mai ”cântă ploile” când sufletul este cuprins de zădărnicie, când spiritul este întunecat de nebunie? Iată ce am găsit pe internet. ”Căci, în nenorocirea sa, Holderlin a avut ”noroc”; o familie de oameni cumsecade l-a luat în paza sa și a vegheat, cu respect și devotament, mai bine de 36 de ani, să nu-i lipsească nimic și să fie ferit de agresivitatea intolerantă a semenilor. Astfel, complicata și dureroasa poveste romantică a poetului s-a împletit cu un miracol de bunătate și înțelegere.” 
  
-- ”Ha-ha! Auzi!”Un ”miracol” de bunătate... Lasă-mă să râd, din toată suflarea mea, păcătoasă, chiar dacă risc să-mi dai cu ceva în cap ( sâc, n-ai să poți) sau să-mi aduci o mulțime de injurii. Tu poți înțelege? Să trăiești în întunericul minții, 36 de ani? Nici eu n-am rezistat acolo... Am căutat alte minți poetice, mai blânde, mai potolite. Te rog să mă crezi. Este înfiorător, cumplit de dureros. O luptă între frântura de rațiune și crucificarea tuturor gândurilor care îndrăznesc să-și caute drumul spre lumină. Un drum al cruzimii, al sângerării violente, unde nu găsești îndurare, oricât ai urla... 
  
Eu nu mă fac răspunzător pentru asemenea suferință. Poate Marele vostru Creator. Ha-ha, ha-ha”. 
  
Și râsul acesta mă scotea din minți... 
  
  
-- ”Du-te naibii, ticălos nenorocit! Eu te cunosc destul de bine. Zile și nopți la rând mi-ai bântuit liniștea ( și încă o mai faci, cu sadism), o liniște atât de fragilă, atât de ușor de alungat. Dumnezeu mi-e martor, sper, cum mă străduiam, cât de mult încercam să mi te smulg din gânduri și-mi imaginam, cu satisfacție, cum îți spulber fiecare părticică întunecată. Parcă aud ( și în acest moment) zgomotul gloanțelor, pornite, cu furie fără margini, către tine, dintr-un Kalașnikov. Și mirosul de ars e atât de persistent... 
  
După această ”luptă” surdă... mă simțeam mult mai bine, eliberată de poveri care mă sufocau, mă îngenuncheau, aproape... 
  
  
-- ”Te mințeai singură! Da, da! Nici nu știi cât m-am distrat. Pentru mine era ca o mângâiere, ca un dans... Apropo! Chiar atunci am învățat să dansez. Trebuie să-ți mulțumesc, pentru asta...și ar mai fi... Ce-i cu fața asta? De ce te-ai încruntat așa? Ceva nu-ți convine, ceva se zvârcolește în sufletul tău. Hai, să mai destindem atmosfera. Te invit la un dans? Te rog, acordă-mi acest dans. Nu mă refuza!” 
  
Îmi venea și să râd, dar și să plâng. În hohote! Nu știam că zac în mine atâția demoni. Pentru fiecare gând, fiecare trăire, câte unul: mai incisiv, mai docil, mai guraliv sau mai taciturn. Dar , fără îndoială, slujind și satisfăcând mofturile stăpânilor întunericului. Doamne! Are dreptate Octavian Paler. Cum să mai fredonez vreo melodie când privești cerul ”pârjolit și gol”? Cum? 
  
  
-- ” Domnule Octavian Paler, ați încercat o mică ironie când ați pomenit de ”cântec și speranță”, nu-i așa?” 
  
”Ha!” 
  
Imposibil să ai un secret al tău! El e acolo... 
  
Eu mă străduiesc să cânt frumusețea lumii, în poeziile mele,unele dintre ele, să caut partea luminoasă a lucrurilor, dar sufletul îmi plânge mereu și mereu, privind ochii mirați ai clipelor care stau să moară. Sunt zile când îmi doresc să fiu altceva, o altfel de ființare, ceva în care bucuria să fie o permanență. 
  
  
-- ”Hei, poeto!” În acest caz, te susțin. Mărturisesc că ți-am apreciat stăruința de care ai dat dovadă în momentele de grea cumpănă.Era în tine ceva atât de sfâșietor, o durere explozivă, uriașă, că ar fi putut distruge jumătate de planetă. Chiar și eu, netrebnicul, am lăcrimat. Crede-mă! 
  
-- ”Ai lăcrimat tu, pe naiba! Tu, care bântui întunericul și somnul celor ce-și caută oaza de liniște? Tu? 
  
Știi prea bine că apelez la somnifere... Cred că asta te bucură. Și parcă l-am simțit cum s-a așezat mai confortabil pe pragul unui gând înfrânt... 
  
  
-- ”Sincer?!” Există o anumită bucurie. Doar așa am certitudinea că pot domina latura ta sensibilă. Apropo! Să știi că ai nevoie de mine când scrii acele poezii pline de suferință, de strigăt surd, de întrebări la care nu vei primi răspunsul pe care ți-l dorești. Nici pe departe... Singurul răspuns adevărat este prezența mea , în multe dintre gândurile tale( o prezență mai incisivă sau mai discretă, dar totdeauna de ”pază”), în toate amintirile și, mai ales, în toate regretele care te bântuie, revoltele născute din experiența unei vieți trăite pe ”muchie de cuțit”... Poți să mă contrazici. Te las... 
  
  
Dacă vrei, scoate și muniția de rezervă: acel Kalașnikov de care te-ai îndrăgostit... Și uite așa, mai învățăm un dans nou. Ai vrea? Hai, simt că vrei...” 
  
Ce-aș mai putea spune. M-am lăsat ispitită, curtată de acest ”demon de seară”, trecând prin toate stările posibile: de la agonie la extaz și invers... 
  
  
-- ”Hai, ringul ne așteaptă!” 
  
Nu știu când am adormit. Și ce vis! O insulă înconjurată de ape , de culoarea smaraldului, învăluită într-o lumină blândă, ca o îmbrățișare. De undeva, din spate, din umbra unui palmier... s-a auzit un hohot. Atât de familiar... De necrezut! 
  
9 septembrie 2016 
  
Referinţă Bibliografică:
Demonul de seară... / Valentina Becart : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 3143, Anul IX, 09 august 2019.

Drepturi de Autor: Copyright © 2019 Valentina Becart : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Valentina Becart
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!