CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Versuri > Ipostaze >  




Autor: Stelian Platon         Ediţia nr. 3508 din 08 august 2020        Toate Articolele Autorului

Stelian PLATON - MORMINTELE ELODIEI (POEME)

 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
APATIE  
 
Contemplându-ne-n veacuri ni s-a prezis să așteptăm,  
Iar prin cuvinte anoste iar și iar ne reformăm,  
Cu ochi apatici să privim zarea în gol întinsă  
Și apoi să persiflăm orice idee aprinsă.  
 
Dar pe ce abscisă oare lâncezim în absolut,  
De nu se mai întoarce consolator niciun minut?  
Un suspin doară tresaltă ca un upercut în piept,  
Dintr-o bezna tolănită peste dretul nostru drept.  
 
Cât e de-atunci? S-au consumat desigur prea multe ploi,  
S-au năruit și visele frumoase tot fără noi,  
Cu sârg a creștinat hoți și criminali justiția  
Pe orice mormânt necunoscut s-a scris Elodia.  
 
S-au estompat păduri și-au murit și umbrele de cai  
Și nu se întoarce nici veacul din care eu plecai.  
O tristă briză mă aduce lângă Neagra Mare,  
Acolo sub nisip, uitat, văd zeul nostru mare.  
 
Neplânsele cruci s-au înnegrit la margine de drum,  
Doar flori uscate în buchete, le pomenesc postum,  
În Univers se contopesc neconsumate clipe,  
Noi mai așteptăm să ne crească îngerești aripe.  
 
 
CÂNTEC TRIST  
 
Zac rochii de mătase și verbe speriate  
În crusta scorojită a satului plecat,  
E beznă-n convingeri și-s iubiri rarefiate,  
Iar sabia flămândă taie capul aplecat.  
 
Uimiți uităm și vorba, și ulița, și viața,  
Și frunzele sunând în roua albei dimineți,  
Suntem la începuturi și asta-i doar prefața,  
Învățăm tăcerea, nu furia celor îndrăzneți.  
 
Apatici și absenți, uitați, n-am mai râs luminii  
Iar zarea noastră e o tristă clisoasă seară,  
Este promenada care bucură străinii  
Și-n care vanitatea sinistră își prepară.  
 
Prezentul serbam sub rădăcini de buruiană,  
Ori sălcii suntem cu ramuri seci și aplecate,  
Privind în balta de neputință plebeiană  
Cu lacrimi neplânse și iluzii rumegate.  
 
 
DOR DE TINE  
 
Se macină bonom, pe nevăzute anul  
Și zilele se contopesc în abur de cafea,  
Privesc cum cordial mi s-a întins oceanul  
Ca o moarte, peste lunga năzuință a mea.  
 
Cu aripi discrete frământă briza norii,  
Aștept clipe trecătoare să înghită timpul,  
Pe Drumul Mătăsii trec încă negustorii,  
Pentru zborul meu greoi, nu este anotimpul.  
 
E vesel astăzi valul și chiar clocotitor,  
Treptat devine sumbru, lung înaintând spre Est  
Acolo unde mă poartă gândul răpitor,  
Iar zborul meu se frânge sub duios trecut digest  
 
Sub raza Lunii pline rana se deschide  
Iar ritmul amintirii nicicând nu se desface,  
O lacrimă fierbinte nu se sinucide,  
De tine dorul meu n-ar putea să se dezbrace/  
 
 
ÎN CASE CRESC TĂCERI  
 
Părea că eram chiar cu toți acasă,  
Punea bunica ceaunul pentru mămăligă,  
Tacâmuri punea mama mea pe masă  
Și-apoi sorbeam din ciorbă atenți să nu ne frigă.  
 
Trăiam poezia zilei fără vers  
În satul meu argumentat cu un profund temei,  
Cu palid rost azi, pierdut în Univers  
Apatic și derizoriu uitat de dumnezei.  
 
Nu mai sunt vecini, nici câini nu mai latră,  
Mai sunt câțiva bătrâni biserica e departe,  
Liniștea e grea, liniștea-i de piatră,  
Iar moartea grijulie la bătrâni se împarte.  
 
În case cresc tăceri, umbre mor pe drum  
Și nici măcar minciuna nu are vreun răspuns,  
Speranțele-s moarte, licăresc postum,  
Acasă-i pustiu și iarba cât mine a ajuns.  
 
 
ÎNTOARCE-TE  
(Bunicului meu)  
 
Pentru tot ce a fost, pentru tot ce-ai avut,  
Te rog consolator întoarce-te la noi,  
Toți anii intenși ți-aș da ce tu i-ai pierdut  
Uitând răni ivite în al vieții război.  
 
Ți-am regăsit anii tăi și frumoși și buni  
Și zilele trudite-n deznădejdi, ți-am strâns,  
Chiar clipa când ai zâmbit ostilei tale lumi  
Și lacrimile când în rugăciuni ai plâns.  
 
Întoarce-te din drumul cenușiu și-anost,  
Un vreasc uscat mă simt, umil și fără cer,  
Să-mi fii bunicul înțelept care mi-ai fost,  
Deschis lui Dumnezeu îi cer acest transfer.  
 
Coboară-te din cer prin tăinuite nopți  
Întoarce-te duios și rămâi cu cei vii,  
E toamnă în struguri și pepenii sunt copți,  
Iar timpul, îl voi ține legat în frânghii.  
 
Aveai car și boi iar zorii aveau cocoș  
Și picoteai grijuliu pe un drum de car,  
La jug Plăvan și Viorel fără reproș  
Pășeau bonom cu un instinct ereditar.  
 
Uneori fredonai un cântec din război,  
Discret îți picurau imagini pe obraz,  
Simțeam ecoul gloanțelor curgând șiroi  
Și camarazi gemând în ucigaș talaz.  
 
Pentru tot ce a fost, pentru tot ce-ai avut  
Te rog consolator întoarce-te la noi,  
Toți anii tăi intenși în care ai crezut  
Ni se vor da iară și tot cu împrumut.  
 
 
ÎN ZI DE PAȘTI  
 
Revine azi Iisus cu trupul de ceață,  
Din moartea lui grea o lume se dezgheață,  
Cu gest măreț re-nvie credinței parfumul  
Spre cei plecați un gând recunoaște drumul  
 
Lumină-i casa-n ale vremii adâncimi  
Unde-nvățam să zbor cu îngeri anonimi.  
Uzi ochii mi-i ascund să nu-i tulbure vântul,  
De creasta unui gând îmi spânzur azi cuvântul.  
 
Negre ciori planând ca-ntr-o ebrietate,  
În glas funebru poartă anxietate,  
Bat fără direcții din aripile ude  
Și în bătaia lor tristețea mea se-aude.  
 
Aceiași arbori ca într-un vademecum  
Pun alături umbre pavând un drum postum,  
Sub cerul de april mă mișc ca-ntr- un vast mormânt,  
Judecata rece e-n cămara sub pământ.  
 
Stropesc cu busuioc clanța de la ușă  
Să vină astăzi cu-mpărțit vreo mătușă  
Când Iisus se-ntoarce într-un obicei creștin,  
Iar în biată casa noastră măcar eu nu vin.  
 
 
LACRIMI PENTRU GHEORGHE  
 
Intimidat printre numele străine,  
Încercând să nu le fiu necunoscut străin,  
Cu înlăcrimarea-n suflet pentru tine  
Te-mbrățișez cu neamul cărui aparțin.  
 
Strânși ca-n jurul unui brad care s-a frânt,  
Năvalnică durerea alor mei străbate,  
Și-n plânsul lor se pregătește un mormânt  
Pe care nu-l putem numi realitate.  
 
În gând negrăit ne-am pus o zi în care  
Vom putea cumva să ne-ntâlnim noi amândoi,  
Neștiind că-n drumul nostru unul moare  
Făcând calea-ntoarsă spre geneză înapoi.  
 
Cea fost mai rău, era înscris în actul tău  
Și-n blajinul duh al răbdătoarei tale firi,  
Nedumerit cu îngeri rătăcești prin hău  
Uimit te îndepărtezi de noi și te tot miri.  
 
Cumpătat ți-ai amânat grabnica boală,  
Ai umilit chiar și insidioasa moarte,  
Când părea c-ai descompus chipu-i de smoală  
Ea medicilor persifla orice rapoarte.  
 
Aș vrea să pot să-nving legile tăcerii  
Să te dezleg de un drum atâta de nedrept,  
Să ne fii o bucurie a-nvierii  
Și durerea împietrită ce s-a smuls din piept.  
 
Să aud apoi că iar ești pe picioare  
Și să ne înfrățim de-alungul acestui veac,  
Distanța să nu mai fie separare  
Să-mi dai un telefon să mă mai întrebi ce fac.  
 
Dar Gheorghe drag, văr al meu cel de departe,  
În mine s-a așezat tristețea cea mai grea,  
De-acum nu mai știm ce lume ne desparte  
Și nici pe ce orbită cerească vom plana.  
 
 
LA MĂGURĂ  
 
Sub măgura de lângă Drumul Mare  
Păzeam via noastră.Simplu de-nțeles!  
Atunci domneau năravuri populare,  
Struguri să se fure 'nainte de cules.  
 
Ea, măgura sălbatică și-naltă,  
Arhiva vremii, în margine de sat,  
Peste ea soarele făcea o haltă  
Într-un depou din cerul aplecat.  
 
Visam că stăm amândoi sub un umbrar  
Când arcul auriu ne țintea bonom.  
Adânc îmi construiam un itinerar,  
În care noi deveneam un singur om.  
 
Absurd tăcuți, complici în același gând,  
Trist tremurau în noi aceleași ramuri,  
În vii, grauri zburătăceau conjugând  
Chipul nostru în utopice geamuri.  
 
 
LA MEȘENI  
 
Că-i limpede și astăzi se vede cu ochiul curat  
Cetatea Sucevei nemurită, de unde-am plecat,  
Credinciosul suflet ni-l face mai viu și mai tare,  
Nu lăsa Doamne iară diavolii să ne separe.  
 
Prin decenii cu lacrimi și lanțul pe glezne sudat,  
Strigăm pe fiul tău prea sfânt care a fost condamnat  
Prutul să taie c-un semn și zarea nepotrivită,  
Să trecem copiii prin poarta de îngeri păzită.  
 
Îți cerem Doamne să ne lași etern într-o tulpină,  
Acolo unde lacrima își are rădăcină,  
În satul meu blajin, patriarhal, de basarabeni  
Unde legenda noastră e veșnic vie, la Meșeni.  
 
În mine port neîntreruptă candidă Rezina  
Cu rugăciunile din care am primit lumina,  
Și în Basarabia mea sfântă am rămas zidit  
Cum ea sângerând pe crucea neamului s-a răstignit.  
 
 
MALDĂRUL DE ANI  
 
Din maldărul de ani ce căzură puhoi  
Desprind zvonuri de gând pe poteci, despre noi,  
Pentru că totuși sunt cel ce m-am pierdut cândva,  
Îți dau niște clipe rămase în viața mea.  
 
Îți dau lângă lacrimi și bucăți de târziu,  
Sunt zvonuri prin mine că am vrut să îți scriu,  
Însă cred că-i mai bine în cuvinte ascuns  
Când cuvintele tac sunt mai ușor de pătruns.  
 
E vremea să îți spun că prea des te-am visat,  
Să-ți spun că încă nu pot ieși din păcat,  
Că-nțeleg cum drumul acesta e fără rost  
Și cu un suspin să-ți dau înapoi ce a fost.  
 
Privindu-mă voi ști că ești printre cei vii  
Și-am să dau foc prea-ntinselor tăceri pustii,  
Universului doară nu pot să îi dau foc  
Și ursitoarei mele ce-mi poartă nenoroc.  
-----------------------  
Stelian PLATON  
New York City, SUA  
1 august 2020  
Referinţă Bibliografică:
Stelian PLATON - MORMINTELE ELODIEI (POEME) / Stelian Platon : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 3508, Anul X, 08 august 2020.

Drepturi de Autor: Copyright © 2020 Stelian Platon : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Stelian Platon
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!