CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Carti >  





Noi apariții editoriale - Romanul ”SAGA SĂRMANILOR”, autor Stanomir PETROVICI.
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Cercurile concentrice ale literaturii de frontieră şi/ sau  
 
durata inefabilă a lui Miroslav-Gheorghe *  
 
Petre ISACHI  
 
*  
 
Motto:  
 
„Totul este inversul totului./ Dar nu i se opune, şi,/ cu atât mai puţin îl neagă” (Nichita Stănescu)  
 
Se ştie, lectorul romanului contemporan este un public aparte: analitic, cosmopolit, sincronizat cu toate orientările şi tendinţele estetice, narative, filosofice etc., este interogativ, erudit – ştie istorie, teologie, politologie, sociologio-psihologie, naratologie, mitologie etc. -, este poliglot, neliniştit, nemulţumit de sine şi de lume, participant activ la târguri, lansări de carte, simpozioane, festivaluri de literatură, caută oriunde merge în toate librăriile şi anticariatele, muzeele de literatură, casele memoriale, are un spirit critic călinescian, citeşte înaintea tuturor, desigur, şi de pe internet, ultima apariţie editorială de la Bucureşti, Iaşi, Cluj, Timişoara, Bacău etc., dar şi de la Paris, Londra, Madrid, Roma, Berlin etc., pe scurt: este infinit mai priceput decât orice critic sau istoric literar. Nu am alunecat în ficţiune! Există asemenea cititori. Desigur, nu mulţi. Nu au fost niciodată mulţi. Ei sunt aleşii! Cei care-i învaţă pe alţii, teoria lecturii, citind şi recitind. Ei bine, unor asemenea mâncători de literatură / şacali literari îşi oferă cu naivitatea lui Adam, o carte atipică, „Saga sărmanilor”, Stanomir Petrovici, un româno-sârb/ sârbo-român (parcă ar avea vreo importanţă!?) din Sânnicolau Mare, oraş bănăţean pe care-l iubeşte ca pe o ibovnică de 16 ani: fatal, sublim şi tragic! Cititorii succint portretizaţi mai sus creează înaintea specialiştilor (critici, esteticieni, filosofi etc.), ierarhii literare ce pot cu greu fi contestate, actualizează cărţile anterioare, susţine regimul capodoperelor şi dictatura valorii.  
 
*  
 
Desigur, cititorul de elită – cel ce asigură longevitatea unei opere şi a unei literaturi - nu face eroarea/ greşeala de a-l identifica pe narator, pe cel care povesteşte „istoria”, cu autorul, cel ce o scrie. Acelaşi lector iscoditor descoperă un narator-personaj (actant, martor, colportor) care narează dinspre persoana întâi gramaticală, punct de vedere în care spaţiul povestitorului şi cel narat se confundă. Acelaşi narator-personaj implicat în acţiune, se dedublează şi îşi vorbeşte şieşi, adresându-se şi cititorului. Acest narator ambiguu, din afara spaţiului narat, dictează imperativ şi confirmă verosimilitatea celor povestite. Altfel spus, acest narator dedublat configurează ca în 1001 de nopţi, structura compoziţională, fragmentară şi polifonică a scriiturii. Titlurile elocvente (Locuri de obârşie, Drumul deznădejdii, Din copilărie, La şcoală, Păţanii imprevizibile, De Sfântul Gheorghe, Anul 1989 etc.) sunt în pandant cu aura de literatură de frontieră, derutant configurată sub eclectismul retoric, poetic, apoi estetic şi poetic, ce nasc întrebări dubitative cititorului, care nu-şi explică de ce clasificările tradiţionale ale prozei se dovedesc inoperante în cazul scriiturii ce-l are drept personaj narator, actant, martor, pe Miroslav-Gheorghe, un alter-ego când al autorului, când al naratorului, când al celei mai autentice voci – cea a „sărmanului” - din „povestea unor oameni simpli”…  
 
Autorul estompează premeditat limitele literaturii de frontieră, încât Măria - Sa Cititorul nu ştie cu certitudine, dacă citeşte/ interpretează amintiri – gen asemănător cu memoriile, în care scriitorul descrie fapte din propria viaţă -, autobiografie (autorul îşi povesteşte cum vrea el, întreaga viaţă – nu cum a fost), confesiune – mărturisirea unor gânduri revelatoare şi a unor sentimente legate de viaţa intimă a autorului –, jurnal (scris ca o încercare utopică de sustragere/ evadare din singurătate), memorial – consemnarea retrospectivă a unor împrejurări şi evenimente la care autorul a participat sau le-a fost martor, desigur cele care-i convin -, memorii (compoziţie beletristică cu caracter evocator ce conţine însemnări asupra unor evenimente semnificative petrecute în timpul vieţii autorului şi la care el a luat parte activ), reportaj – modalitate de expresie ale unor experienţe autentic personale a istoriei recente – sau un roman-document/ politic (memorialistic) simultan subiectiv şi obiectiv.  
 
Ştergerea frontierelor dintre amintire, autobiografie, confesiune/ mărturisire, jurnal, memorii, memorial, reportaj, roman-document/ politic confirmă crezul realist/ infrarealist al autorului. Nu e greu de remarcat că Stanomir Petrovici identifică creaţia literară cu datul de viaţă, trăit aparent aleatoriu, de el însuşi (tema predestinării), încât poate să afirme asemenea lui Ortega y Gasset: „Eu sunt eu, plus împrejurările mele”. Domină în scriitură confesiunea (ne)literaturizată ce vizează şi visează cu „liminară sinceritate” atât autenticitatea materială a „feliilor de viaţă”, a documentarului brut – impus de naturaliştii mai vechi sau mai noi -, cât şi autenticitatea substanţială, teoretizată şi aplicată de Camil Petrescu, Marcel Proust etc. Cu certitudine, Sanomir Petrovici este un iubitor al scrisului conceput ca reflex al libertăţii de a fi sincer cu lumea şi cu sine însuşi. Nimic mai greu. Încercaţi! Din acest punct de vedere, el este un camilpetrescian autentic. Romanul-document are de câştigat.  
 
*  
 
Numai fiind sincer cu tine însuţi, poţi fi sincer cu Celălalt. Anticalofil prin excelenţă, scrisul său exprimă „fără ortografie, fără stil, fără caligrafie” (C. P.), dar însufleţit de o „liminară sinceritate” ceea ce a trăit, a simţit, a gândit şi i s-a întâmplat lui şi tuturor celor pe care i-a cunoscut şi-i cunoaşte. Pretinde – într-un pur stil românesc - că a trăit (de ce nu ar trăi şi acum, aici?) într-o lume a „sărmanilor”, care nu uită niciodată să se lamenteze şi să interpreteze romantic, eterna opoziţie: condiţie dată - condiţie dorită! Astfel „Saga sărmanilor” (sârbi, români, germani şvabi, unguri, austrieci, saşi, ţigani, etc.) este în primul rând o literatură memorialistică a experienţei subiective, de cunoaştere a concretului vital, istoric, configurat descriptivo-narativ în procesul devenirii sale. O astfel de saga memorialistică satisface interese publice, dintre cele mai diverse, de la cel documentar (gulagul comunist din Bărăgan, teroarea securităţii, colectivizarea, evenimentele misterioase din decembrie 1989, fenomenul exilului, ciuma roşie, postcomunismul, jocul politic straniu al partidelor etc.), la cel omenesc etern – copilăria, familia, iubirea, prietenia, şcoala, studenţia, iubirea de neamul românesc/ sârbesc şi de patria uitată inexplicabil, de noul val, căsătoria, divorţul etc. – sau pur literar-estetic: perspectiva naratorială, viziunea estetică, lumea balzaciană a personajelor, arta descriptivă, problematica transfigurată, actualitatea mesajelor, categoriile estetice etc., încât motivaţia producerii unei astfel de proze memorialistice şi voit autobiografice – orgoliu, dedublare, spirit de revanşă, claustrofobie existenţială, vocaţie testamentară, complexe, când de superioritate, când de inferioritate, plăcere estetică etc. – pare aflată sub umbrela gratuităţii. Pare!  
 
În realitate, aceste motivaţii coexistă şi străbat interogativ „feliile de viaţă”, de autobiografie ficţională creditabilă ca adevăr literal, nu literar, cu o valoare literară eclectică şi dubitativă. Pentru Stanomir Petrovici, povestea familiei, istoria şi ficţiunea autobiografică nu pot fi despărţite. Nu întâmplător, naratorul acuză permanent „teroarea istoriei” antecomuniste, comuniste şi postcomuniste, ascunsă sub haina discretă şi aparent aventuroasă a autobiografiei simultan faptică, intimă, de cercetare a fluxului de conştiinţă, dar şi a sufletului intelectualului european rătăcit, permanent neliniştit, ameninţat de înstrăinare. Prin scriitura biografist-confesivă, scriitorul bănăţeano-bacăuan se înscrie peste timp, involuntar, prin experienţa directă a trăirilor, autenticitatea netrucată, intransigenţa existenţială, sinceritatea liminară, principiile morale, filosofice şi culturale de dreapta, în grupul trăirist de la Criterion: Mihail Sebastian, Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Mircea Vulcănescu, Constantin Noica, Petru Comarnescu, Emil Cioran, Lucian Blaga etc. Prin viziunea pancosmică a ortodoxiei/ catolicismului se apropie de gândirismul lui Nechifor Crainic. (...)  
 
Aura de memorial a volumului Saga sărmanilor trimite tot la generaţia ieşită de sub mantaua lui Tache Ionescu sau eventual cea a lui Nichifor Crainic. Frontiera labilă între literatura confesivă şi Istoria trăită, imprevizibilă şi agresivă, aminteşte de Mircea Eliade, Sebastian, Cioran etc., prin coexistenţa interesului documentar, cu cel estetic/ artistic, în funcţie de talentul de evocare al naratorului (v. Teama, Mama mea cu gloanţe-n păr, Zbuciumul unor zile din decembrie, Domnul Ion Raţiu, Pe un picior de rai, Prin Argeş, Noi începuturi etc.) şi de deghizarea autobiografică auctorială. Tehnica reportajului se insinuează în „saga”, atât din necesităţi compoziţionale, cât şi ca modalitate de expresie (retorică) a unei experienţe autentic personale a istoriei. Scriitorul timişorean (et in Timişoara ego; dar şi ,coincidenţă, et in Belgrad ego!), deşi este preocupat esenţialmente de a transmite experienţele şi trăirile personale din ultimii 60 de ani, ca în orice proză deghizat autobiografică situată fatal la frontierele literaturii de frontieră (amintiri, jurnal, confesiune, memorii, reportaj etc.), alunecă, începând cu capitolul Anul 1989…, în ceea ce s-ar putea numi roman politic. Dar care roman nu este politic? Chiar şi cel erotic. Este exclus politicul din Adam şi Eva de Liviu Rebreanu? Mă îndoiesc! (...)  
 
*  
 
Meritul incontestabil al acestei cărţi de un eclectism narativ seducător – eclectismul vieţii şi al unei Istorii imprevizibile şi tragice – este că păstrează „lanţul istoriei” şi face imposibilă (între)ruperea memoriei, dar mai ales că reiterează, implicit, interogaţia din Apocalipsa după Ioan. Ce vom face când „Timpul nu va mai fi?” Rămâne absurd suspendată în acest roman (a)politic din cercul/ centrul literaturii de frontieră, insinuanta întrebare: dacă trecutul nostru e viitorul nostru, noi, cititorii, ce va fi necesar să facem? Să avem „nebunia de a gândi pe cont propriu”, mi-ar răspunde mirat, Gabriel Liiceanu. „Şi-ntreb al meu suflet rănit de-ndoială” este posibil aşa ceva într-o Românie Mare? Da! Îmi răspunde, într-un prelung şi eroic ecou, chiar în/ din Saga sărmanilor, Miroslav- Gheorghe Petrovici. Eu, Stanomir, sunt adevărul! În aceste condiţii, de ce cartea lui Petrovici nu ar putea sta pe acelaşi raft de bibliotecă cu Saga Romanovilor, cu Saga Dinastiei de Habsburg, cu Saga reginelor şi Saga favoritelor, cu Saga Dinastiei de Windsor sau Forsyte Saga etc.? Toate îşi propun să ofere cititorului de elită, portretizat în incipitul însemnărilor, o lume adevărată! Care adevăr?, ar întreba Pillat din Pont?!  
 
*  
 
15 februarie 2017, Bacău  
 
Petre ISACHI  
 
* Saga sărmanilor, Stanomir Petrovici:  
 
Ed. Rovimed Publishers, Bacău, 2017  
 
Cuvânt de însoţire: Petre Isachi  
 
Redactor: Mioara Băluță  
 
Coperta: Mioara Băluță  
 
Imaginea de pe copertă:  
 
Michelangelo Merisi da Caravaggio, Necredința lui Toma  
 
Referinţă Bibliografică:
Noi apariții editoriale - Romanul ”SAGA SĂRMANILOR”, autor Stanomir PETROVICI. / Valentina Becart : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2396, Anul VII, 23 iulie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Valentina Becart : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Valentina Becart
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!