o pasăre imperială pe o cruce,
pământ şchiopătat eşti de lună
sunt stoluri în ziua ce aduce
zariştea înaltă şi brună,
pământul mai ia câte o noapte
se îmbracă cu ea printre vise
dezgroapă îngropatul de şoapte
şi umblă-n sandale ucise,
speriată aleargă iar noaptea
pe câmpia îmbrăcată în zori,
încearcă să îşi ia doar partea
vărsarea de stele în flori,
un el şi o ea sub o creangă
alunul ce da-ta în flori
pe deal mai sună o talangă
şi adorm împreună pe pufuri de nori,
lacul se unduie în valuri,
izvorul şipoteşte sub mal,
răsună, răsună cavaluri
e trist nechezatul de cal
