CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Poeme > Antologie >  





Carte (Niște poeme) II

 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Din ciclul   
„STRANIU INTERLUDIU” (POEME REALIA)  
  
QUID MORARIS EMORI?  
  
"Viaţă si moarte sunt ca două goluri  
În jurul căror steaua se-nvârteşte  
Şi amândouă n-au nici timp, nici goluri."  
(M.Eminescu)  
  
Pe când adăstat-am - straniu interludiu -  
În lumea evanescentă a marelui Morfeu  
Şi umila-mi cale a vieţii o pierdui  
  
Paşii-mi cătară, timizi şi opintiţi,  
O trecere, o trapă, o boltă-n noaptea  
Timpului hain, adorator de Moarte.  
  
E oare Samnayasa finala renunţare  
Ce-mi macină Întregul ca atare?  
Unde-i Pheacia, locul iubirilor gingaşe?  
  
Simt de la o vreme, cum corpu-mi  
Se desfoaie, se zguduie, se sfarmă  
Sfidând toţi zeii, şi Sinele, pe rând.  
  
Senin aş vrea monada-mi să plutească  
Peste câmpii, unde se sfârşesc munţii  
„Extra flammantia moenia mundi”.(*  
  
Deunăzi, prietene, furat de gânduri amare,  
Străbătui imberb o incintă mare  
Zeci de scări, zeci de uşi şi zăvoare.  
  
Saloane mulţime, anodine covoare,  
Alb ivoriu, perdele gri şi coridoare  
Halate albe, bleu, tavane-nalte  
  
Chipuri palide răsar lâncezând în paturi  
Adumbrite-n gânduri şi cu tuburi-n laturi  
Suferinţa-şi urlă în diezi, bemoli, în valuri  
  
Camera măsurai cu ochii şi cu paşii ...  
Linişte n-avui, ci în ordine precum ostaşii  
Urmai convoiul bolnavilor ca şi apaşii  
  
Un dute-vino de tărgi şi cărucioare  
Asistenţi-n halate mişunând ciopoare  
Alai sinistru urmat de monitoare  
  
Ticăit de aparate, lămpi, luminatoare  
Zăngănit de scule şi aspiratoare  
Ordine decente, sânge, răni resuturate  
  
Între vis şi veghe, fără de regrete,  
Scâncet, icnet aud lângă perete  
Perdele văluresc ca nişte egrete  
  
Unul lângă altul, sărmani bolnavi  
Cu gâturile flexate zac atîrnaţi  
În aburi de narcoză şi ozonaţi.  
  
Tăieturi-şirag au pe grumaz  
Însăilate-n aţă sau prinse-n şirag  
Broboane au pe frunte şi un zâmbet vag  
  
Fior simt pe spinare şi sângele-n tâmple  
Imagini stranii de oameni basculinzi  
Reverberând sinistru în marile oglinzi  
  
Infernu-i aproape, Paradisu-i departe  
Plecat-am singur, mă-ntorc cu Dante.  
Unde-i peştera spre TENAR?  
  
___________________  
*) Titus Lucretius Caro, „De Rerum Natura”  
  
PRINCIPIUL INCERTITUDINII  
  
"Cât despre suflet ... adevărul este că nu  
se poate scrie despre suflet negru pe  
alb. Privit, direct, el se risipeşte."  
(Virginia Woolf)  
  
Fost-a o mamă, fost-a un tată  
Fost-a o soră, fost-a un frate  
Fost-a o casă, fost-a o vatră  
Gradină edenică revărsată spre terase  
Explozie florală şi arbori semeţi  
Fost-au toate, cele mai de preţ:  
Caisul, părul, iasomia foşnitoare  
Miresme agreste şi eterice licori  
Tangaj de zefire şi cuiburi de zburătoare ...  
  
Acum pământu-i sterp in fiece vară  
Toate se apleacă, se-nclină, nu se-ndreaptă  
Ciorchinii scârţâie pe viţe într-o doară  
Şi casa tot îi acolo, dar e goală  
Mamă, tată, soră ... numai amintire  
Zadarnic grăbesc paşii, e prea târziu  
Poate că şi timpul s-a stins în pavale.  
  
O umbră voi rămâne, precum un semn pe carte?  
E prea târziu sau e prea devreme, oare?  
Iubesc Pământul şi Cerul deopotrivă  
Şi simt că absorb cu totul, vagi menhire.  
M-am certat cu nornele, câteştrele   
Dar nu găsit-am lachesis între ele.  
  
ANOTIMP INTERIOR  
(poem - colaj)  
  
Iubire rotitoare, mândră poală de păun!  
De-mi spală puntea coşmarului, vină!  
Vină de-mi mătură polenul minciunii ...  
Tu, Veneră, sărută-mi Raţiunea plină de icusarii  
Eternităţii: Puţine ne mângâie, puţine,  
Fiindcă multe ne mâhnesc, multe  
O, mete  
În căuş  
De inimă bolnavă!  
  
Fiece clipă de-o fi al meu oricând un anotimp,  
Anotimpul durerilor la subsuori de ramuri  
Şi-al parfumatei tăceri de toamnă;  
Sau anotimp al feeriei noptatice, anotimp interior ...  
Ritual de cenuşă, obsesie a nealterării eterne  
A Fiinţei - clipă inundată în durată cosmică;  
Şi-alung Fata Morgană a Etericei Naturi ...  
O, coridă dură:  
Anotimpurile mele  
Cele pure, în inele!  
  
Actus purissimus et purissimus Actus.  
A ta culme şi-al tău capăt le caut  
Dulce Moarte, scufie de noapte! Ori fericirea în mine;  
Şi nodul deznădejdii şi frunza cea de tei  
A lui Siegfried, măreţul Prinţ ...  
Iată? Se ivesc Ocazii şi omizi noi!  
Curgeţi stele tulburătoare  
Şi-mi pistruiaţi sufletul cu unsoarea lucirii voastre!  
Actus purissimus et purissimus Actus.  
  
Scrijelesc unghiile îndoielii Poarta crestată  
A Realităţii, pe care nici n-o trăim:  
  
Ci sperăm a fi trăit, a fi iubit.  
Sufletul nostru îşi schimbă mereu mahrama,  
Nu poate vâsli, n-ajunge la liman;  
Dar ştie, aşteaptă - aşteaptă şi ştie.  
"Contra-rândunica - Schimbaţi antimonul!"  
Surogate de cuvinte:  
Haidem spre Lumină!  
  
Scufii de muguri umplu puntea  
Şi-n aer miros de zarzăr, de camelii ...  
Coboară Lună, tu ... Faleza te-mbie;  
Priveşte a valurilor vulcanica valvă,  
Spărgându-se-n perle, de cheiuri, de docuri.  
Presimt aroma mării, a sării putrezinde,   
Iz mareic,  
De fân dospit,  
De pin ...  
  
Ţipăt - Pescăruş de iarbă - Chemări de vânt -  
Totul nimic ar fi, ar fi mai bine;  
Ar fi a fi egal cu Tu al meu;  
Cu a nu fi şi a nu fi socoate  
A nu exista, Eikonoklastes!  
Aer vibrant în strune de arc de liră.  
De ce atâta nelinişte?  
De ce ?  
De ce ?...  
  
Crezuta-am sosită Primăvara -  
Eu, umbră trecătoare, Eu.  
Tremurătorul alun cu plete de sălbatic  
Visează ... O! Şi mâzgăleşte cerul cu aur de polen ...  
În a vântului hamac frunzele vagante  
Poartă pete de sânge virginal.  
Zăpada spumează pământul, hlamidă:  
Zăpada galbenă, zăpada galbenă ...  
"Nu-i primăvară:  
E toamnă!  
E toamnă!  
  
Eu simt amăreala amorului propriu  
Şi miezul de prună al golului ceresc.  
"Alungă-mă! Alungă-mă! Alungă-mă!"  
Ai plecat, iubito, spre-a Paradisului fior.  
Natura luat-a un chip geamăn cu-al meu,  
Ce-ţi tulbură lintiţa privirii şi otacul  
Buzelor flămânde de-otrava Iubirii.  
Mă uită! Ci Toamna îmi ghiceşte prelung  
În ghioc, ca ţiganca cea plină de fuste.  
"Vino de-mi ghiceşte!  
Vino! ...  
Vino! ...  
  
SCRÂNCIOB  
  
Noapte hâdă, pustie şi rece ...  
Cine oare pe inimă-mi trece  
Cu paşii de umbră, cu glasul de vânt,  
Miros de tămâie, miros de pământ ...?  
  
Buze de gheaţă-mi sărută suflarea...  
Mai neagră şi searbădă-mi creşte cărarea...  
Nădejdile albastre şi noapte se sting,  
Tresar din adâncuri, de moarte m'ating.  
  
Cine oare prin inimă-mi trece,  
Cu umblet de noapte pustiu si rece,  
De-mi scoală jalea durerii uitate  
Şi-mi plânge cu vântul pe singurătate? 
Referinţă Bibliografică:
Carte (Niște poeme) II / Tănase Grosu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2935, Anul IX, 13 ianuarie 2019.

Drepturi de Autor: Copyright © 2019 Tănase Grosu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Tănase Grosu
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!