CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Manuscris > Fantastic >  





LA MARGINE DE LUME - ROMAN
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
   Motto:  
 
   ” Sfatul cel mai important: Iubeşte cu tot sufletul și iartă”.  
   Arsenie Papacioc  
      
     Cap. XX - VISUL CU ARIPILE FRÂNTE  
 
   Odată cu plecarea ultimul invitat, Miruna a rămas doar în prezența lui Tiberiu și al celor de la firma de catering care trebuiau să-și adune vesela și să facă curat în urma lor.  
   - Cu asta am scăpat și de recepția oficială în noua mea reşedinţă. Cei interesați vor ști unde mă pot găsi de acum.  
   - Oo, ai atât de multe afaceri în derulare? întrebă Tiberiu mai mult ironic.  
   - Dragul meu, în ziua de astăzi dacă nu știi să te implici în afaceri, ei rămâne un neica nimeni.  
   - Asta așa este, dar depinde și în ce fel de afaceri te implici, să nu mai spun de legalitatea lor.  
   - Nu contează, bani să iasă, răspunse ea repede făcând a lehamite din mâna. Dar hai să lăsăm discuția asta pentru altă dată. Nu pentru asta te-am rugat să mai întârzii, ci să încheiem propria noastră afacere. Am și eu cu tine socotelile mele care pot fi diferite de ale tale.  
   - Este ceva în neregulă cu suma calculată? Ai fost de acord cu ea de la început, se arătă Tiberiu surprins.  
   - M-ai înțeles greșit dragule. Nu la asta m-am referit. Dar lasă, ia spune-mi, ți-a plăcut cum m-am descurcat?  
   - Da, ai fost o gazdă excelentă și pe deasupra deosebit de agreabilă.  
   Miruna avea cupa cu șampanie în mână. Cam rar se despărțise de ea pe timpul întregii recepții. Impresia lui Tiberiu era că exagerase un pic cu băutura, dar bine că acum la final nu mai era nimeni să o poată privi cu ochiul criticului din umbră. Pentru el era prima dată când o întâlnea pe gazdă într-o asemenea situație.  
   Auzindu-l că îi lăuda frumusețea, se apropie de el și luându-l de după gât, îi răspunse privindu-l direct în ochi, cu o voce joasă de parcă ar mai fi fost cineva în cameră să o audă:  
   - Asta îmi spui din politețe, sau chiar m-ai văzut cea mai frumoasă dintre invitate?  
   Nu-i mai dădu timp lui Tiberiu să-i răspundă că se apropie mai mult de el și-l sărută pe gură. Tiberiu luat prin surprindere nu știa ce să facă, să-i răspundă, sau s-o lase pe ea să se desfășoare, să vadă până unde va merge cu această joacă de-a șoarecele și pisica.  
   Nu era pentru prima dată când tot încerca să-i transmită prin diferite gesturi că și-ar dori și altceva de la el.  
   Se aflau în dormitorul Mirunei. Ușa era larg deschisă. De jos se auzeau clinchete de pahare și de farfurii, cum salariații firmei angajate făceau curățenie în living și bucătărie.  
   - Draga mea am spus adevărul. Rochia aleasă te prindea foarte bine. Ți-am admirat ușurința de a te mișca printre grupuri, cum dialogai cu fiecare și mai ales cum te priveau cei care îți erau prin apropiere. Nu m-a mirat deloc de ce te-a ales șeful tău să-l reprezinți. Ești la înălțimea funcției, deci și aici la tine acasă te-ai descurcat de minune.  
   - Mulțumesc! Ești un drăguț de aceea meriți un sărut. Văzând că Tiberiu ezită să se apropie de buzele sale întredeschise gata să-i primească sărutul, aceasta prinzându-l cu brațul de mijloc, îl apropie de ea.  
   - Hai că nu te mănânc, îi spuse mieros, mai mult șoptit. Parcă ai fi un adolescent, așa de speriat ești la ce poate să ți se întâmple. Absolut nimic decât că vreau să te sărut pentru că așa am eu chef în seara asta, când mi-am văzut încă un vis împlinit.  
   Tiberiu se lăsă sărutat, dar comportarea sa de data aceasta nu mai era atât de indiferentă și rigidă a la prima încercare a gazdei. Acest lucru îl sesiză și Miruna.  
   - Promițător. Ai început să faci progrese. Să nu-mi spui că nu mai ești acel bărbat din foaierul Ateneului, care era în stare să ne înfulece ca un leu flămând pe toate trei.  
   - Ei, atunci eram cu toții tineri și fără obligații.  
   - Este a doua oară când îmi spui că sunt bătrână și n-am să ți-o iert.  
   - Nici nu m-am gândit la așa ceva. Acum ești ca o floare de lotus, floarea considerată de către egiptenii antici ca fiind floarea renașterii.  
   - Cunosc asta, dar care trăiește în ape murdare.  
   - Mai mult tulburi pot spune, cum ar fi și vremurile în care trăim noi. Dar floarea de lotus este asociată și ca floare a purității, pentru că ea indiferent în ce ape trăiește este mereu frumoasă, curată și pură.  
   - Și totuși floarea de lotus are două existențe diferite, una diurnă când își etalează frumusețea și puritatea și alta nocturnă când se scufundă în apa tulbure și mizeră, ascunzându-se.  
   - Da, este adevărat dar dimineața răsare din nou precum soarele, pentru că și el noaptea dispare de pe cer, ca să reapară dimineața. Este considerată și floarea spiritualității și a creației, de aceea te-am  
asociat cu floarea de lotus. Pentru că și tu ca și ea renaști din orice situație, și ești la fel de creativă, altfel nu ne aflam amândoi într-o asemenea clădire. Mai pot adăuga și că lotusul este considerat de către egipteni ca fiind cea mai frumoasă floare, deci nici tu nu faci excepție prin frumusețea deosebită și naturalețea ce-o degaji în preajma ta. Lotusul este in principiu utilizat pentru a simboliza bucuria, armonia, pacea, puritatea si sinceritatea, calități care nici ție nu-ți lipsesc.  
   - Oo, dragul meu, sinceră să fiu, în cei ehe,... ani câți am, niciun iubit nu mi-a făcut o declarație atât de frumoasă. Vino să te îmbrățișez și să te iubesc, pentru că vorbele tale au adus o mare bucurie unei femei ca mine, sensibilă și trebuie să recunosc și un pic vanitoasă.  
   - Nu am exagerat cu nimic. Și în foaierul Ateneului, ca și în această cameră, chiar dacă a trecut un timp fără importanță cât, ești la fel de proaspătă, semnificând aproape perfecțiunea frumuseții feminine și așa cum floarea lotusului se ridică grațioasă din pământul umed mai frumoasă decât orice floare și tu ai renăscut din propria-ți frumusețe, pentru ați desăvârși perfecțiunea.  
   Cu o asemenea declarație pe care Tiberiu o făcea aparent cu seriozitate, însă în sinea sa mai mult să se amuze de orgoliul excesiv al femeii, Miruna vibra de plăcere precum corzile unei viole, când arcușul este plimbat cu finețe peste ele. La starea sa de exaltare, firesc că a contribuit și șampania consumată. Chiar dacă ar fi fost un alt bărbat cel ce i-o spunea, mai puțin plăcut fizic decât Tibi, ea ar fi răspuns în același mod. Și l-ar fi dorit ca astfel să-i răsplătească declarațiile plăcute așa cum știe ea mai bine.  
   - Mulțumesc dragul meu. Cu o astfel de convorbire mi-am încheiat o zi cum nu se poate mai plăcută. După câte am citit și eu, lotusul este și floarea bucuriei și a dragostei. În noaptea asta sper să-mi împlinești acest simbol prin dragostea ce o vei face cu mine. Astfel mi se va mai împlini încă un vis. Spunând aceasta, mâna Mirunei se făcu laț în jurul gâtului lui Tiberiu și buzele sale flămânde se lipiră de cele ale bărbatului precum ventuzele. Nici dacă Tiberiu ar fi fost din beton nu ar fi rezistat unei asemenea tentații și oferte. Beton devenise altceva pe care și femeia în a cărei sechestrare fizică se afla, o simțise cu mare bucurie înfiptă în pulpele sale.  
   Își eliberă precipitată oaspetele din brațe, coborî în living să vadă care mai este starea celor ce ștergeau urmele recepției. Îl chemă pe cel ce era responsabilul echipei, îi îndesă în palmă câteva sute de lei spunându-i să se grăbească și să mai lase câteva sticle cu băutură, iar la plecare să tragă ușa după ei. Nota de plată o va achita în zilele următoare.  
   Revenind în cameră îl găsi pe Tiberiu vorbind la telefon. Miruna dorea să-și pună în aplicare scenariul gândit cu mai mult timp înaintea acestei zile. Acela de a-l seduce pe Tiberiu ca astfel să-și dovedească sieși cât de provocătoare și de nerefuzat este chiar și cu cei ca Tiberiu, familiștii convinși. Știa de când s-a căsătorit cu Daniela că între cei doi exista o dragoste adevărată. În perioada când erau doar prieteni, a tot încercat să-i deturneze interesul spre ea, dar nu a reușit. Bine, pe atunci nici nu a prea insistat având alte priorități, el fiind tot un biet student ca și ele, care se descurca cum putea din subvențiile familiei. Pentru ea mai mult conta dacă bărbații o admiră și o doresc. Vanitatea ei de femeie tânără și frumoasă devenise exagerat de dominantă. Se considera mai presus decât celelalte fete la fel de tinere ca și ea și cu nimic mai prejos în privința frumuseții. Acum era o femeie cu multă experiență în domeniul seducției, știa cum să-și scoată în evidență aspectul fizic și să-și impună farmecul nativ. Dacă era simplu să seducă bărbați de genul șefului său, sau alții ca el când interesul o impunea, pentru ea o performanță ar fi fost să seducă pe cineva de care să-i placă ei și pe care să și-l dorească în pat. Asta se întâmpla și în cazul lui Tibi.  
   După ce l-a văzut cum arată după atâția ani de când nu s-au mai întâlnit, atunci când a fost prima dată la firmă, a simțit că și-l dorește, chiar dacă era soțul fostei sale colege de facultate și totodată prietenă.  
   - Scuză-mă Tibi, am verificat dacă au terminat curățenia. Se mișcă cam încet și nu am toată noaptea la dispoziție să-i aștept. Am și altele în programul acestei seri, cu mult mai importante. Dar hai mai întâi să scap de o altă grijă.  
   - Care anume?  
   - Banii! Am colaborat bine, sunt mulțumită de ce ai făcut, deci să scăpăm de grija datoriei și tu astfel să fii mai degajat pentru ce va urma.  
   Miruna se îndreptă spre dressing, trase ușa și luă de pe un raft o casetă din lemn de nuc frumos sculptată. Tibi a crezut că era o cutie cu farduri și alte produse necesare menținerii frumuseții feminine. Depuse caseta pe comoda de la capătul patului și o deschise. De la înălțimea lui Tiberiu se vedeau cum erau așezate teancurile de bani în casetă: lei, euro și dolari, ca în sertărașele unei casierii bancare.  
   - Uite dragule, banii tăi erau deja pregătiți să nu pierd acum timpul cu numărarea lor, când putem da o întrebuințare mai bună acestei seri. Sunt toți așa cum mi-ai spus la telefon.  
   - Mulțumesc, acum știindu-ți adresa voi trimite factura și chitanța prin poștă.  
   - Tibi, mă jignești. Mereu am avut încredere în tine. Știu că ești onest și corec în afaceri și totuși mă mir cum de reziști în jungla asta din capitală.  
   - Tocmai pentru asta rezist, pentru că lucrez corect și clienții mei sunt oameni simpli sau de afaceri care preferă corectitudinea.  
   - Mă rog, treburile tale. Poți să-i numeri, sunt toți.  
   - Ce faci, acum mă jignești tu? Eu de ce nu aș avea încredere?  
   - Acum am încheiat partea cu afacerea, să trecem la partea a doua a serii. Nu vrei să te faci comod? Să dai sacoul de pe tine? Ce vrei să bei, un whisky, votcă, gin, sau șampanie?  
   - Mulțumesc, nu pot bea nimic fiind venit cu mașina.  
   - Ce treabă ai cu ea? Nu stă bine unde este parcată? Dacă vrei o poți aduce în curte. Este goală.  
   - Ba da, dar voi urca în ea la volan să ajung acasă. M-a sunat Daniela. Vine cu un tren de noapte și trebuie s-o iau din gară.  
   - Nu spuneai că nu știi când vine?  
   - Da, așa este, a fost cu Monica la Buzău, la părinții ei. Luni pleacă socrul meu cu un batalion în Afganistan pentru șase luni și a fost să-și ia la revedere.  
   - Și ea de ce nu rămâne să-l conducă luni când pleacă?  
   - Nu știu de ce vine mai repede. Spunea ceva de Sărata Monteorul, nu am înțeles prea bine despre ce era vorba și că nu se simţea prea bine, parcă avea o presimțire că ceva nu este în regulă, așa că a preferat să ia trenul de seară și să revină acasă. Cică prefera cât va sta tatăl său plecat să și-l amintească așa cum îl lăsa în casă.  
   - Bine, bine, dar nu așa mi-am dorit să închei această seară. Altfel mi-o imaginam. Miruna se apropie de Tiberiu, îi puse mâna pe piept și începu să-l mângâie apropiindu-şi degetele de nasturii cămășii încercând să-i scoată din butoniere. Tiberiu o privi direct în ochi și cu blândețe îi îndepărtă mâna reținând-o în a sa.  
   - Îmi pare rău dacă altfel ai gândit să închei această reușită recepție, dar eu chiar îmi iubesc soția și nu ar fi corect față de ea să distrug un cămin reușit bazat pe respect și dragoste, pentru un capriciu de câteva ore. Pentru toți bărbații o noapte petrecută în brațele tale ar constitui un mare trofeu, chiar și pentru mine ar fi fost la fel când ne-am întâlnit prima dată la Ateneu, dar acum am tot ce-mi doresc ca să fiu fericit, deci nu vreau să pierd ce am.  
   În ochii Mirunei scăpărau scântei de furie. Era pentru prima dată când se întâmpla să fie refuzată. Nu putea accepta așa ceva. Trebuia totuși să-l pedepsească pentru acest refuz și nu știa cum s-o facă în acest moment. Îi veni o idee năstrușnică și zâmbi în sinea sa de ideea salvatoare.  
   - Și trebuie să mergi de aici direct la gară după ele? Nu poți să mai întârzii?  
   - Știi cum se circulă prin capitală și până în Gara de Nord este destul de mers. Nu vreau să le fac să aștepte.  
   - Da desigur, ai dreptate. Bine dacă nu mai poți rămâne, îmi pare rău, dar nu-ți poți imagina de fapt ce pierzi.  
   - Sunt convins, dar totuși câștig ceva mai mult decât atât.  
   - Ce anume?  
   - Respectul față de mine însumi.  
   - Aaa...  
   Miruna se duse cât Tibi introducea teancul de bani în borsetă pregătindu-se să plece, luă de pe masa de toaletă flaconul cu parfumul ei special și se apropie de bărbat, ținând flaconul la spate.  
   - Atunci nu ne rămâne decât să ne luăm la revedere. Nu mă îmbrățișezi? mai spuse ea privindul cu insistență.  
   - Ba da, cu mare drag. Îmi vei rămâne o bună prietenă și de ce nu, o nouă clientă oricând.  
   Se apropie de Miruna și o cuprinse de umeri și o apropie de el sărutând-o pe obraji. În acest timp ea aduse mâna de la spate și pulveriză din flaconul cu parfum în părul bărbatului. Știa că așa ușor nu va scăpa de mirosul deosebit, oricât se va spăla, mai ales că trebuia în mai puțin de două ore să se întâlnească cu Daniela. Așa se va răzbuna pe amândoi dacă altfel nu a putut s-o facă numai pe ea. Tiberiu simți mirosul de parfum imediat.  
   - Ce-ai făcut?  
   - Ți-am lăsat o amintire. Să nu mă uiți așa de repede.  
   - Bine, bine dar...  
   - Va simți Daniela mirosul? Nu-i nimic. Așa va ști că bărbatul ei poate fi dorit și de alte femei, nu numai de ea.  
   - Nu-i corectă comportarea ta.  
   - Nici a ta față de mine. Visul meu și-a frânt aripile tocmai când era să zboare. Scuză-mă că nu te conduc până la ușă. Mă simt obosită. Noapte bună! și se întoarse așezându-se pe scăunelul din fața mesei de toaletă, începând să-și scoată bijuteriile. Din oglindă îl urmărea pe Tiberiu cum părăsea camera fără să mai privească în urma sa.  
    Ea de fapt nu știa că stratagema cu venirea Danielei mai devreme a fost folosită să poată ieși din păienjenișul de intrigi al Mirunei ţesut pentru a-l prinde în plasă. Mimase că vorbește la telefon când a auzit-o pe Miruna urcând scările spre dormitor.  
 
     
 
     
 
     
 
     
 
     
 
     
 
     
 
     
 
     
 
     
 
    
 
Referinţă Bibliografică:
LA MARGINE DE LUME - ROMAN / Stan Virgil : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2974, Anul IX, 21 februarie 2019.

Drepturi de Autor: Copyright © 2019 Stan Virgil : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Stan Virgil
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!