CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Manuscris > Fantastic >  





LA MARGINE DE LUME - ROMAN
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Din romanul aflat în lucru LA MARGINE DE LUME          CAP. XI          CUCERIREA CETĂȚII (CIORNĂ)         - Iubito am găsit și.... vru el să-i spună Mariei că a luat și detergenți pentru spălatul vaselor din chicinetă, dar văzând-o cum doarme cu pătura ridicată până sub bărbie, tăcu și intră să-și depună sacoșa pe măsuța din bucătărie. În vârful picioarelor se apropie de pat, trase ușor de colțul păturii și imediat descoperi cum o frumusețe rotunjoară ca un măr copt ieșea de sub prosopul care o acoperea în loc de cămașă de noapte. Se înfioră de plăcere. Lăsă totul baltă și se duse direct în baie să-și facă dușul necesar.    Apa fierbinte îi biciuia pielea, înroșindu-o. Prin minte îi treceau tot felul de gânduri, unul mai năstrușnic decât altul. Nici nu s-a văzut bine cu gradul de sergent major pe epoleți și uite acum se va întinde lângă o tânără goală-goluță, gata să-l primească în intimitatea sa, oferindu-i cu plăcere ofranda mult dorită. Era emoționat cum nu a fost nici atunci când i-au pus tresele pe epoleți la terminarea școlii. Acela a fost cel mai mare eveniment din viața sa. Dar se poate compara cu cel ce va urma? Parcă îi era și teamă să oprească presiunea apei. Odată oprită clipa de a intra lângă Maria va fi și mai apropiată.    Nerăbdarea doborî prudența și teama, așa că strânse robinetele și începu să se șteargă. Îi era jenă să intre chiar gol lângă Maria, așa că îmbrăcă un chilot și ușurel se băgă și el sub pătură. Când o ridică să se așeze pe pat, descoperindu-i fetei corpul tânăr și plăcut mirositor, cu prosopul mai mult desfăcut decât ar fi trebuit să i-l acopere, Pamfil începu să simtă cum îl trec toate transpirațiile. Nu mai văzuse o femeie așa de dezbrăcată decât prin filme. La plajă nu a fost niciodată să știe cum este să-ți poți desfăta privirea admirând atâtea trupuri aproape goale, acoperite doar cu niște petecuțe din textile.    Maria îl simți și prima grijă a fost să-și tragă prosopul cât mai sus ca să-și acopere sânii dezgoliți, dar din graba ei, a dezvelit alte părți ale copului care ar fi trebuit mai degrabă acoperite dacă tot se jena. Odată intrat și Pamfil lângă ea, totul a rămas în bezna întunericului de sub pătură. Doar trupurile lor s-au apropia singure fără să le spună nimeni ce să facă. Mâna stângă a tânărului intră pe sub capul Mariei și-l atrase spre el, iar gura lui neexperimentată, dar dornică de a dărui iubitei sale prima întâlnire cu dragostea adevărată dusă până la capăt, porni atacul pentru cucerirea redutei care de la primele semne de apropiere a părții ”adverse”, ridică stindardul alb de capitulare necondiționată.    Abandonarea nu însemna și lipsa de participare la o acțiune al cărui scenariu nu-l cunoștea niciunul dintre ei. Instinctele le conduceau gesturile. Cineva trebuia totuși să aibă inițiativă, dar cine s-o facă dacă niciodată nu au mai fost puși într-o asemenea situație? Se jena unul de celălalt. Doar capetele le aveau în afara păturii, însă corpurile goale de sub cearceaf li se atingeau dându-le senzații ciudate pe care nu le-au mai trăit până atunci.    Pamfil situat într-o poziție de dominare, ridicat într-un cot, o acoperea pe Maria cu sărutări, în timp ce tot încerca să-i apropie corpul de al său, trăgând-o cu mâna dreaptă. Dorea s-o aibă cât mai aproape de el. Să-i apropie pielea delicată de cea a lui, hârșiită pe terenurile de instrucție.     Începu s-o mângâie simțind în vârful degetelor bătătorite de la bara de sport, frăgezime de piele tânără, ușor umezită din cauza emoțiilor ce-o cuprinse și pe ea.    Percepea cum îl pătrunde un fel de curent electric, așa se înfiora de tare. Nu ar fi abandonat acțiunea începută nici dacă s-ar fi electrocutat. Nimic nu-l mai putea opri de la acest nou experiment. Tot ce se întâmpla între cei doi tineri, era doar instinctual, nimic cerebral. Instinctele erau cele ce le conduceau gesturile.    Maria își înfipse fără să vrea, unghiile în carnea tânărului și la un moment tot răsucindu-se ajunsese într-o poziție de superioritate. Se ridicase cu bustul peste pieptul tânărului, iar sânii i se presau de corpul acestuia. Uitase că nu mai are nimic pe ea. Nici nu o mai interesa cât era de dezbrăcată. Mai mult de atât nici că se putea. O făcuse deliberat. Își săruta iubitul cu patimă. Parcă ar pofti să-i muște din buzele lui cărnoase, așa de mult și-l dorea să-l aibă, să-l domine, să fie doar al ei.    - Doamne câtă schimbare! Dintr-o rușinoasă parcă am devenit o depravată! se mira Maria în acel moment de pasiune ce-o cuprinse.    Când simți în pulpa piciorului umblătura bărbatului ei drag, se cutremură de plăcere și de dorință. Doar pentru acest fapt și-a abandonat familia și a plecat cu Pamfil în lumea largă. Dorea să trăiască extazul în toată intensitatea lui, indiferent dacă o va durea sau nu, așa cum auzise de la colegele sale că se întâmplă prima dată.    Pamfil plimbându-și mâna peste corpul fetei, îi mângâia cu delicatețe sânii și amândoi tresăriră de parcă îi pătrunse frigul. Era o senzație de frig urmată de valuri de fierbințeală. Buzele bărbatului acoperi mameloanele fetei și cu vârful limbii le dădea roată, omorând-o și înviind-o de plăcere, apoi iar îi prindea mugureii între buze, sorbindu-i. Corpul fetei tremura de senzații pe care nu și le putea controla.    Maria era între agonie și extaz. Se topea de dorință dar nu avea curajul inițiativei. Nu era indiferentă nici față de inamicul care se tot îmbăţoşa sub chilotul lui Pamfil. Îi simțea vigoarea și ar fi dorit ca acesta să-i ia cât mai repede cu asalt comoara atât de bine păzită timp de douăzeci de ani.    De acum Maria era cu totul sub corpul tânărului care se tot retrăgea coborând cu sărutările spre ombilicul tinerei, unde se oprea cu cercetarea, lipindu-și buzele de gropiță ca o ventuză. Mâna îi aluneca ca o adiere peste picioarele fetei, ne îndrăznind încă să ajungă la încheietura lor.    Maria își înfipsese bine mâinile în părul tânărului și-l tot împingea într-o inconștiență dată de senzațiile ce i se transmiteau prin tot corpul, să coboare, să nu se oprească din drumul început, chiar dacă ar ajunge cu sărutările și la....    Nu merse cu gândul prea departe la tot ce-i povestise Camelia că se poate întâmpla. Și ce simțea acum era mai mult decât a visat ea în nopțile în care vreo zurlie de colegă povestise nebuniile trăite, sau aflate de la altele.    Când Pamfil a atins cu palma pufuleţul de la încheietura picioarelor, Maria a scos un scâncet de prunc care visează. Fesele au părăsit patul ridicându-se spre degetele flăcăului, aflate în căutarea locului unde poți găsi cea mai mare plăcere ce ți-o poate oferi uniunea dintre un bărbat și o femeie.    Era conștient că mult nu se va mai putea abține și se va slobozi fără nicio opoziție, în chilot. Nici să înceapă ceva pe care nu-l va putea duce la bun sfârșit nu dorea să facă. Prefera juisarea precoce decât să pornească atacul pe care să nu-l finalizeze.    Când neastâmpărarea degetului arătător a ajuns la marginea fântâniței, Maria țipă de plăcere și uită că are mâna prinsă în părul tânărului, putând să-i provoace necazuri dureroase, așa cum ar putea s-o doară și pe ea următorul pas în desăvârșirea operei de deflorare reciprocă.     Inconștientă trăgea de părul avut în mâna, de parcă ar fi fost funia de salvare a unuia gata să se înece, sau aflat într-o cădere liberă în gol.     Era imensă această senzație și câte plăceri putea să-i producă neastâmpărul unui simplu deget, care nu găsise altceva mai bun de făcut, decât să se joace cu mugurașul ei.    Se răsucea, se împingea și se retrăgea fără să-și poată opri mișcările. Scotea involuntar murmure onomatopeice. Doar cuvintele: ”Pamfil” i se puteau distinge și ”iubitul meu”, ”cât de mult te iubesc”, sau ”te doresc”.    Pamfil săruta continuu sânii Mariei și-i mângâia cu delicatețe cuptorașul fierbinte. Amândoi erau într-un total delir. Când din nou atinse umezeala din gropița greu pusă la încercare, se eliberă și el de toată energia neconsumată atâția ani. Îi era ciudă, dar parcă se și bucura că o va lua de la capăt și totul de acum va fi așa cum va trebui să fie. Maria îl simți că nu mai are aceiași vigoare în împunsături, dar nu dispera. Totul va fi dus la bun sfârșit, fără îndoială. Avea în el deplină încredere.    Pamfil aruncă chilotul și odată cu el și cearceaful ce i-a acoperit în toată această perioadă. Odată eliberați de această opreliște vizuală, descoperi ceva ce într-adevăr nu mai văzuse niciodată. Un corp de femeie tânără în toată splendoarea lui. Parcă era un corp sculptat de Michelangelo, așa cum văzuse cândva o copie fotografiată după o statuie a marelui artist.    Părul negru și lung al fetei, se răsfira peste perna albă, dând senzația de relaxare, și așa era. Cât Pamfil era preocupat cu eliberarea de constrângerea chilotului, Maria se descătușase din acea încordare instalată în tot corpul. Se relaxase revenind la starea inițială de înaintea începerii jocului de-a dragostea.    Sub privirea curioasă a lui Pamfil ea etala un corp tânăr și plăcut conturat. Ochii îi străluceau și în ei se putea citi bucuria și dorința. Era fericită chiar dacă simțea că acum parcă se aflau la ora de anatomie din liceu, când studiau corpul uman după un model executat din carton presat. De câte ori nu și-a aruncat pe furiș privirea avidă de a cunoaște cum arată acel organ genital chiar și reprezentat într-o formă nefiresc de puțin atrăgătoare!    Acum corpul său fără niciun obiect de îmbrăcăminte pe el, era material de studiu, dar ca o compensare, îl avea și ea alături pe cel al lui Pamfil, tot în stare naturală, nu din carton presat.    Amândoi aveau ce vedea. Pamfil doi sâni rotunzi ca două semisfere, cu cerculețele maronii din jurul mameloanelor, iar la îmbinarea picioarelor acum un pic strânse, un petecuț castaniu de păr ondulat, tuns scurt și aranjat sub formă de triunghi isoscel, cu vârful îndreptat deasupra unei deschizături acoperită de mâna fetei, jenată de acest studiu prelungit al bărbatului.    - Ce frumoasă ești Maria! nu se putu abține tânărul să nu-și exprime admirația față de capodopera naturii creatoare al frumosului uman. Te voi iubi toată viața mea!    - Și tu ești frumos dragule. Îți mulțumesc pentru delicatețea de a nu forța totul din prima încercare, mai spuse tânăra, ca o compensare față de jena iubitului său, că nu a finalizat ce au început. Simțea asta din modul cum o privea. I se putea citi în ochi disperarea că ceva nu a fost așa cum și-ar fi dorit. Vorbele fetei l-au încurajat și i-au dat speranța că totul se va termina frumos.    - Mda, câte ceva despre asta am mai aflat și eu de la colegii din grupă. Doar știi cum sunt bărbații și cum se laudă când fac câte o cucerire. Spun că au făcut și ce de fapt doar își închipuie, sau au citit prin cărțile cu povești erotice.    - Nu știu cum sunt bărbații că nu am avut niciunul, dar stai liniștit și la noi se întâmplă același lucru. Când aflam că vreo colegă experimentase așa ceva, o trăgeam de limbă să ne povestească cu amănuntul ce și cum este. Curiozități de fete, ca și la voi, desigur.    - Eu îți mulțumesc că ai avut încredere în mine și mai urmat aici unde suntem doar noi doi.    - De ce să nu am? Nu ești tu alesul meu? Primul și ultimul bărbat din viața mea.    - Da? Ia să vedem noi cum este să fii primul? și Pamfil începu din nou să-i sărute fetei ochii, apoi buzele mușcându-le ușor fără să-i provoace iubitei sale vreo durere.    Acum nu trebuia să se mai jeneze ca să ajungă la locul unde fiorii sunt transmiși cu cea mai mare rapiditate. Își plimbă podul palmei peste cârlionții pubieni, iar neastâmpăratul de deget arătător, iar pătrunse în scobitura înfierbântată de mișcările ce se manifestau în jurul ei. Maria își strângea genunchii dar cum gesturile tânărului nu-i mai producea aceeași senzație, se relaxa întinzându-le la loc chiar desfăcându-le, pentru ai da libertatea flăcăului să se implice și mai mult. La simțit cum din nou era în toată plenitudinea bărbăției.    - Cum ar fi să-l ating? se întrebă fata roșind de cutezanța gândului, dar nu avu curajul să și-l ducă la îndeplinire.    Pamfil se ridică de pe pat și o acoperi cu vigoarea trupului său. Orele de antrenament îl făcu să pară ca un atlet, sau ca un halterofil. Era înalt și bine legat.    Nu se lăsă cu toată greutatea asupra ei, ci se sprijinea într-o mână și un genunchi. Urdinișul iubitei era umezit și gata să-i primească oaspetele mult dorit. Ea era pregătită și mental, chiar dacă știa că ceva nu va fi neapărat plăcut. Era conștientă că nu se va muri din așa ceva și totul va trece cu bine, dacă va exista răbdare din ambele părți.    Pamfil își îndreptă centru înaintaș spre poarta descoperită, unde va trebui să marcheze primul său punct al bărbăției.    Maria cu palmele se prinse de mâinile tânărului. Era gata pentru orice i se va putea întâmpla. Dorința îi era imensă. Îl va primi în interiorul ei cu mare drag fie ce-o fi să se întâmple. Este omul ei, iubitul ei... Au... Doare,... Ușor... și Pamfil ascultă de vorbele fetei, slăbind presiunea asupra porții întredeschise. Simți cum se închise la loc. Și pe el îl durea ceva, dar din nou apăsă și iar fundul fetei se retrase căutând scăparea.    Alte sărutări și alte mângâieri în zona fierbinte dar îndărătnică, ne vrând să cedeze cu ușurință.    - Hai mai încearcă, poate ceva se va întâmpla, îi șopti Maria iubitului său la ureche mușcându-i-o. Chiar dacă mă va durea, insistă ușor, altfel nu o vom mai rezolva niciodată. Fie ce-o fi!    - Te iubesc Maria! Îți mulțumesc! și Pamfil reluă atacul asupra redutei. Când apăsă mai tare Maria mușcă din pernă și-l îndemnă pe tânăr să termine lucrarea începută. Atunci Pamfil cu toată opoziția membranei care și lui îi producea necazuri, forță intrarea în micuța scorbură și ceva cald și lipicios se simți pe pulpele piciorului său, odată cu țipătul fetei strangulat de pernă.    Era conștient că se întâmplase atât de mult râvnita operă care deosebește o fecioară de o femeie. Da acum Maria era femeia lui pentru toată viața. Îi dăruise cea mai mare satisfacție pe care și-o poate dori orice bărbat. El să fie primul și ultimul din viața femeii pe care o iubea.    Din modul cum și Maria a dat drumul pernei se înțelegea că au trecut hopul și acum aveau toată plăcerea viitoare când puteau simți și satisfacțiile aduse de iubirea carnală.     Mariei i se putea citi pe față lipsa grijii de dinaintea necunoscutului. Totul se împlinise. Acum puteau spune că nu este chiar atât de rău ceea ce simțeau amândoi, atunci când Pamfil își continua mișcările ritmice ale corpului, de sus în jos. Încă de mai mult timp au hotărât de comun acord că trebuiau să se ferească, să nu cumva să-și înceapă viața în doi, cu o sarcină.    Strângerea mâinilor lui Pamfil de către Maria, nu mai aveau aceeași forţă. Mai mult o ajutau să vină, cu întregul corp în întâmpinarea bărbatului său atât de drag. Îi plăcea acest dans al trupurilor care parcă valsau pe un ring doar de ei ocupat. Ringul lor va fi pentru cine știe cât timp acest pat cazon dintr-un cămin de familiști.    - ”Da, aveau dreptate fetele când povesteau că-i plăcut să faci dragoste”, își spunea Maria cu satisfacția lucrului bine împlinit.    ”Senzațiile transmise de acest ritm de dute-vino al corpului bărbatului de deasupra mea, chiar dacă uneori îmi mai provoacă durere, este foarte plăcut, îmi dă starea de a-mi dori să nu se mai termine niciodată. Dar ah, ce mi se întâmplă? De ce mi se pun cârcei și îmi amorţesc picioarele devenind țepene? De ce tremur fără să-mi fie frig?” erau întrebările ce-i veniră în minte imediat Mariei când se apropie momentul care o va uimi.    Explodă toată într-o imensă bucurie și plăcere, manifestată printr-un aaa... prelungit și o înfigere a unghiilor în spatele tânărului aflat deasupra sa.    Era primul său orgasm și cu câtă explozie și amploare se manifestase! A așteptat douăzeci de ani ca să i se producă. Acest lucru l-a ghicit și Pamfil care simțindu-și apropierea celui de al doilea său final, s-a retras cu demnitate, ca un adevărat învingător, cedându-i reduta ocupată vremelnic, lăsând-o sub îngrijirea stăpânei sale de drept.    Cum orice lucru început are și un sfârșit și cei doi iubiți au finalizat prima lor transformare a două corpuri de copii, în unele de adulți. Da, erau acum doi adulți care trecuse cu bine peste prima lor experiența în dulcea viitoare poveste de dragoste trăită în doi.
Referinţă Bibliografică:
LA MARGINE DE LUME - ROMAN / Stan Virgil : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2950, Anul IX, 28 ianuarie 2019.

Drepturi de Autor: Copyright © 2019 Stan Virgil : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Stan Virgil
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!