femeia nopții – cafeneaua-i goală,
chiștoacele tronează, scrumierele sunt pline,
și vinul curge peste guri de oală,
înmoi cu pâinea în sare, uleiul de măsline,
amurgul stă afară, parcul a înțepenit,
pe bănci , doar mamelucii nopții,
ce stau cu noaptea iarăși la iubit,
diametral mă duce, nepusu-n infinit,
femeia nopții – cafenea de știri,
telejurnalul încă nu s-a dat,
cafeaua este neagră de atâtea nesimțiri,
și moartea mai condamnă la moarte un soldat,
în hol oglinda vieții mi-arată altă stare,
și se îmbracă în hohot și-n falduri de lumină,
ne îmbată fără să vrem cu lacrimile amare,
apoi ne dă să bem a morții vitamină.
