CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Manuscris > Fantastic >  





LA MARGINE DE LUME - ROMAN
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
    Cap. XVII - ciornă 
  
    
  
   Monica nu prea era atrasă de viața trepidantă din capitală. Se simţea sufocată atât de înălțimea blocurilor, cât mai ales de zgomotul și aglomerația din oraș. Când lua vacanță prefera să și-o petreacă în mijlocul naturii la bunicii paterni din Ialomița, sau mai ales la Buzău, la cei materni. 
  
    La țară se simțea mai izolată. Nu erau atâția copii care s-o bucure pentru revederea lor și până își făcea câte un prieten dura ceva timp. Copiii de la țară erau mai retrași, mai puțin prietenoși, reticenți față de cei veniți de la oraș. Li se păreau prea simandicoși, mereu atenți la cum se îmbracă, se comportă, sau cum vorbesc. Ei erau învățați să nu se abțină de la modul lor simplu de viață, chiar și cu greșeli de vorbire pe care Monica mereu le corecta. Doar câteva fetițe acceptau să se joace cu ea. Când o vedeau băieții pe stradă, începeau să râdă de ea. 
  
   - Hă, hă, iar a venit domnișoara ”vorbește corect”. 
  
   Din cauza asta Monica prefera ca vacanțele să și le petreacă în Buzău. Acolo își formase o gașcă de prieteni, copii care locuiau în general în cele două blocuri ale armatei. Majoritatea erau cam de aceeași vârstă. Nu lipseau bineînțeles nici copii mai mari, așa cum existau și pici de grădiniță, sau gimnaziu. 
  
   Aici Monica își făcuse o bună prietenă de o vârstă cu ea. Pe Nicoleta, fiica unui căpitan a cărei mamă era la rândul său profesoară de matematică. 
  
   Nicoleta era îndrăgostită de matematică și reușise să-i trezească această pasiune și Monicăi. Când se întâlneau, înainte de a se dedica activităților recreative de gașcă cu ceilalți copii din grupul lor, își stabileau un program de rezolvat minimum cinci probleme de matematică, mama Nicoletei fiind arbitrul și bineînțeles supraveghetoarea pentru atenta îndrumare a celor două fetițe. 
  
   Cu familia acesteia, Monica a căpătat gustul nu numai pentru matematică, ci și pentru a iubi natura și mai ales drumeția. Porneau în zilele libere de la sfârșit de săptămână cu mașina căpitanului, să colinde zonele de munte de la Nehoiu, sau vulcanii noroioși de la Pâclele Mici, ori prin preajma pădurilor de la Sarata Monteoru de unde era mama Nicoletei. 
  
    Acolo aveau o casă de vacanță cum îi spuneau ei, după ce renovaseră casa părintească. Doar bunica Nicoletei era cea care avea grija casei. Clădirea veche suferise modificări substanțiale. Peste o casă țărănească, cu un nivel și acoperiș în două ape, care a fost demolat, s-au ridicat stâlpi de susținere și turnat o placă din beton armat în locul acoperișului și s-a mai ridicat un etaj la care se urca printr-o scară exterioară. Bătrâna a rămas în casa ei renovată cam peste tot, iar fiica cu familia sa la etaj, unde aveau trei camere, baie și bucătărie, cu tot confortul. 
  
   Prin apropierea casei existau tot felul de pensiuni cu nume unul mai trăznit decât altul,”Casa din Pădure”,”Casa Luna” și tot așa, dar care se asemănau între ele prin cadrul natural, plin de copaci și vegetația în care erau ridicate, cu aerul curat și liniștea ce te copleșea, de-ți pocneau urechile. 
  
   Aici își petreceau cele două fetițe sfârșitul de săptămână alături de părinții Nicoletei. Doamna profesoară nu uita niciodată să nu le mențină trează plăcerea pentru matematică. 
  
   Pentru Daniela și Tiberiu vacanțele Monicăi la Buzău erau o liniște sufletească. Știau că acolo ea se simte cel mai bine, mai ales că își iubea atât de mult bunicii, mamaia Maria îndeplinindu-i necondiționat orice dorință. 
  
   De la ultima vizită a Mirunei la firma lor, când i-a adus documentația de execuție a obiectelor comandate, nu a trecut nici o săptămână și Tiberiu o sună pe numărul privat care nu mai era pentru el acum unul secret, anunțând-o că îi poate face o ofertă fermă și dacă dorește să discute asupra ei. 
  
   Tiberiu când s-a întâlnit cu Daniela după prima vizită surpriză a Mirunei, seara acasă i-a povestit acesteia că l-a vizitat și că i-a lăsat vorbă s-o sune. 
  
   - Da, și cu ce ocazie pe la tine? Și-a adus aminte de tinerețe? O fi în vreo criză de cucerire, cine mai știe! 
  
   - De ce vorbești copilării? se simți vizat Tiberiu de remarca soției sale. A venit să-mi ofere ceva de lucru. 
  
   - Măi să fie? S-a apucat de construcții? Ziceai că lucrează în minister. 
  
   - Își face dragă o vilă la Snagov. Ea mi-a spus că doar o căsuță, dar după ce mi-a dat să-i fac, numai căsuță nu este. Trei balcoane, scară interioară din inox, garaj dublu, gard la stradă și alte lucrări. Numai gardul din fier forjat are o deschidere de vreo douăzeci și cinci de metri. 
  
   - I-a auzi domnule! Pe cine l-a moștenit de are un asemenea teren? O casă în ziua de astăzi nu se face numai din credite bancare. Trebuie să ai și tu ceva pus sub saltea. 
  
   - Crezi că puteam s-o întreb de unde are banii? Mă interesează să-i aibă ca să-mi plătească lucrarea comandată. De unde îi are nu-i problema mea. 
  
   - Știu că părinții săi erau niște simpli țărani, nu cu mare dare de mână. În facultate se descurca financiar pentru că nu prea ținea cont cu cine mergea unde dorea, distracție să fie, mai ales dacă era gratisă. 
  
   - Spunea că a fost căsătorită. 
  
   - Cine știe pe cine l-a mai jumulit de bani? Nu-i ea așa de fraieră să plece dintr-o relație cu mâna goală. 
  
   - Nu prea o ai la suflet! Zicea că ați fost prietene bune. 
  
   - Asta nu însemna că acceptam modul său de a se comporta. Nu era problema mea cum se descurca. Un asemenea stil de viață nu era valabil și pentru mine, de aceea m-am măritat cu tine. 
  
   - Da? Mersi. Las-o-n măsa. Să vorbim de altceva. Tiberiu și-a dat seama că pășise pe nisipuri mișcătoare. Nu putea să nu recunoască faptul că Miruna chiar era o femeie pe care orice bărbat și-ar fi dorit-o într-un pat, considerând-o ca pe un mare trofeu. 
  
   - Și totuși cum arată acum după șaptesprezece ani de când nu am mai văzut-o? Își etalează vârsta? nu se putu abține Daniela să nu-l întrebe. Asta ca o curiozitate pur feminină. 
  
   - Da de unde! făcu greșeala Tiberiu să recunoască faptul că l-a impresionat. Zici că nu are mai mult de treizeci. Luxoasă, aranjată după Necherman, numai cu lucruri de firmă pe ea... 
  
   - Și eu sunt bugetară, de ce nu am această posibilitate? Crezi că din salariu trăiește? 
  
   - Nu-mi bat capul cu ce se ocupă prietena ta. 
  
   - Nu mi-ai spus că este șefă de cabinet? 
  
   - Asta oficial, de restul cine mai poate ști ce face. 
  
   - Totuși are 40 de ani, nu crezi? Bărbaților le plac cele tinere nu ca mine. 
  
   - În acte, dar știe să și-i ascundă. Ce vrei să spui, că tu ești bătrână? 
  
   - Nici așa de tânără nu mai sunt. 
  
   - Fii serioasă. La patruzeci abia ai început să te maturizezi. 
  
   - Da, cu fiică de aproape șaisprezece ani. 
  
   - Asta că am avut-o la începutul căsniciei. 
  
   - Hai, treci la masă că se răcește. Las-o pe Miruna în plata Domnului să se descurce așa cum a făcut-o tot timpul de când o cunosc. Știe să-și pună în valoare frumusețea pe care i-a dat-o gratis natura. 
  
    - Poftă bună! 
  
   Aceasta a fost prima discuție dintre cei doi soți de când Miruna a apărut din nou în viața lor. De multe ori o simplă întâmplare poate schimba destinul unor oameni. Oare să fie o simplă întâmplare, sau cineva hotărăște ca aceste destine să se modifice? Cine se joacă cu viețile simple și armonioase ale unor persoane, pentru a le complica mai târziu, atunci când de fapt te aștepți să culegi roadele unei căsnicii armonioase, uneori chiar și cu privațiuni, alteori cu bucurii? 
  
   Discuția dintre cei doi soți nu a făcut decât să-i atragă atenția lui Tiberiu față de vulnerabilitatea sau mai bine spus de posibila disponibilitate a Mirunei. El nu o mai văzuse pe perioada studenției decât de vreo câteva ori, mereu gata să flirteze, fără să-și facă mari probleme că el era soțul colegei și prietenei sale. 
  
   La început a crezut că o face pur și simplu din cochetărie, amuzament sau din teribilism. Acum după discuția cu soția lui a aflat de fapt că acesta era modul ei de viaţă, nu jocuri de societate cum li s-ar putea zice în glumă. 
  
   Stabiliră telefonic să se întâlnească în fața ministerului, dar să vină s-o ia cu mașina lui, șeful ei fiind plecat la guvern, deci nu avea mașina disponibilă. 
  
   Miruna coborî treptele din fața ministerului și se îndreptă spre automobilul lui Tiberiu, parcat ceva mai departe deoarece nu i s-a permis oprirea în zonă. Când a văzut-o ieșind din minister, Tibi a tras mașina în fața scărilor și cu toată opoziția jandarmului, a deschis portiera și i-a făcut loc acesteia să intre. Recunoscând-o, jandarmul cu un ”Să trăiți”, ”Sărut mâna” și cu o plecăciune slugarnică, s-a dat din calea femeii, fără nicio rezervă. 
  
   - Bună Tibi! Mergem spre Snagov? Ai timp? 
  
   - Tu ai? Nu ești în timpul serviciului? 
  
   - Șeful este plecat la ședința de guvern. Îi ține locul ministrului aflat într-o vizită de lucru la Bruxelles. 
  
   - Și dacă are nevoie de ceva? 
  
   - Ei, se descurcă secretarele. Ce altă treabă au? 
  
   După vreo oră cu o circulație infernală până să iasă din capitală, au reușit să ajungă la viitoarea ”căsuță” a șefei de cabinet a domnului subsecretar de stat, care de fapt era o căsoaie în toată regula. 
  
   Era într-o zonă mai izolată, dar nu chiar atât de departe de luciul de apă al lacului Snagov. Se putea ajunge în câteva minute pe o străduță de acces spre alte proprietăți private. 
  
   Curtea avea deschidere largă la strada principală unde trebuia ca Tiberiu să-i construiască gardul forjat, iar pe celelalte laturi se ridicase un gard zidit din bolțari din beton. 
  
   Casa era construită într-un stil oriental, cu un singur etaj, cu ferestrele largi, la care de asemeni trebuia să le facă gratii și cu acoperiș în patru ape din olane de culoarea maro. Avea o suprafață locuibilă generoasă de peste două sute șaizeci de metri pătrați. 
  
   - Ce zici, îți place căsuța mea? îl întrebă ea pe Tiberiu zâmbind mândră, prinzându-l de braț și sprijinindu-se de el cu tot corpul. 
  
   - Mda, căsuță. Frumoasă! Să-i vedem interiorul, cum ai împărțit spațiul? 
  
   - Măi, să știi că am avut un arhitect foarte talentat, în ciuda vârstei sale tinere. Mi-am manifestat dorința în mare cam ce mi-aș dori să am și el ai să vezi ce a creat. 
  
   - Nu vârsta contează, ci talentul. Și noi am fost tineri și uite că ne-am descurcat. 
  
   - Așa este, ai dreptate. Hai să vezi unde vreau să pun balustradele interioare și cum mi-aș dori să fie. 
  
   Casa era aproape gata. Mai erau mici retușuri interioare. Gresia din livingul destul de spațios era montată. Din living se pleca printr-o scară placată cu plăci de granit cafeniu direct spre camere. Fiecare cameră își avea baia sa, două având cadă, alte două cu cabină de duș și jacuzzi. Nu erau decât patru camere. Tot din living se intra în diner și din acesta în bucătărie. Nu exista încă niciun fel de mobilă. Ferestrele și ușile erau toate confecționate din lemn masiv de stejar, cu un finisaj de calitate. 
  
   Miruna i-a explicat cam ce ar fi vrut să modifice la modelul balustradelor de la balcoane. Dorea unul mai sofisticat, mai artistic, gen secolul nouăsprezece, chiar dacă o va costa mai mult după cum o atenționase Tiberiu. 
  
   - Plăcerile dragul meu, întotdeauna se plătesc. Nu-i așa? Când făcu această remarcă Miruna zâmbind îl privi pe bărbat cu înțeles, repetând gestul cu sprijinirea de brațul său cu tot corpul. La apropierea de Tibi, acesta nu putu să nu recunoască că mirosul corpului ei era foarte plăcut. Degaja un parfum suav, discret cu o tentă exotică. Nu-ți puteai da seama ce marcă era, oricum nu una la îndemâna oricărei femei. 
  
   - Felicitări și să mă inviți la inaugurarea ei. 
  
   - De ce nu? Poate chiar și mai devreme? Nu ți-ar plăcea? 
  
   - Atunci mă anunți când pot să vin să fac sus montajul, continuă Tiberiu discuția, făcându-se că nu a înțeles aluzia la o inaugurare în doi. Pentru gard văd că se poate veni într-o săptămână dacă îți termină soclurile din bolțari și stâlpii. Când partea de zidărie este gata finisată, trimit și eu băieții să-l monteze. Rămâne modelul ales de arhitect, nu? 
  
   - Mda, aici nu am motiv să schimb ceva. 
  
   Stabilind și celelalte detalii legate de lucrare, urmând ca Tiberiu să-i ofere mai multe imagini cu arabescurile balustradelor de la scară și balcoane, din care să-și aleagă ce-i va plăcea, au pornit din nou spre capitală. Ajungând în fața ministerului, Miruna ca și data trecută se aplecă spre Tiberiu și-l sărută pe colțul gurii, spunându-i râzând: 
  
   - Un mic avans la... avans și părăsi imediat mașina, îndreptându-se spre ușa clădirii. Se mai întoarse odată și-i făcu discret cu mână un gest de la revedere. 
  
   Tiberiu rămase surprins pe moment de gestul femeii, dar la ce se putea aștepta din partea ei? Era avertizat despre modalitatea ei de a fi și de a-și rezolva problemele când trebuia să apeleze la farmecele zestrei dată cu dărnicie de natură. Demară și se înscrise în circulația de coșmar din capitală, îndreptându-se spre sediul firmei sale. 
  
Referinţă Bibliografică:
LA MARGINE DE LUME - ROMAN / Stan Virgil : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2967, Anul IX, 14 februarie 2019.

Drepturi de Autor: Copyright © 2019 Stan Virgil : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Stan Virgil
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!