CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Carti >  





ADRIANA
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Capitolul 23 
  
    Până la sfârşitul termenului stabilit pentru predarea proiectului, nu a mai intervenit nimic deosebit în viaţa Adrianei. Ţinea legătura cu Radu prin telefon, acesta ne mai putând trece pe la ea, atât din cauza problemelor apărute pe şantierele sale de construcţii, cât şi datorită vizitelor zilnice la tatăl său, care se simţea din ce în ce mai bine. Îi ducea de două ori pe zi ceva de mâncare mai consistent decât îi putea oferi spitalul şi acest lucru se putea observa şi în starea lui fizică, începând să prindă culoare în obraji, cum îl tot lăuda optimistul de Radu. 
  
    Lucrarea a fost executată în termen şi atunci când pentru prima dată a văzut David ce a lucrat acasă colega sa timp de o săptămână, a rămas foarte încântat. În planşele 3 D ale Adrianei, hotelul apărea ca o locaţie de lux, totul era aranjat cu mult gust şi într-o prezentare ca de reclamă pentru o agenţie de turism, unde ar fi dat foarte bine, precis atrăgând mulţi clienţi, funcţie bineînţeles şi de preţul sejurului sau al şederii în hotel. 
  
    Negocierea preţului contractului nu a fost una atât de greoaie, patronul fiind încântat la rândul său de cum va arăta locaţia sa, dacă va respecta toate detaliile de finisaj şi de mobilare. În preţ au negociat să fie cuprinsă şi proiectarea spaţiului exterior. Urma să termine de proiectat parterul şi în extensia contractului, subsolul unde existau compartimentele anexe ale hotelului aşa cum le stabilise în prima întâlnire, depozitele de materiale igienico-sanitar, de lenjerie, biroul contabilei, vestiarele personalului de serviciu, inclusiv biroul administratorului de hotel, spălătoria, uscătoria, călcătoria. 
  
    Adriana avea emoţii. Peste două zile îi va cunoaşte pe părinţii lui Radu. I se făcea externarea tatălui care se simţea bine şi îl vor duce împreună acasă la el, la ţară, undeva pe malul Dunării, la Rasova. Nu a fost niciodată în acea parte a Dobrogei pentru că nu i s-a ivit ocazia. La rândul său Radu se ducea destul de rar şi dacă până acum nu o invitase, nici ea nu a ajuns pe acolo. Acum mergea în calitate de logodnică a lui şi viitoare noră. 
  
    Radu încercase s-o prevină de faptul că la ţară nu-i ca la oraş. Ea nu a mai plecat din oraş într-o zonă rustică, nici măcar în concedii. De fapt nici nu a prea a avut concedii în care să se plimbe. Mai dădea iarna câte o fugă cu prietenii din primărie în weekend-uri pe la munte şi atât. Singura amintire ce-i rămăsese întipărită în minte despre viaţa de la ţară, era aceea când era copilă şi împreună cu părinţii şi-au vizitat bunicii paterni. 
  
    Tot ce văzuse şi aflase despre viaţa de la ţară se rezuma la emisiunile televizate de folclor, sau jurnalele de ştiri cu diferite tematici rurale. În rest, era o orăşeancă ignorantă a tot ce înseamnă viaţa la ţară. Tocmai acest lucru o îngrijora. Cum va percepe lipsa de confort, întâlnirea cu animalele şi păsările din curte, spaţiul liber unde acestea trăiesc? 
  
    Radu nu i-a spus nimic niciodată despre viaţa părinţilor săi, sau chiar a lui din perioada copilăriei. Era tare îngrijorată. Va face oare faţă acestei încercări, sau îl va ruga s-o aducă cât mai repede acasă. Şi la Viverone a fost la ţară, însă acolo era mai mult o staţiune decât o localitate rurală şi aveau toate condiţiile de igienă şi de locuit, ca şi la oraş. Doar că exista acel spaţiu ce pentru ea i se părea deosebit de mare şi plin cu verdeaţă, cu flori şi pomi. Doar animalele şi păsările lipseau din peisaj, restul pentru ea era destul de rustic, pentru a o încânta. 
  
    În sfârşit, a sosit şi ziua mult aşteptată. Simţea cât de emoţionată era odată cu apropierea de spital. Urma să-l ia pe tatăl lui Radu să-l ducă acasă. Toate hârtiile de externare erau completate, inclusiv reţeta şi scrisoarea medicală cu recomandările către medicul de familie. Rămânea doar să-şi ia la revedere de la profesorul Davidescu care l-a îngrijit timp de mai bine de trei săptămâni, împreună cu membrii colectivului său de medici şi asistente medicale. 
  
    Radu urcă cu o geantă de voiaj într-o mână, în care să bage lucrurile tatălui şi în cealaltă, cu un mare buchet din trandafiri, pentru asistentele care l-au supravegheat şi i-au administrat tratamentul bătrânului, pe toată perioada de spitalizare. Era bucuros că a trecut cu bine şi prin această neplăcută experienţă. 
  
    Adriana îl însoţea şi ea. La început a dorit să rămână în maşină, însă Radu a insistat să-l urmeze până pe secţie. În rezerva unde a stat tatăl lui, acesta era îmbrăcat şi cu lucrurile strânse şi înghesuite prin diferite pungi din plastic de unică folosinţă. 
  
    Când deschise uşa rezervei, Adriana a descoperit un bărbat potrivit ca înălţime, cu o faţă roşcovană, proaspăt bărbierită, încă mai persista mirosul de after shave folosit după bărbierit, îmbrăcat într-un pantalon subţire din doc gri şi peste cămaşa în carouri, cu un pulovăr bej, din lână, cu mâneci lungi, cam larg pentru constituţia sa şi încălţat cu pantofi negri din piele. Avea ochii albaştri şi plini de vioiciune, în ciuda faptului că tocmai părăsea un pat de spital. Poate că tocmai acest lucru îl umplea de speranţă că va reveni la o viaţă normală, fără restricţiile din spital, trăită în aerul curat de la el de la ţară, de pe malul Dunării şi hrănit de soţia sa numai cu produse naturale, culese din curtea lor. 
  
    Avea părul cărunţit şi cu un început de chelie pe la tâmple. Mustaţa era una subţire şi tunsă scurt. Mâinile lungi şi cu degetele un pic descărnate ca ale unui om ce abia s-a întors de pe o altă lume, unde nu şi-ar mai fi dori să revină, aveau un uşor tremur, datorat poate mai mult emoţiilor că peste câteva ore îşi va revedea soţia şi casa în care au trăit peste patruzeci de ani împreună. 
  
    - Sărut mâna tată. Gata, eşti pregătit s-o luăm de la început cu viaţa? Îl salută Radu când deschise uşa rezervei. 
  
    - Eu ştiu? Cum o vrea Bunul Dumnezeu. Sper ca aţa de pe mosorul vieţii mele să fie mai lungă şi să nu fi ajuns la capătul ei. 
  
    - Lasă că mai ai de trăit. A fost doar un avertisment să te dezbări de viciile tale din tinereţe, ţigările şi ţuiculiţa. 
  
    - Aşi, s-a dus cu ele. 
  
    - Definitiv, dacă vrei să nu mai ajungi pe aici cu furtune în mâini şi prin nas. 
  
    - Da, ai dreptate. 
  
    - Uite, acum pentru că ai înviat din morţi şi mai ai o şansă să te bucuri de viaţă, ţi-o prezint pe Adriana, logodnica mea şi viitoarea ta noră. 
  
    - Logodnică? Şi nouă de ce nu ne-ai spus nimic până acum? Mamă-ta credea că nu mai trăieşte să te vadă şi pe tine însurat şi la casa ta, ca să-i faci nepoţi. 
  
    - Lasă că asta o vorbim mai târziu pe drum. Acum merg la profesor să-mi iau la revedere şi să primesc ultimele instrucţiuni şi actele. 
  
    - Bine, atunci mergi. 
  
    - Sărut mână, spuse şi Adriana. Mă bucur că vă cunosc şi mai ales că totul s-a terminat cu bine. 
  
    - Da, dar cine ştie cât va ţine şi binele ăsta. Niciodată nu poţi fi sigur pe ceva, răspunse sceptit bătrânul. 
  
    - Lăsaţi că după câte mi-a spus Radu, totul este bine acum. Aţi trecut printr-o experienţă neplăcută, dar dacă veţi urma sfaturile medicilor, vă puteţi feri de neplăceri. 
  
    - Aşa spun ei, dar Dumnezeu are poate alte socoteli cu mine. 
  
    - Tocmai că are, de aceea v-a ajutat să treceţi hopul. 
  
    Radu se întoarse însoţit de profesor şi asistenta şefă. Bătrânul primi ultimele recomandări şi urări de însănătoşire definitivă cât mai grabnică. Dând mâna cu tot personalul ieşit pe hol, îşi luă la revedere şi urcă în căruciorul brancardierului, care îl va însoţi până la maşină. I se recomandase să nu facă efort şi să stea cât mai mult timp la aer curat şi să mănânce cumpătat, dar sănătos, mai ales o supă grasă de pasăre de ţară şi nişte copane la ceaun cu mujdei de hrean. 
  
    - Domn' profesor, dar un pahar cu vin pot gusta? 
  
    - Ai spus bine, poţi gusta, dar ceva mai târziu, după vreo două săptămâni, acum este prea devreme. Dar un pahar, nu mai mult şi să fie natural. 
  
    - Am vinul meu, curat ca lacrima şi parfumat de zici că mănânci boabe de ambrozie. 
  
    - Bravo! Aşa să faci, unul, nu mai mult la prânz şi seara şi fără de tutun şi răchie. 
  
    - Mulţumesc domn' profesor. Sărut mâna şefa. La revedere! 
  
    - La revedere şi să nu vă mai prindem pe la noi. 
  
    - Ha, ha, ha, numai Dumnezeu ştie ce are de gând cu mine, mai apucă bătrânul să spună, când căruciorul porni din uşa rezervei îndreptându-se spre casa liftului, despărţindu-se cu toţii, fiecare văzându-şi de treburile sale. 
  
Referinţă Bibliografică:
ADRIANA / Stan Virgil : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2878, Anul VIII, 17 noiembrie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Stan Virgil : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Stan Virgil
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!