CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Beletristica >  





PĂDUREANCA
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
   Lunile rămase până la vacanța de vară s-au scurs foarte repede. Maria nici nu a știut cum a trecut timpul. Cu bagajul strâns într-un geamantan din carton presat de culoare maro pe care abia îl târa după ea, coborî din autobuzul ce-o adusese în fața gării și se îndreptă târându-și bagajul spre casa de bilete. Trenul va pleca peste jumătate de oră. După alte două ore și jumătate, dacă nimic nu-i perturba mersul, se va afla în halta unde trebuia să coboare și de unde urma să o preia tatăl său cu un mijloc de locomoție local cu tracțiune cabalină dacă îl va găsi, sau dacă nu, pe propriile picioare. Erau cam aproape patru kilometri distanță până la casa lor de la” marginea lumii”, denumirea ei preferată când se referea la locuința părinților săi. Halta era amplasată la intrarea în satul lor înșirat de-o parte și de alta a pârâului ce-l despica în două părți simetrice. Toate casele erau ridicate la marginea șoselei pietruite, ce urmărea cu fidelitate sinuozitățile pârâului. Doar curțile din spatele caselor difereau ca mărime și ca formă, precum și casele. Un sătuc așezat la poalele muntelui ce se profila la doar vreo doi-trei kilometri, distanța depinzând de configuraţia curbelor râului ce se scurgea ca un șarpe în mișcare printre văiugile de la poalele podișului împădurit, așezat între munte și sat.  
    Desigur că exista o problemă demnă de luat în calcul dacă tatăl său nu reușea să găsească o căruță care să o aducă până acasă. Nu se vedea capabilă să-și care bagajul singură atât amar de drum. Deocamdată nu dorea să se gândească la această eventualitate. Prefera ca pe timpul mișcării trenului să admire peisajul ce i se va derula prin fața ochilor, schimbat substanțial de când trecuse în primăvară prin el, la venirea spre liceu. Când va obosi prefera să moțăie. Avea nevoie de odihnă ca să poată face față oricărei eventualități.  
   În sfârșit Maria se văzu în brațele mamei sale. Câtă căldură, câtă iubire și cât de protejată se simțea în strânsoarea slabă, dar plină de tandrețe a mamei, parcă îmbătrânită înainte de vreme. Așa o simțea ea. Trecută și mai tăcută ca atunci când s-au despărțit în primăvară. Oare ce se întâmplase în acest răstimp? Ce-o măcina sufletește? Nimeni nu-i spusese nimic. Poate că erau doar supoziții generate de lipsa lor de comunicații dea lungul ultimului trimestru de școală. Scrisorile care să-i țină la curent cu ce se întâmplă de fiecare parte nu erau atât de dese cât ar fi trebuit să fie. Fiecare se gândea că celuilalt îi merge totul bine și nu sunt probleme de îngrijorare.  
   Și totuși treburile nu erau chiar așa. Asta avea s-o afle Maria mai târziu când stând pe prispa casei împreună cu mamă-sa, avu curajul să o întrebe ceia ce o frământa pe ea de la revenirea acasă.  
   De ce tatăl său arăta ca un schelet de slab, galben și tras la față și parcă fără de putință în tot ce încerca să întreprindă prin curte. De ce și ea era nu mai departe de el, slăbită și mereu tăcută, oftând când nici nu te așteptai s-o facă, fără să-i poți înțelege suferința care o măcina sufletește. Tocmai îl urmăreau de pe prispa casei cum se chinuia să spargă cu toporul niște bulumaci[ Grindă de lemn, bucată din trunchi de copac ] din fag aduși din pădure, dar toporul abia dacă se înfigea în lemnul tare.  
   - Mamă, mi se pare mie, sau tata este lipsit de vlagă? S-a întâmplat ceva cu sănătatea lui și eu nu știu, sau este doar obosit?  
   Mamă-sa se mulțumi să mai dea drumul unui oftat scăpat din adâncul rărunchilor și să-i apară lacrimi ce i se prelingeau în poală, umezindu-i întreg obrazul. Acest fenomen o făcu pe Maria să se cutremure de emoție și teamă. Înseamnă că ceva nefast se abătuse peste familia lor. Și la gară întâlnirea cu tatăl său după atâta timp de când nu s-au văzut nu a fost una chiar plină de efuziune și tandreţe. Pusese totul pe felul său de a fi, mai dur și mai temperat în sentimente decât ar fi fost normal să fie un părinte care nu și-a văzut unicul copil mai bine de trei luni, copil lăsat singur printre străin, într-un oraș mare și plin de întâmplări neprevăzute, nu neapărat mereu plăcute.  
   - Hai mamă te rog, spune-mi ce te macină și eu nu știu? Nu mă ține ca pe jar. S-a întâmplat ceva cu tata?  
   Bătrâna își aduse colțul șorțului spre față și-și șterse lacrimile care acum curgeau șiroaie fără să le mai poată stăpâni. Printre lacrimi abia de mai putea îngâna:  
   - Maria, copchila maichi, tatăl tău este tare bolnav. La ultimul control l-au descoperit că are cancer de prostată.  
   - Bine, bine, dar dacă este în faza incipientă se poate trata cu succes. Toată treaba este să meargă la spital să se interneze și să fie tratat. Cine îl oprește să se caute?  
   - Așa zici tu, de parcă nu-l cunoști pe tătâne-tău. Când a auzit că are cancer, parcă la lovit Dumnezeu cu măciuca în cap și i-a zis că atât i-a fost. Nici nu vrea să audă de spital, el care nu a făcut măcar o injecție în viața lui.  
   - Tocmai poate de asta a făcut cancer. Că niciodată nu a avut încredere în medici și mereu a refuzat orice recomandare medicală, tratându-se după cum a știut el, sau după cum i-au spus babele din sat.  
   - Ce vrei să fac fata mamii? Sunt neputincioasă în fața încăpățânării lui.  
   - Și măcar ia vreun tratament?  
   - Cine știe mamă? Are rețeta dată de doctor dar eu știu dacă și-a făcut-o? Nu l-am văzut plecând la vreo farmacie din oraș. Poate că și-a cumpărat medicamentele când a fost la control la urologie.  
   - Atunci am să-l întreb eu ce are de gând? Să trăiască încă ani buni, sau să moară în câteva luni, într-o suferință cumplită, chinuindu-i și pe cei din familia sa?  
   - Mai bine fata mamei nu mai aduce asta în discuție. Nu-i vei face niciun bine. Este ca un catâr de încăpățânat. Nu ascultă de nimeni. Nu știu de unde a apărut această încrâncenare, că nu era așa când l-am cunoscut eu. Doar de aceea m-am măritat cu el, că era un bărbat liniștit și responsabil, care iubea viața, nu ca acum s-o disprețuiască, de parcă nu ar conta ziua de mâine.  
   - Bine mamă, atunci am să încerc să vorbesc cu el, poate mă ascultă.  
   - Eu știu fata mea dacă te ia în seamă? I s-a năzărit că atât i-a fost dat să trăiască și nu-l scoți din ale lui.  
   - Bine, bine, dar este încă tânăr. Abia de a împlinit cincizeci de ani. Mai are mult de trăit.  
   - Cine știe mamă cât are omul de trăit? Cât i-a hărăzit Cel de sus. Nimeni nu se poate pune împotriva voinței Domnului.  
   - Mamă nu-i chiar așa cum crezi dumneata. Medicina a avansat, se pot trata toate bolile de pe lume, chiar și cancerul dacă îl descoperi de la început.  
   - O fi fata maichii cum zici, dar spune-i și lui tătâne-tău să vezi ce zice. Eu nu mai zic nimic. I-am zis și m-a suduit. Mi-a spus să-l las în plata Domnului că știe el ce are de făcut. Lopata și pământul galben îl mai vindecă pe el.  
   - Of Doamne, mamă, de unde atâta descurajare pe sufletul său? Eu îl știu că mereu a fost puternic. De ce, sau ce l-a schimbat. Boala?  
   - Poate pentru că el nu a fost niciodată bolnav. Nu a știut ce-i aia durere. Când îi vedea pe alții suferind nu-i credea. Spunea despre ei că sunt niște muieri miorlăite și acum lovindu-l boala pe el îi este rușine să se arate că-l doare ceva.  
   - Ai dreptate spunând că-i încăpățânat că-i rău ca un catâr nărăvaș. Mândria asta o să-l bage precis în pământ când poate scăpa în câteva luni de boală. Se operează și apoi se tratează. Medicina a avansat acum așa cum ți-am mai spus.  
   - O fi avansat, nu zic ba, dar spune-i-o lui, nu mie.  
   - Bine, când s-o opri din treabă am să-i zic.  
   - Ți-ai găsit să te asculte. Ha! Miram-aş! mai zise mama fetei și intră în casă ștergându-și lacrimile cu basmaua.  
 
Referinţă Bibliografică:
PĂDUREANCA / Stan Virgil : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2544, Anul VII, 18 decembrie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Stan Virgil : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Stan Virgil
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!