Fântâna dorinţelor
Autor Urfet Şachir
Pieptul mi-e gol de timpul când
nu am putut fi cu tine,
iubitul meu,
sunt secunda ce bate în inima ta,
între credinţa mea şi-a ta,
ce ne leagă din vremuri candide.
Tu eşti răsăritul şi apusul meu,
am marea, de-o parte, numele tău,
am Cerul şi Pământul între care
se zbat visele noastre
şi orizontul unde se întâlnesc
inimile noastre,
căci de la mal de mare înalţ
iubirea-mi pentru tine către cer,
să umplu golul din pieptul meu
şi luna a prins de veste.
M-am trezit dintr-un somn
zbuciumat,
mi-e atât de tristă dimineaţa!
Am câteva culori, dar niciuna
nu-ţi poate reda chipul din
inima mea.
Fur acuarela mării şi te
pictez în albastru,
caut urma pe care te-am pierdut,
mă-nvăluiesc în cămaşa ta,
să-mi vorbească în tăcerea ta,
să-mi şoptească numele în
visul nostru pasional
când eu eram moneda
ce-o aruncai în fântâna dorinţelor tale.
Azi sunt o frază îngheţată între
buze şi lacrimi curgând pe perna
ce mă dezbracă de gânduri.
Mă voi însoţi cu marea,
voi veni la tine, azi, pe-un val,
să-ţi alung tristeţea.
De nu poţi veni tu, voi veni eu
pe nisipul auriu, plaja mă va însoţi.
Timpul gol ne-a păstrat iubirea,
inimile noastre încă şoptesc
aceleaşi vorbe suave.
Să facem aceste simţiri
să fie mai intense,
să crească iubirea noastră,
să ne îmbrăcăm cu marea,
s-atingem orizontul,
acolo ne vom uni cu cerul
şi stelele ne vor fi ploaia
nemuritoare a iubirii noastre.
Azi ne vom vedea din nou,
păsările cerului vor ţine concert,
peştii vor fi zbuciumaţi în marea-nvăluită,
nisipul va străluci mai tare ...
Plaja ne aşteaptă şi ochii noştri
surâd.
Un val se-nalţă mai sus de noi,
cuvinte duioase se pierd
în ecou.
Mangalia, 29.11.2015 , h 02.12
