CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Naratiune >  





La pescuit pe fiordurile din Lofoten
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Astăzi luni șaisprezece aprilie două mii optsprezece, am fost beneficiarul unei mari surprize plăcute. Nu am mai ieșit cu nava și ginerele la pescuit, de sâmbătă. Duminică am renunțat de a mai merge, deoarece echipamentul de îmbrăcăminte era suficient de murdar și mirosea numai a pește. Pe deasupra eram și foarte obosit după opt ore de stat în picioare. Anii încep să se facă simțiți fără plăcere, dar asta este, mergem înainte alături de cei tineri, fără să ne văităm, dacă dorim să le fim cât de cât de folos. 
  
  De dimineață chiar dacă m-am trezit pe la ora patru (cinci în România), mi-am verificat mesajele și am continuat să stau în pat. La cinci a sunat alarma telefonului, mulțumindu-mă doar s-o opresc, nu și să mă dau jos din pat pentru pregătit cafeaua și plecarea la vapor. 
  
  Pe la ora șapte jumătate am coborât din camera rezervată mie la etajul doi și am găsit-o doar pe fiică pregătindu-se de plecat la serviciu. Mi-am făcut cafeaua și după micul dejun, am așteptat să se apropie ora nouă pentru a pleca la pescuit. Mi-am pregătit lanseta și savuram cafeaua la filtru ascultând muzică la radio. Afară era soare și frumos, chiar dacă termometrul indica doar plus patru grade. Am făcut câteva fotografii de la fereastra bucătăriei cum sosea feribotul și cum soarele își răcorea razele în apa rece a fiordului. Am plecat la magazinul STADION cum se numește el, ca Să-mi cumpăr un pilker (un peștișor din plumb) de 50 grame, cel al ginerelui fiind doar de 20 grame, deci prea ușor să poată fi aruncat departe și să se scufunde repede. La ușa magazinului ghinion. Se deschidea la ora zece, așa că am revenit acasă să iau pilkerul cel ușor până pot cumpăra altul. Jos pe malul fiordului există o farmacie și vizavi de ea două hoteluri iar spre apă un ponton lung de vreo treizeci de metri. Aici am început să-mi încerc norocul. La ponton era ancorată o ambarcațiune destinată pescuitului, destul de modernă. Exista un bărbat mai rotofei pe punte, l-am salutat și mi-a răspuns. 
  
  Am început drilul. Nu se ducea peștișorul meu mai departe de vreo douăzeci de metri, dar apa era destul de adâncă, peste cinsprezece metri. Soarele a început să-și facă efectul așa că am dat jos hanoracul, apoi după câteva minute și bluza, inclusiv fesul. Chiar dogoreau razele soarelui. Se simțea că aici soarele este mai aproape de pământ și chiar la patru grade, era mai cald ca la Mangalia la cinsprezece grade. La un moment dat am simțit că am prins un pește și după cum trăgea nu era chiar așa de mic. Norvegianul ne având altă preocupare, făcea băi de soare pe puntea navei sale și urmărea ce fac eu. Văzând că am prins ceva și că lanseta este curbată la o sută optzeci de grade, a venit cu un bahor (o bucată de lemn cu un cârlig ascuțit la un capăt ca să înțepi peștele și să-l scoți din apă), a înfipt cârligul în gura peștelui și l-a așezat pe cheu. Era un torș de vreo trei kilograme. Mi-a făcut o poză cu el și s-a retras la nava lui după ce i-am mulțumit. Îl aștepta soția lângă navă. 
  
  La un moment dat au plecat împreună cu niște sacoșe luate de pe navă, urcându-se pe un ATV condus de soție. Eu făcându-se ora zece, deci magazinul era deschis, am dat fuga și mi-am cumpărat obiectul muncii, pilkerul de cinzeci de grame. A costat douăzeci și nouă koroane, adică doi euro și nouăzeci. 
  
  Nu am” vânturat” mult timp apa, că norvegianul a revenit la navă și mi-a făcut semn să merg cu el pe vaporaș la pescuit. Aceasta a fost cea mai mare surpriză pentru mine. Să fiu invitat de un necunoscut pe nava lui doar ca să mă distrez pescuind și nimic mai mult. Când am scos primul pește am vrut să i-l ofer dar m-a refuzat, așa că am eliberat peștele. 
  
  Am urcat pe nava lui și bineînțeles că primul lucru a fost să filmez din larg localitatea și munții din jurul nostru. Pe radar se vedea adâncimea apei. La un moment dat erau două sute doisprezece metri adâncime. I-am spus că eu am doar o sute de metri de nailon, așa că după ce a stat de vorbă cu un alt pescar norvegian ce încerca să prindă la acea adâncime pește, m-a adus la vreo cincizeci de metri de mal unde apa era în jur de patruzeci metri adâncime. Cum am aruncat, imediat am și prins primul torș (cod) cam de două kilograme jumătate. Din nou norvegianul mi-a făcut două instantanee cu prima captura din larg și apoi am mai prins vreo cinci sau șase sei, alt gen de pește dar mai inferior calitativ la carne ca torșul, care aveau între un kilogram și un kilogram și jumătate. Pe cei mici i-am eliberat și restul i-am aruncat în lada gazdei mele unde mai avea niște namile de sei, unele poate și de cinci - șase kilograme. 
  
  Cum orice minune nu ține mult, așa că și binevoitorul meu scandinav mi-a spus că mă duce la mal și el pleacă mai departe la pescuit. Unde mergea el, eu nu aveam nicio șansă să prind vreun pește cu o sută de metri de nailon pe tamburul mulinetei. 
  
  La cheu, am mai prins un torș până în două kilograme, pe care desigur că l-am eliberat și văzând că alții nu mai vor să mă onoreze cu prezența, mi-am luat lanseta la spinare, hanoracul sub braț și am revenit acasă. Aceasta a fost surpriza pe care mi-a făcut-o un bărbat până în cincizeci și cinci ani, robust și roșu la față ca un viking adevărat, plimbându-mă pe această parte a fiordului de pe malul căruia acum patru ani în ultima zi de ședere am prins și eliberat peste cincizeci de kilograme de pește în trei ore. Era o navă trasă la cheu care descărca peștele la pescărie și cum după ce s-au spălat magaziile navei și hala pescăriei, se adunase atât pește la mal încât forma un strat compact de pește ce depășea grosimea de un metru. Cum aruncam, cum imediat se și agăța un pește, așa că atunci chiar că am pescuit cred peste șaptezeci de bucăți, unele și de cinci - șase kilograme. Pentru astăzi sunt mulțumit cum s-a desfășurat prima zi din săptămână, ultima de stat în Norvegia. Cine știe când voi mai reveni. Nu-i chiar așa de ieftin zborul cu cele două aeronave, mai ales cel interior care costă două sute douăzeci de euro dus-întors. 
  
Referinţă Bibliografică:
La pescuit pe fiordurile din Lofoten / Stan Virgil : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2663, Anul VIII, 16 aprilie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Stan Virgil : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Stan Virgil
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!