cade bruma, e toamnă iar,
ce trişti sunt norii pe afară
s-a zgribulit şi un arţar
şi cade frunza funerară,
izvorul clipoceşte în mal,
pădurea e multicoloră,
se aude nechezând un cal
şi ielele se prind în horă,
mai cântă cucul în pădure,
rândunelele au plecat,
se duc codanele la mure
şi ursul intră la iernat,
o frunză galbenă a căzut
în calea mea pe o cărare
şi timpul este petrecut
când bate toaca în munţi de sare,
mă aşez la masă ca să-ţi scriu
scrisoarea din toamna vieţii,
în jurul meu este pustiu
trecuţi sunt anii tinereţii,
mai cade o lacrimă, sau două
izvorul vieţii a secat
afară nu mai vrea să plouă
şi timpul meu este plecat.
