ninge cu nori peste sufletul meu,
casa-i zidită sub umbră de deal
zorii se adapă de la Orfeu
şi Iancu se întoarce din nou în Ardeal,
înfloreşte livada în noaptea de mai,
la Ţebea coboară din munţi, pleiada
cu care încărcate de aur, zic vai
şi lumea-i năucă, începe parada,
trec moţii călare spre ţara de vise
cu Iancu în frunte pornesc prin Ardeal,
şi tulnice cântă de moarte cuprinse
căci Iancu răzbună din nou al său neam,
şi potera toată e dusă în munţi
să caute pe Horia şi pe Crişan
şi ţara se şterge cu dosul pe frunţi
căci Iancu o scapă din nou de duşman.
