CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Poeme > Antologie >  





Carte (Niște Poeme)

 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Din ciclul  
Punct, contrapunct  
 
LOGOPOEIA – MELOPOEIA  
(Ars Poetica)  
 
"Întâi Poetul - Soarele  
e-al doilea." (Emily Dickinson)  
 
Născându-mă pierdui o Sferă  
Pâlc după pâlc, zile si nopţi  
Umplut-au cavernele Neantului  
Strivind pântecele Paradisului  
 
Prisosul Iubirii picuratu-l-am  
Pe Lucruri, Fiinţe si Fapte  
Am dat răgaz Luminii să mă-nvoalte  
Lăsat-am liber tangajul  
Gândului printre Cuvinte.  
 
Alalai, ie, paian!  
 
Ei, tu, Poezie, precum kadamba  
Cu miresmele-ţi mă-nvălui  
Şi-n narcoza ta mă mistui  
Amuşinând vocabule , cuvinte  
Răvăşind gânduri, sentimente  
Mă-nvrednicesc să-mbrac Firea  
În marame şi brocard de poeme.  
 
Viaţa-mi e totul şi nimic:  
Se mistuie în a Poeziei Armonie  
Tânjind s-atingă-n treacăt  
Esenţa nepătrunsă a Lumii.  
 
Şi totuşi, totuşi ...  
În fiece cuvânt mijeşte o Poemă.  
Scâncet de consoane - şopot de vocale  
Metafore-n vâltoare...  
Vestesc un vers domnesc  
Ca un măr punic de zemos.  
 
„Fiecare cuvânt este o operă poetică.”  
(Jorge Luis Borges)  
 
 
 
INDUSTRIAE  
 
„Nu vreau un om, ci’n om, o lume’ntreagă,  
Ci dragostea de dragoste pribeagă...”  
 
Poarta de fildeş  
 
Zadarnic scrijelim a lucrurilor coajă  
Praful stârnim, a nimicurilor mreajă  
Încercăm drumuri, poteci spre nicăieri  
Stârnim fantoşe dintr-un trecut anume  
Instituim noi legăminte şi cutume.  
Ignorăm imediatul şi starea cea prezentă  
Bobârnac ne dă viaţa şi o nouă volută.  
 
Poarta de corn  
 
Prietene, ascultă vibraţia Naturii,  
Stavilă de-ndată pune căii aventurii.  
Simţi-vei adierea esenţelor curgând  
Zvârcoliri de patimi, musonul din gând,  
Muzica din sfere, zumzetul stelar,  
Suflul raţiunii, zeul tutelar.  
Toate drumurile nu fură în zadar.  
 
 
 
 
SCARA LUI PENROSE  
(acrostih)  
 
"Toate sunt ecuaţiuni."  
(M.Eminescu)  
 
Sisific încercăm poteci, cărări şi drumuri  
Abrupte trepte de mărgean vom coborî ori vom urca  
Trudind agonic archaei eliberăm, vernaculari  
 
Continuu şirag de bucle este măreaţa Viaţă  
Hrisov vremelnic de gânduri şi nevoi  
Incert urcuş spre Paradisul Albastru  
Trecem prin steiuri, străbatem tot în jos.  
 
Adăstăm adeseori la Tărmuri si Atoluri  
Nu precupeţim nimic din Dragoste şi Vis  
Amorul, zelos meşter, ne-ncunună Dorul  
Nedezminţit pătrunde-n suflete smerit  
De grab' chema-vom pe zeul Harpokrates  
Aducător de pace şi ramură de vâsc!  
 
”Și noi nu ne bucurăm de beatitudinea pentru  
că ne reprimăm pasiunile, dar ne reprimăm  
pasiunile pentru că ne bucurăm de beatitudine.”  
(Baruch de Spinoza)  
 
 
 
C A R O  
 
"Lumea n-au facut-o îndreptăţiţii".  
 
Inspirat-am, din-nceputuri, rafinat aither  
Înotând buiastru în a cerului uter.  
Aura palpită: verde, roz şi galben.  
Fiecărei clipe viaţa e 'nrobită  
Sufletul pulsează, inima-i rănită.  
 
Cercat-am izbăvirea-n casa Asgardhr  
Zeilor libaţii făcut-am în zadar.  
Neputincioasă carne-i natura omenească  
Iubeşte catastrofa şi se-nstrăinează  
Zălog se pune morţii şi se-mpuţinează.  
 
Lumea oamenilor, Midgardh, tainic, levitează  
Sugrumând lumina, moartea copiază.  
Niciodată n-am depăşit Himlr, bordura cerească.  
 
 
 
TC' IONG  
 
Mi-e dat să-mpac muntele cu câmpia  
Să-alătur zilele cu nopţile-nstelate  
Să umplu alert golul cu plinul  
Să-mprăştii neliniştile şi angoasele  
Să-nghioc perlele gândurilor în minte,  
Să dezgheţ lacurile în hohot de liră.  
 
Ascultând gâlgâitul de izvoare,  
Orga gâzelor în catifea de ierburi  
Creşte-va tensiunea în plasa funigeilor  
 
Împăcat voi fi cu Natura şi Soarele  
Fi-voi fidel mie în cuget şi simţire  
Şi-oi sta cu Zeul la o vorbă  
 
Trimite-voi pasărea, Hong drept Zălog  
Pe cursul apei pân' la cea dragă!  
 
 
ZEITKEN  
 
"Nu uita că niciodată mai frumoasă  
decât nudă nu-i ideea."  
(Miguel de Unanumo)  
 
Scufundă-şi Timpul, Cumpănă-n adâncuri.  
Reverberând armonic în ecouri şi acorduri  
Vibrează-n cercuri clipele şi anii  
Răvăşind nelinişti pe calea zeilor.  
 
Deznoadă-mi, Soartă, de neguri zilele  
Aştept de mult întronarea zorilor  
Mă zbat, decad, revin şi gânguresc  
Ferice vreau să fiu, cuprins de plenitude  
Să simt, printre erori si noi regrete,  
Disiparea lumii-n armonii d-egrete.  
 
Blestemat fi tu, viclean, Carcosa,  
Ce zdrobeşte Timpul ca pe oase!  
Veşnicul Astăzi înghiţit fu de Ieri  
Grăbind spre Mâine şi Răspoimâine  
Caruselul zilelor se frânge-n Univers.  
 
Simt roţile Vremii tasându-mi viaţa  
Trupul mă-ncumet a-l pune barieră  
Mă zbat zadarnic-n acest cerc vital  
Mai tare-i Timpul ca furtuna  
Jucând un tainic vals eteric.  
 
 
 
VULNERANT OMNES ULTIMA NECAT  
 
"Infinitul timpului este  
infinitul morţii".  
 
Îmi străbate Timpul corpul ca prin sită  
Gândul iar mă duce, clar ca o ispită  
Căci viaţa ne-o conduce maştera ursită.  
 
Îmi pângăresc trupul spaime, pofte şi iubiri,  
Fleacuri fără număr, lipsă de simţiri  
Rar mai recunoaştem ale noastre firi.  
 
În trupul tău, iubito, e-un foşnet de bosoni,  
O zbatere de aripi, un tropot de bizoni.  
Totul se-mplineşte, chipul străluceşte  
Chiar seninătatea, frumuseţea o-ntregeşte.  
 
Simt deja balansul, ceasul ticăind  
Das leidige Ich - das leidige Selbst.  
 
 
 
DOWNWELLING  
 
"Când priveşti în abis, abisul  
priveşte în tine." (Nietsche)  
 
Mă simt născut din mare, din neguri abisale  
Materiile naturii viaţă stârnind în trupul meu  
Simt un imbold tandru de scufundare-n ape  
Şi-o mirare rară prin membre şi celule.  
Înaintând în largu-i, haloul mă pătrunde  
Valurile-n zbucium îmi ciugulesc din trup.  
Brizanţii iuţesc cursa şi sarea o strecoară  
Prin muşchi, ţesuturi se încoronează boarea.  
 
Străbat tot spectrul şi straturile toate,  
Aceste plăci solzoase de ape pur albastre  
M-avânt în adâncime printre delfini şi alge  
Sinele valsează şi tainic mă curtează  
Un cânt strecoare-se divin, mă asaltează  
Mai sunt oare în viaţă sau mă pierdui?  
Cobor fatal spre receptacula animarum  
Între moarte, înviere şi alte daruri.  
 
Încerc de-un timp cu-ncrâncenare de centaur  
S-adăst la mal, să mă-ncunun cu verde laur  
Las vouă, cerberi, lumea îngustă-a veşniciei  
Spectrul refrigerium interim şi chezăşiei  
Topindu-mă în ceţuri şi uitări de sine.  
 
Trezeşte-te, Poete, din stele logostele ...  
Căci Luna cea bălană pe boltă se arată  
Coboară-apoi alene în peştera adâncă, lată  
În Latmos şi nu se lasă nici ea mai prejos  
Amorezată de Endymion, păstorul cel frumos.  
 
Şi ca din totdeauna, feciorul somnoros  
Se scarpină în plete, se culcă iar pe jos  
Cuprins de toropeală aţipeşte-n tihnă  
Selena trist icneşte, plină de regrete  
Şi-ascunde supărarea în tulbure tenebre.  
 
 
 
QUID MORARIS EMORI?  
 
"Viaţă si moarte sunt ca două goluri  
În jurul căror steaua se-nvârteşte  
Şi amândouă n-au nici timp, nici goluri."  
(M.Eminescu)  
 
Pe când adăstat-am - straniu interludiu -  
În lumea evanescentă a marelui Morfeu  
Şi umila-mi cale a vieţii o pierdui  
 
Paşii-mi cătară, timizi şi opintiţi,  
O trecere, o trapă, o boltă-n noaptea  
Timpului hain, adorator de Moarte.  
 
E oare Samnayasa finala renunţare  
Ce-mi macină Întregul ca atare?  
Unde-i Pheacia, locul iubirilor gingaşe?  
 
Simt de la o vreme, cum corpu-mi  
Se desfoaie, se zguduie, se sfarmă  
Sfidând toţi zeii, şi Sinele, pe rând.  
 
Senin aş vrea monada-mi să plutească  
Peste câmpii, unde se sfârşesc munţii  
„Extra flammantia moenia mundi”.(*  
 
Deunăzi, prietene, furat de gânduri amare,  
Străbătui imberb o incintă mare  
Zeci de scări, zeci de uşi şi zăvoare.  
 
Saloane mulţime, anodine covoare,  
Alb ivoriu, perdele gri şi coridoare  
Halate albe, bleu, tavane-nalte  
 
Chipuri palide răsar lâncezând în paturi  
Adumbrite-n gânduri şi cu tuburi-n laturi  
Suferinţa-şi urlă în diezi, bemoli, în valuri  
 
Camera măsurai cu ochii şi cu paşii ...  
Linişte n-avui, ci în ordine precum ostaşii  
Urmai convoiul bolnavilor ca şi apaşii  
 
Un dute-vino de tărgi şi cărucioare  
Asistenţi-n halate mişunând ciopoare  
Alai sinistru urmat de monitoare  
 
Ticăit de aparate, lămpi, luminatoare  
Zăngănit de scule şi aspiratoare  
Ordine decente, sânge, răni resuturate  
 
Între vis şi veghe, fără de regrete,  
Scâncet, icnet aud lângă perete  
Perdele văluresc ca nişte egrete  
 
Unul lângă altul, sărmani bolnavi  
Cu gâturile flexate zac atîrnaţi  
În aburi de narcoză şi ozonaţi.  
 
Tăieturi-şirag au pe grumaz  
Însăilate-n aţă sau prinse-n şirag  
Broboane au pe frunte şi un zâmbet vag  
 
Fior simt pe spinare şi sângele-n tâmple  
Imagini stranii de oameni basculinzi  
Reverberând sinistru în marile oglinzi  
 
Infernu-i aproape, Paradisu-i departe  
Plecat-am singur, mă-ntorc cu Dante.  
Unde-i peştera spre TENAR?  
 
___________________  
*) Titus Lucretius Caro, „De Rerum Natura”  
Referinţă Bibliografică:
Carte (Niște Poeme) / Tănase Grosu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2875, Anul VIII, 14 noiembrie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Tănase Grosu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Tănase Grosu
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!