CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Beletristica >  





PĂDUREANCA
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
MOTTO:  
  
”Destinul prinde formă în  
  
momentul în care iei o decizie.”  
  
  
 
  
Cap. IX  
  
 
  
Daniela, fiica Mariei se afla de doi ani la Oslo, ca atașat cultural pe lângă ambasada română. Terminase facultatea de limba și literatura română și engleza, la Universitatea din București.  
  
Prin anul doi de facultate l-a cunoscut pe Cristian, care era student în ultimul an la politehnică. A fost dragoste la prima vedere. Întâlnirea lor căzuse ca un trăsnet peste ea.  
  
S-au întâlnit la Ateneu la festivalul George Enescu. Daniela era împreună cu alte două colege, el singur. Și-au întâlnit privirile din întâmplare în foaierul Ateneului într-o pauză. Daniela a simțit cum parcă i-a trecut un cuțit prin inimă. Ca și când ar fi avut un atac de cord. O ghiară pusese stăpânire peste inima sa. Nu-și mai lua ochii de la bărbatul brunet, înalt și bine legat, îmbrăcat simplu dar totuși elegant, cu un sacou sport alb, la un nasture, cu reverele înguste, colțurile sacoului rotunjite la poale, cămașă neagră fără guler, pantaloni bleumarin perfect călcați și în pantofi albi sport. Arăta ca un manechin al vreunei case de modă. La început chiar a crezut că asta-i îi este profesia. Prea arăta îmbrăcat ca după revistă.  
  
Daniela nu-și mai putea lua ochii de la el. Așa a fost surprinsă de către Corina, colega sa de an.  
  
- Alo! Mai ești cu noi, sau ai părăsit deja Ateneul! îi spuse Corina trăgând-o de toarta poşetei sale minuscule.  
  
- Ce, ce-ai spus? Răspunse Danielă trezită din visare.  
  
- Ce-ai văzut așa de deosebit de plecasei deja de la concert?  
  
- N.. nimic, ce să văd?  
  
- Am observat că nu-ți mai dezlipeai privirea de pe bărbatul cu sacoul alb. Îl cunoști?  
  
- Nu, de unde să-l cunosc?  
  
- După cum nu-ți mai luai privirea de pe el, așa am avut impresia. Nu arată rău de loc individul. Chiar foarte bine.  
  
- Mda, ai dreptate. Atunci și Miruna care cerceta programul concertului, auzind discuția dintre colegele sale, își îndreptă privirea spre cel ce captase atenția fetelor.  
  
- Oho, mi-ar place să-i pipăi bicepşii tolănită pe niște cearceafuri foșnitoare, își declină tânăra preferințele fără nicio reţinere. Atunci ca din întâmplare și-a aruncat și Cristian privirea spre cele trei tinere. Nu a putut să nu-și dea seama că se află sub lupa lor cercetătoare. A rămas cu privirea fixată pe grupul fetelor. Ușor, cu pașii unui leopard aflat la vânătoare, se îndrepta spre locul unde se aflau cele trei gazele. Gestul și intenția sa vădită le tulbură liniștea celor trei studente, dar cel mai mult pe a Danielei.  
  
- Hopa! Vine lupul spre mieluțe. Țineți-vă bine fetelor, s-ar putea ca pe una dintre noi s-o pape lupul în seara asta.  
  
- Am mai văzut eu asemenea lupi care s-au transformat mai târziu în cățeluși, spuse Miruna, o tânără mai experimentată în relațiile cu studenții de prin facultate.  
  
Cristian își făcu loc și ajunse în dreptul celor trei tinere. Fără nicio jenă le abordă direct.  
  
- Bună seara fetelor! Cred că m-am aflat în atenția voastră acum câteva minute. Așa mi s-a părut după cum mă priveați. Mă numesc Cristian Monescu, student anul trei la politehnică. Am dreptate, sau m-am înșelat?  
  
- De ce ai fi în atenția noastră, mă rog? îi răspunse cu nonșalanță, Miruna. Corina și mai ales Daniela parcă nici nu mai erau prezente când au fost interogate direct de către Cristian.  
  
- Mie așa mi s-a părut. Îmi cer scuze dacă m-am înșelat. Cum nu am cu cine purta o conversație, sper că nu vă deranjează ca pe timpul pauzei să schimbăm câteva cuvinte. Tot studente sunteți și voi?  
  
- Scrie așa ceva pe fruntea noastră? îl persiflă cu îndrăzneală în continuare Miruna.  
  
- Miruna, lasă omul în pace interveni Corina. Da domnule Cristian, suntem și noi tot studente la Universitate, la litere. Eu sunt Corina, ea este Daniela și ea...  
  
- ... Miruna. Am aflat deja. Este cu gheruţele scoase, dar sunt obișnuit să fac față și la asemenea situații. Cum vi s-a părut prima parte a concertului?  
  
- Minunat, răspunse în sfârșit și Daniela, poziționată chiar în fața tânărului care-i captivase atenția.  
  
Concerta în acea seară Orchestra Regală Philharmonic din Londra, o mare orchestră atât ca valoare artistică, cât și ca număr se instrumentiști, 106 persoane, înființată încă de prin 1932 de către Sir Thomas Beecham.  
  
Așa l-au cunoscut cele trei tinere pe viitorul inginer Cristian Monescu. Cum s-a ajuns ca Daniela să se revadă cu tânărul, este o cu totul altă poveste. Așa le-a fost hazardul. Să se revadă tot întâmplător la un alt eveniment. La un marș de protest al studenților împotriva guvernului Văcăroiu, care avea ca scop principal reprezentarea intereselor comune ale studenților din România, apărarea și promovarea drepturilor și obligațiilor acestora, cât și stimularea participării lor la actul educațional și la viața socială, economică și culturală.  
  
Atunci Cristian a fost cel care a descoperit-o pe Daniela alături de colegii săi de la Universitate.  
  
O ținuse minte și a recunoscut-o imediat, chiar dacă ținuta ei vestimentară nu mai era una de Ateneu, ci de stradă, blugi și o bluză pe corp care îi scotea în relief trupul său zvelt și vigoarea sânilor ce-i străpungeau cu îndrăzneală materialul de un bleu pal al bluziței.  
  
- Bună Daniela, îi șopti la ureche Cristian, insinuat pe nesimțite lângă ea.  
  
Daniela când își îndreptă privirea spre cel ce-i vorbise ușor la ureche rămase perplexă.  
  
De unde a apărut fantoma tânărului de la Ateneu tocmai la acest marș de protest?  
  
Cum de a regăsit-o și mai ales cum de a mai cunoscut-o după atâta timp?  
  
- Aaa, domnul Cristian? Cum de m-ați găsit?  
  
- Cristian pur și simplu, nu domnul. Contra domnilor suntem aici să demonstrăm. Noi suntem niște simpli indivizi fără blazoane domnești. Te-am văzut întâmplător și cum rămăsesem cu discuția din foaierul Ateneului neterminată, m-am gândit să mă alătur de grupul facultății voastre. Mă primești?  
  
- Ha, ha ha! Aici suntem toți doar studenți protestatari, nemulțumiți de modul cum guvernanții conduc această țară, nimic mai mult.  
  
- Mda, așa este, cu toate că știm cu toții rezultatul nemulțumirii noastre. Vorba românului:” Câinii latră, ursul își vede de treabă”.  
  
Așa s-au revăzut cei doi tineri și de atunci a început relația lor care s-a finalizat până la urmă cu o cununie civilă înainte de absolvirea facultății lui Cristian.  
  
Anul următor a termina și Daniela, iar Monica a apărut doi ani mai târziu.  
  
Era și firec ca după căsătorie Daniela să se mute împreună cu soțul său care închiriase un apartament prin Drumul Taberei. Nu găsise la un preț mai accesibil decât acolo și cum trebuia ca în timpul facultății să lucreze partime într-un bar ca să facă rost de bani, s-au descurcat cum au putut până la terminarea facultății.  
  
Visurile unui tânăr student sunt mărețe. Tot timpul creionezi planuri de viitor, îți proiectezi niște repere de viață pe care încerci să ți le îndeplinești. Tocmai aici încep necazurile, uneori deziluziile. Nimic din ce visezi nu se regăsește și în viața de zi cu zi. Mereu apar noi piedici. Totul este să nu disperi, să nu cedezi de la primul obstacol ci trebuie să descoperi alte oportunități de a-ți duce visurile mai departe.  
  
Referinţă Bibliografică:
PĂDUREANCA / Stan Virgil : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2571, Anul VIII, 14 ianuarie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Stan Virgil : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Stan Virgil
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!