CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Carti >  





ADRIANA
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
     
  
Capitolul 22 
  
    Dimineaţa, Radu a plecat direct la serviciu. Rămasă singură, Adriana l-a sunat pe David, să-i spună că preferă să lucreze acasă, decât la birou unde poate fi deranjată de eventualii vizitatori, sau chiar de el şi Luminiţa, ţinând-o de vorbă. Acasă are linişte deplină şi nimeni nu o va tulbura de la lucru. Dorea să se încadreze în termenii stabiliţi de ea, pentru prima parte a contractului. 
  
    Toată noaptea se frământase în somn, chiar dacă îl avea pe Radu lângă ea. Abia aştepta să se lumineze şi să rămână singură, să-şi lămurească odată pentru totdeauna ambiguitatea, dar mai ales duplicitatea. Se culca cu Radu, dar se gândea la Giacomo. Cum să nu se gândească la el când tabloul rămăsese întins pe măsuţa din living, aşa cum l-a lăsat logodnicul ei aseară? 
  
    Cum Radu părăsi camera, imediat a şi deschis calculatorul intrând pe internet. Trebuia să afle cine este de fapt acest Giacomo Rito de care se îndrăgostise atât de subit? 
  
    Intră pe google şi scrise: Torino, Italia, pictor Giacomo Rito şi căutătorul îi deschise o sumedenie de pagini despre acest nume, nu numai din Torino, ci din întreaga Italie, inclusiv şi din Statele Unite. 
  
    - Mulţi italieni mai poartă acest nume, se miră ea. Înseamnă că-i un fel de Popescu sau Ionescu de pe la noi. 
  
    Dădu dublu click pe o pagină la întâmplare şi imediat spre surprinderea ei, apăru imaginea iubitului său italian făcând-o să-i tresalte inima şi un text în italiană despre o expoziţie organizată în Torino cu picturile sale, cu doi ani în urmă. Nu era ceva interesant aşa că intră să caute în wikipedia despre Giacomo Rito, să vadă dacă sunt date şi informaţii personale. Nici aici nu fu mulţumită de ce găsi. Poate că are pagină de blog sau de facebook. Nu ştia cât timp liber ar putea avea el pentru reţelele de socializare, dar trebuia să găsească ceva care s-o edifice asupra personajului Giacomo, intrat atât de adânc în viaţa sa. 
  
    Intră pe un link unde era specificat numele lui. Aici descoperi că a predat pictura la o şcoală de artă din Torino, un fel de Şcoală Populară de Artă de pe la noi şi că din cauza unei aventuri cu o elevă, s-a renunţat la serviciile sale, urmând un mare scandal. Mai scria precum că familia sa a avut de suferit de pe urma acestei legături, soţia, profesoară şi ea, a divorţat, iar cei doi copii, două fetiţe, au fost încredinţate mamei, urmând ca Giacomo să plătească pensie alimentară. 
  
    La scurt timp Rito s-a recăsătorit cu patroana sălii de expoziţie unde îşi avea prezentate tablourile, căsătorie pe care presa la vremea aceea a considerat-o ca fiind una din interes, persoana respectivă deţinând pe lângă expoziţie şi alte imobile importante în Torino, fiind o persoană foarte bogată, implicată şi politic, având funcţia de consilier în cadrul Consiliului Primăriei torineze. 
  
    Căsătoria dintre cei doi exista şi la data când l-a cunoscut în Piazza San Carlo. Reporterul dădea mai multe detalii mai ales despre soţia lui Giacomo, ocupându-se mai ales de partea economică, profesională şi politică a acesteia, mai puţin despre căsătoria cu Giacomo, care era amintită subsidiar. 
  
    Adriana presupunea că totuşi pictorul Rito este o personalitate mondenă cunoscută a oraşului, dacă presa locală i-a acordat atâta spaţiu, ocupându-se de viaţa sa privată, de activitatea lui profesională, dar mai ales de aventurile sale amoroase. 
  
    - Un fustangiu italian, trase concluzia Adriana, cu ciudă că s-a lăsat sedusă nebuneşte de şarmul lui. 
  
    Chiar dacă traducerea de pe google din italiană în română nu era de cea mai bună calitate şi nici varianta din italiană în engleză nu era mai grozavă, Adriana a aflat tot ce trebuia să ştie, ca să se liniştească, dacă se putea linişti. Măcar aşa aflase în ce ape se scaldă Giacomo. Cam tulburi este adevărat, concluzionă ea. 
  
    - "Deci acesta îmi eşti tu, domnule Giacomo! Un afemeiat, un corupător de minore şi un aventurier. Mor de ciudă că acum mă număr şi eu printre fraierele căzute în plasele tale de păianjen, întinse peste tot, pe unde paşii te poartă şi unde se mişcă o fustă de femeie frumoasă. Bănuiesc că numai acestea te interesează, nu orice femeie, doar eşti un estet prin profesie. Bine că am aflat ce mă frământa de atâta timp şi nu am continuat să persist în prostia de a fi aceeaşi credulă incurabilă în onestitatea oamenilor." 
  
    Nu ştia cum să se simtă, eliberată din nebunia înamorării sale subite de italian, sau să-i pară rău după el? Acum şi situaţia ambiguităţii ei în relaţia cu Radu părea ceva de prost gust. 
  
    - Săracul, el îmi acordă toată afecţiunea lui şi eu umblu după cai verzi pe pereţi prin Italia, unde credeam că fug câinii cu covrigii în coadă şi toţi bărbaţii italieni sunt nişte adevăraţi gentlemani. Doar suntem cu toţii latini, ce naiba, trase ea concluzia şi ieşi de pe internet parcă mai uşurată decât atunci când îl deschise. 
  
    Acum ştia cu cine se culcase în Viverone. Ce-i drept, este drept, recunoscu ea. Trebuie să-i dai Cezarului, ce-i al Cezarului. Ştia italianul să facă dragoste şi să aducă o parteneră de amor în culmea fericirii. Numai retrăind cu ochii minţii acele clipe de exuberanţă, amintindu-şi cu un regret nedisimulat, cum o privea el şi cum parcă o dezgolea de orice obiect de îmbrăcăminte, cum în timp ce o săruta pe gât, pe umeri, sau pe spate, o făcea tot mai săracă de îmbrăcămintea avută pe ea, cum îi pica la picioare sutienul ei transparent şi cu cei doi trandafiri brodaţi fin în dreptul mameloanelor, cum sânii scăpaţi din încorsetarea sutienului, se înfiorau de plăcere la atingerea mâinilor sale delicate şi obişnuite cu mângâiatul şi alintatul acestor capodopere feminine ce atrăgeau ca un magnet privirile pofticioase ale bărbaţilor pe lângă care trecea. 
  
    Măcar cu această experienţă să se mulţumească de pe urma aventurii din Torino, se gândi ea cu nostalgie. Cu jumătatea de oră de dragoste şi cu cele două tablouri superbe care nolens - volens, îi vor aduce mereu aminte de Torino, de Viverone şi implicit de Rito Giacomo. 
  
    Deschise telefonul la ultima convorbire cu Giacomo şi îi redactă un mesaj cam lung cei drept dar edificator, în care îl informa că a aflat de pe internet totul despre el şi-l ruga să nu o mai caute, urmând ca ea să se căsătorească cât de curând în România. 
  
    Se apucă apoi de lucru mai liniştită şi nici nu raţionă cum îi trecea de repede timpul. Nici de masă nu se mai preocupa. Simţea golul în stomac din cauza efectului cafelei servită fără de mic dejun, dar nu avea timp de asemenea răsfăţuri, chiar dacă durerea ce se cuibărea în dreptul duodenului, dădea semne că un început de gastrită i se poate instala foarte uşor, dacă va persista să se înfometeze, pe motiv de lipsa timpului necesar servitului mesei. 
  
    O sună Radu care îi dădu o veste foarte îmbucurătoare privind evoluţia sănătăţii tatălui său. A scăpat de orice pericol şi poate că într-o săptămână să i se facă externarea, urmând tratament pe tot restul vieţii, dacă dorea să nu mai treacă prin acest puseu. 
  
    David cerându-şi scuze că o deranjează de la lucru, o anunţă că a redactat un contract de prestări lucrări proiectare amenajări interioare, pentru firma patronului cu hotelul, urmând să negocieze suma şi să enumere lucrările la care se vor cade de comun acord să le execute. Lăsă o portiţă şi pentru posibilitatea unor extinderi ale colaborării, amintind de parcare şi spaţiile din jurul hotelului. Chiar dacă nu sunt peisagişti, puteau face şi aceste lucrări. 
  
    - Hai că vreau să te las să lucrezi şi nu te mai deranjez decât dacă apare ceva urgent, vreun alt contract. La cât te-ai gândit că ar face munca ta? 
  
    - Ce faci acum? îl întrebă ea pe nepregătite. 
  
    - Ce să fac, sunt în birou, cu Luminiţa. 
  
    - Atunci aşează-te pe un scaun, să nu cazi când îţi voi spune suma. 
  
    - Sper să nu exagerezi. 
  
    - Nu exagerez deloc, dar atât cred că ar cere oricare altă firmă, care ar executa ce fac eu acum. 
  
    - Bine, bine, la cât te-ai gândit totuşi? 
  
    Adriana îi reproduse suma propusă de Radu cu o seară în urmă. 
  
    - Atât de mult? Crezi că va accepta? 
  
    - Cine se respectă şi doreşte calitate şi asistenţă pe tot parcursul lucrărilor până la finalizarea lor, acceptă. 
  
    - Mă rog, tu ştii mai bine ce faci şi cum îţi apreciezi munca. 
  
    - Da, aşa este. Lasă că va fi bine. Mi-am lăsat şi o marjă de negociere, să nu creadă că suntem inflexibili. 
  
    - Bine şi aşa. Atunci te las şi aştept să mă suni când eşti gata cu lucrarea să mergem ca s-o prezentăm şi să negociem contractul. 
  
    - Desigur. La revedere. Să fii sigur că totul va fi bine. 
  
    - Sunt convins. 
  
Referinţă Bibliografică:
ADRIANA / Stan Virgil : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2877, Anul VIII, 16 noiembrie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Stan Virgil : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Stan Virgil
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!