lăstun este femeia, când visul nu se gată,
şi pierde zilnic cheia, la cramă şi poiată,
calul din copită bate după şură,
mugeşte în grajd o vită, iar gardul e de mură,
pun aşternuturi noi pe fânul de pe pod,
suntem desculţi şi goi şi dragostei dăm rod,
pe o scăndură sub ţiglă, pahareles cu vin,
măsor din ochi cu o riglă, cât vin e în potir,
întind mâna spre vin, şi aş vrea ca să te beau,
paharul este plin, doar stelele vorbeau,
mă uit la trupul tău, mai gol ca goliciunea,
şi cu păreri de rău încerc să fac joncţiunea,
apoi cuplez la priză, şi fază dar şi nul,
decât să fac o criză, mai bine să fiu cool.
