Din caietul de literatură: Poezii alese
De prin sertar culese.
Lacrima poetului
de Şachir Urfet
Plânsul lumii e-n lacrima poetului;
adevărul plutește ȋn lacrima lui,
în molecula modestiei sale.
Mi-e somn de nemurire! zice el.
Mi-e foame de-adevăr!
De aceea umblu ca un boem
la margini de mahala
prin “Bronx”-ul autohton
și prind cu brațul acea euforie
a vreunui narcoman de “E”-uri
înainte de a se prăbuși la picioarele-mi
obosite.
O gheară mi se pune și nu pot s-o
suport,
îmi smulge pieptul și mă lasă cu
durerea – lacrimă de sânge,
inima-mi e chircită,
ochii-ncețoșați adună adevărul din
mahala.
