CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Manuscris > Fantastic >  





LA MARGINE DE LUME - ROMAN
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
ciornă Cap. XIII   Cea de a doua scrisoare expediată părinților de către Maria, le-a adus în suflet mai multă liniște. Mai ales auzind că lucrează într-o grădiniță a armatei, și are asigurată o cameră în căminul de nefamiliști. Spaimele mamei sale erau mai mari desigur decât ale soțului său, necunoscând fiind îngrijorată de modul cum s-o descurca cu hrana, cine îi va purta de grijă fiind singură printre străini și tot așa. Tot felul de gânduri închipuite, pe care și le face oricare mame pentru copii săi, mai ales dacă este și fată.   Matei era tot mai bolnav. Slăbise de nici nu mai avea puterea de a ieși în curte. Nu mai putea să coboare scările verandei. De coborât ținându-se de balustradă poate ar fi reușit cu mare efort, însă cine să-l ridice la loc pe verandă? Era el slab, dar oasele îi erau grele și Elvira nu-l putea sprijini pe umerii săi neputincioși. Acum toate grijile casei și ale curții au rămas în sarcina ei. Nu le mai făcea față. Se adunase dintr-o dată prea multe. Pe unele le abandona, sau le amâna pentru când o putea. Se limita să dea de mâncare la păsări, sau să aducă surcele și lemne pentru plita din bucătărie, apă de la fântână, treburi pe care nu le putea amâna. Zilnic îi pregătea câte ceva de mâncare soțului. Doar ce putea el să mănânce, mai mult supe. Pentru ea, ce se nimerea.   Îl observa cum mereu se întorcea cu fața spre peretele cu fereastă. Și așa nu putea să vadă printre crengile copacilor decât un petec de cer și frunzele ce se legănau sub adierea vântului. Îi deschidea fereastra larg, să le audă foșnetul. Toată viața a trăit în mijlocul naturii, înconjurat de copaci din toate soiurile. Cel mai mult i-a plăcut stejarul. Era un copac falnic așa cum a fost și el în tinerețe. Era copacul preferat al marelui voievod Ștefan cel Mare, care plantase după o bătălie câștigată împotriva turcilor, patru stejaripe malul Prutului, care de peste cinci sute de ani trăiesc și acum. Și el a pus unul aproape de fereastra odăii în care aveau dormitorul, să-l simtă cât mai aproape.   Acum când s-a îmbolnăvit, privindu-l parcă își lua prin el la revedere de la toată pădurea. Se așeza așa să nu-l vadă Elvira cum se consumă și suferă. Vorbea destul de rar cu ea. Mai mult se înțelegeau din priviri. Ea știa când și dacă are nevoie de ceva. La lăsarea serii, sau când era umbră și se simțea răcoarea adusă de copacii din fața verandei, ea îl ajuta să iasă din odaie. Aveau acolo o laviță. Îl așeza pe laviță să inspire în pieptul său suferind, aerul curat de afară. Privindu-l i se putea citi bucuria din priviri. Aici aerul era curat. Nimeni și cu nimic nu-l putea polua așa departe de orice așezare omenească și la margine de codru.   De pe verandă se vedea pădurea din apropiere. Drumul ce le trecea prin fața porții șerpuia pe marginea acesteia până se pierdea din vedere. Apoi undeva în vârful dealului intra în adâncul pădurii și se oprea la cantonul silvic. Acolo era și brigada care se ocupa de gospodărirea fondului forestier și al celui de vânătoare. Tot acolo era și sediul pădurarului. Mergea zilnic cu bicicleta. Mai rău era iarna. Trebuia să meargă pe jos. Dacă și-ar fi putut permite să cumpere un cal și cu o șaretă, ar fi fost mai simplu, dar banii nu-i ajungeau pentru așa ceva.   Acum toate acestea le va lăsa în urmă. Dacă el nu va mai fi, nu se va întâmpla nimic. Va veni altul să-i ia locul. Poate cel care acum se ocupă de tot ce trebuia el să facă. Cine mai știe ce va fi și asta de ce l-ar interesa pe el acum? Doar de femeie și mai ales de copila lui îi părea rău. Va fi nevoit să le părăsească în curând. Ce-ți este Doamne și cu boala asta! Niciodată nu a suferit de nimic și dintr-o dată a căzut năpasta peste el. Cu ce-o fi greșit? Om rău nu a fost și nici dușmani nu știa a avea. Și fata asta tocmai acum s-a gândit să-i părăsească? Au așteptat cinci ani să-și termine liceul și s-o vadă lângă ei câștigându-și pâinea mai ușor, dar ea a ales să-i părăsească.   Matei auzind-o pe Elvira întrând în cameră, întoarse capul și văzând-o cu o scrisoarea în mână și-a dat seama că este a Mariei. Nu se putu să nu o întrebe:   - Femeie, ce spune fata în scrisoare? Când vine acasă?   - Nu spune omule când vine, dar zice că-i bine unde lucrează. Este educatoare la grădinița unității militare din oraș. Are momentan cinsprezece copii de care se ocupă. Sunt copiii militarilor de acolo. Este bine, i-au dat și locuință unde nu plătește nimic.   - Și nu vine acasă?   - Când să vină bărbate? Doar ce și-a început serviciul? Știi cum este la armată! Abia de și-a luat primul salariu. Ne întreabă dacă avem nevoie de ceva bani ca să ne trimită. Ei nu-i trebuiesc toți pe care-i câștigă.   - Mda, asta este. Se vede treaba că nu am s-o mai văd niciodată.   - Lasă omule că ai s-o vezi. Poate dă Dumnezeu și te faci bine, că doar s-a mai văzut cazuri când s-au vindecat și de boala ta după un tratament bun.   - Cine poate ști? Eu simt cum se așează negura peste mine. Nu întrevăd nicio rază de speranță.   - Nu mai fi prăpăstios bărbate. Dacă te gândești unde nu trebuie cum să te vindeci? Trebuie să gândești pozitiv. Că se poate. De ce nu? Doar nu l-ai omorât pe Dumnezeu, să te pedepsească.   - Da, ai dreptate, nu l-am omorât, dar nici nu l-am iubit prea tare. Poate de asta m-a pedepsit.   - Ce vorbești omule? Vrei Să-l mânii fără să aibă vreo vină? Dumnezeu este iertător, nu răzbunător!   - O fi! Nu am cum să te contrazic. Măcar mă pot bucura de priveliștea ce mi se deschide în fața ochilor. De câte ori oare am parcurs acest drum spre canton și nu am văzut nimic din frumusețea lui? De ce doar atunci când trebuie să ne luăm la revedere, vedem ce părăsim?   - Nu ştiu omule ce să-ți răspund. Poate că suntem orbi. Orbi în a vedea cât de frumoasă este viața. Din ce este ea formată. Nu numai din griji, sau din necazuri. Noi suntem o părticică a acestui univers atât de misterios. Cine îl poate înțelege? El îți dă dacă știi să iei tot ce te-ar face fericit și mulțumit chiar și cu puținul pe care l-am avut noi. Dar știm ce să luăm mai întâi?   - Așa este. Mereu te gândești doar la ziua de mâine. Niciodată mai departe. Ce ți-ar trebui într-adevăr să fii un om fericit.   - Lasă omule că așa cum ne-a fost, noi ne-am mulțumit cu ce ne-a dat Dumnezeu și am trăit fericiți până a dat necazul peste tine.   - M-am împăcat deja cu gândul că am pierdut partida. Durerea mea pe care o voi lua cu mine vei fi tu. Tu și copila noastră. Nu am reușit să vă văd ferite de orice necaz.   - Nu te mai frământa. Nu-i vina nimănui că s-a întâmplat așa. Nu vom fi singurile care vom trece prin asemenea necaz. Să-i mulțumim Celui de Sus că am avut tot ce ne trebuie. Fata acum va fi cu viața ei. Și noi când eram ca ea tot așa, am plecat pe cont propriu. Poate că dacă o țineam lângă noi nu făceam decât să-i tăiem aripile. S-o lăsăm bărbate să zboare singură unde o va duce destinul. Poate că-i va fi bine. Este un copil bun și mai ales este al nostru.   - Da, așa este. Poate ca părinți suntem mai egoiști devcât ar trebui să fim. Doar le vrem binele copiilor noștri, nu răul. Acum știi, aș vrea să adorm un pic aici pe laviță. Este răcoare și aer curat și mă simt cam obosit.   - Întinde-te. Să-ți aduc ceva să te învelesc?   - Nu, nu, lasă-mă așa. Învelit voi fi tot timpul când va sosi ceasul.   - Numai prostii vorbești. Bine, atunci cobor să dau de mâncare la găini. De acum vine seara și poate fac și ele câteva ouă pentru mâine dimineață.   De fapt Elvira dorea să plece de pe verandă să-și descarce sufletul. Nu mai putea să-și rețină lacrimile fără s-o observe Matei, ce-i stăteau adunate la marginea ochilor și i se prelingeau sub bărbire. Dorea să se elibereze de toată tensiunea produsă de această discuție negativistă cu soțul său.   - Doamne, ajută-L să se facă bine, sau măcar să mai zăbovească cu familia sa, că tare-i greu. Nici nu vreau să mă gândesc la ce va urma.   
Referinţă Bibliografică:
LA MARGINE DE LUME - ROMAN / Stan Virgil : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2956, Anul IX, 03 februarie 2019.

Drepturi de Autor: Copyright © 2019 Stan Virgil : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Stan Virgil
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!