CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Recenzii >  





Suflete al meu, bucura-te! L-am aflat pe Hristos!
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
În cartea Calea, Adevărul şi Viaţa, apărută la Editura clujeană Limes, tânărul Ilie Aurelian Giurgiu abordează o structură formală şi stilistică foarte apropiată genului journalistic sau autobiografic, mixează discursul unui povestitor obişnuit, însă urmăreşte cu precădere să ofere răspunsuri complete la multiplele interogaţii pe care şi le pun, în special tinerii care sunt în căutarea sensului vieţii, în căutarea căii spirituale. Întrezăresc în spusele tânărului tenismean o constantă revenire înspre zona “întru ascuns”, locul unde are loc bătălia între bine şi rău, între minte şi inimă. El vorbeşte despre o cale a adevărului, dar pentru care îţi trebuie un “paşaport” al Cerului, iar pe acesta stă scris: “L-am cercetat pe acesta, lăsaţi-l să treacă!” Dar ne atenţionează că e un drum greu, anevoios, cu urcări şi coborâşuri, cu lupte puternice lăuntrice. În consecinţă, este o invitaţie la un “război” lăuntric, dar nu cu trupul fizic, ci cu cel duhovnicesc, cu menţiunea să ne “ataşăm” de îngeri pentru a avea o protecţie divină în lupta cu duhurile rele. Autorul nu omite să ne avertizeze că aflarea adevărului presupune însă multe căutări, multe suspine, dar că de cele mai multe ori, “Dumnezeu este cel care face primul pas în întâmpinarea celui cel caută”.  
  
Volumul Calea, Adevărul şi Viaţa este un breviar al interogărilor tânărului care voieşte să vină sub stindardul lui Hristos şi toţi să reverse din inimile lor în brazdele cerului părtăşia credinţei Lui, care este cel mai veridic semn al devenirii fiinţei întru cuvântul Adevărului. Bine ar fi să trăim timpul în care tinerii să vadă în creştinism “filosofia adevărată”, adică viaţa întru Adevăr. Lucrarea este structurată în patru capitole şi ordonate pe o schemă combinată cu scopul de a se focaliza pe ideea principală – binele învinge întotdeauna răul. Autorul atrage atenţia tinerilor asupra faptului că “cel mai mare risc al omului este să se considere Dumnezeu. Gândirea omului este întunecată de problemele vieţii de zi cu zi cu care se luptă, dar adevăratele problem sunt cele existenţiale: Ce este omul? De unde a venit? Încotro se îndreaptă? Există Dumnezeu? Există mântuire? Bine, bine, vor zice multe voci, dar până acum nimeni nu a putut demonstra existenţa lui Dumnezeu şi a vieţii veşnice”. Adevărul e că Dumnezeu nu trebuie dovedit, El este peste tot, în ape, pe pământ, în cer, dar mai ales în inima omului. Priveşte cerul, universal, un copac, o floare, un firicel de iarbă, nimic nu există, în cer şi pe pământ, fără voia lui Dumnezeu, în tot şi în toate este lucrarea creaţiei divine. “Tuturor tinerilor care încă nu cred în Dumnezeu le spun că El îi acceptă aşa cum sunt şi că îi iubeşte. Doamne, ajută!”  
  
Calea, Adevărul şi Viaţa este o autobiografie, o mărturisire sinceră, curajoasă şi pertinentă a unui tânăr aflat în căutarea răspunsurilor la problemele existenţiale ale omului, în special cea legată de existenţa divinităţii. Dorinţa şi nevoia spirituală a tânărului Ilie pentru a-l cunoaşte pe Dumnezeu l-au dus de la participarea la diferite ritualuri păgâne, de la participarea de la diferite ceremonii ale unor organizaţii sau asociaţii pentru dezvoltarea personală (gen. EFT, sau NLP), de la aşa-zisa “noua religie mondială” New Age la creştinism, mai precis la Muntele Athos, leagănul Ortodoxiei. Experienţele sale “spirituale” au trecut peste un spectru fascinant de curente sincretiste cu scenarii de groază, până la coborârea în infern.  
  
Volumul Calea, Adevărul şi Viaţa uimeşte, pur şi simplu, prin sinceritate, prin onestitate şi originalitate, fiind o carte fascinantă, interesantă, captivantă, scrisă pe înţelesul tuturor şi care certifică prin experienţele autorului autenticitatea întâlnirii şi vorbirii cu îngerii şi cu Dumnezeu. Este o mărturisire sinceră, de genul unei spovedanii, a unui tânăr care îşi deschide sufletul în faţa cititorilor şi le spune pe şleau întâmplările, provocările, slăbiciunile, păcatele, temerile, tristeţile şi bucuriile lui. Din această perspectivă, mulţumim şi felicităm autorul pentru curaj, sinceritate şi perseverenţă în abordarea unor teme destul de riscante pentru tinerii zilelor noastre. Printre altele, cartea are meritul pentru faptul că aduce în atenţia cititorilor faptul că Dumnezeu vine în întâmpinarea omului şi abia această venire, această iniţiativă divină aduce şi iubirea pentru întreaga creaţie. Venirea Lui, câteodată, este atât de absorbitoare, încât inima şi mintea, în întregime, sunt ocupate numai de El. Această lume văzută cedează locul unei alte realităţi, de sus. Mintea încetează să mai gândească discursiv, ea este numai atenţie. Inima intră şi ea într-o stare imposibil de descris – este plină de frică, dar de o frică cucernică, făcătoare de viaţă. Respiraţia devine reţinută, Dumnezeu Se vede şi înăuntru şi în afară. El umple totul, şi pe om în întregime, duhul – minte, inima – simţămintele şi chiar trupul trăiesc strâns cu Dumnezeu.  
  
Dar această venire nu este recunoscută întotdeauna, cerându-se sfatul celui care deja a experiat-o pentru certificarea autenticităţii ei: „Întocmai aşa se întâmplă şi în ceea ce priveşte pe Dumnezeu cel nevăzut. Când îl vede cineva pe El descoperit, vede o lumină. Şi se minunează văzându-L. Însă cine e, asta nu o ştie de îndată; dar nici nu îndrăzneşte să-l întrebe pe El. Cum L-ar întreba pe Cel la care nici nu-şi poate ridica ochii şi pe care nu-L poate vedea cât e de mare? Căci priveşte cu cutremur şi cu frică multă, oarecum numai spre picioarele Lui, ştiind doar în general că Cel ce s-a arătat în faţa lui este Cineva. Şi dacă mai există cel care i-a povestit înainte despre acestea, ca unul ce a cunoscut mai înainte pe Dumnezeu, mergând la el îi spune: «Am văzut». Şi acela îl întreabă: «Ce ai văzut, fiule?» «O lumină dulce, părinte; o lumină de aşa fel, că nu am destulă pricepere pentru a-ţi spune cum e.» Şi în vreme ce spune aceasta, inima lui saltă şi palpită şi se aprinde îndată de dorul Celui pe Care L-a văzut. Apoi începe să spună cu lacrimi fierbinţi şi multe: «Mi s-a arătat, părinte, acea lumină. Pereţii chiliei mele au dispărut îndată şi lumea a trecut, fugind, socotesc, de la faţa ei. Am rămas numai eu, într-o însoţire cu lumina singură. Nu ştiu, părinte, de era şi trupul meu atunci acolo. De am ieşti din el, nu ştiu, dar atunci nu ştiam de port trup şi de sunt îmbrăcat în el. Aveam o bucurie de negrăit, care mă însoţeşte şi acum, şi o iubire, şi un dor mare, încât s-au pornit din mine valuri de lacrimi în râuri, ca şi acum, precum vezi.» Acela, răspunzându-i, zice: «E acela, fiule». La acest cuvânt, el îl vede din nou şi puţin câte puţin se curăţeşte deplin, iar curăţindu-se, capătă îndrăzneală şi-L întreabă pe Acela şi zice: «Dumnezeul meu, Tu eşti?» şi Acela îi răspunde şi zice: «Da, Eu sunt Dumnezeu cel Care M-am făcut om pentru tine. Şi iată te-am făcut pe tine, precum vezi şi te voi face Dumnezeu»“, după cum ne mărturiseşte Sfântul Simeon Noul Teolog.  
  
''Suflete al meu, suflete al meu, scoală, pentru ce dormi? Sfârşitul se apropie şi te vei tulbura, ci te deşteaptă, ca să se milostivească spre tine Hristos Dumnezeu, Care pretutindenea este şi toate le plineşte''. Amin.  
  
 
  
Suflete al meu, bucură-te! L-am aflat pe Hristos!  
  
 
  
Ştefan Popa  
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Suflete al meu, bucura-te! L-am aflat pe Hristos! / Ştefan Popa : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2495, Anul VII, 30 octombrie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Ştefan Popa : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ştefan Popa
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!