CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Fragmente >  





AVENTURI LA PESCUITUL PE MAREA NEAGRA.
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
1. - PRINZI, NU PRINZI PEŞTE, PESCAR TE NUMEŞTI! 
  
Astăzi nu a fost o zi fastă pentru pescuitul pe mare. La ora 2,30 vântul abia ce adia iar la 3,30 când am ajuns la malul mării deja se obrăznicise. Se supărase din senin pe noi. Am aşteptat pe mal până pe la 4,30, poate se va potoli, dar vântul a rămas constant în nemernicia lui. Am hotărât cu toţii să ieşim undeva prin apropierea digurilor, unde era adăpost de la staţiunea Venus sau digul mare de intrare in port, ca în cazul că se supără şi mai tare pe noi, să putem fugi repede la mal. Aşa că am dat bărcile la apă, am pornit motoarele şi dă-i bice. Când te mănâncă uneori în călcâie, ân loc să fac ce stabilisem de la mal,am mers tot pe locurile controlate zilnic, cam la 20 minute de mers normal, între Saturn şi Venus, la vreo milă departare de mal pe perpendiculara cu uscatul. Peştele nu se înghesuia să mănânce, cu toate că se făcuse ora cinci, apoi răsărise şi soarele. Era frumos răsăritul, dar nu-mi ardea de fotografii, aşa că am hotărât să mai mergem spre larg încă vreo 3-4 sute de metri. Nici aici nu am făcut mare scofală. În spatele nostru spre Vamă la vreo 300 m era o altă barcă de a noastră din punct. Ne-am mutat spre ei dar tocmai atunci se hotărâseră să plece spre mal. Marea începuse să se agite, valurile erau largi, cam la un metru înălţime. Am mai stat şi acolo câteva minute cu acelaşi rezultat. Câteva caiele şi alea amărâte. I-am propus colegului de barcă să plecăm şi noi la mal, că s-ar putea ca la intrarea în golf să avem probleme cu valurile ce se sparg în diguri. Ne-am oprit cam la vreo 15 minute de mers spre mal, la insistenţa colegului de pescuit. Ancora nu a ţinut, ne-a târât, am rupt volte, am pierdut plumbi şi cârlige şi peşte tot nu am prins. În schimb am prins o mare foarte agitată. Valurile deja depăşeau 1,5 m înălţime. Noroc că erau largi. Când ne ridicau pe coamă, când ne coborau în abis de nu ne mai vedeam între două valuri. Am hotărât să plecăm în sfârşit. Am pornit motorul şi în marş lent am recuperat parâma de la ancoră, manual era destul de dificil să tragi o barcă de peste 100 kg contra valurilor şi a vântului. Întoarcerea spre mal a fost destul de pretenţioasă, trebuia să merg cu turaţia motorului la încet deoarece ne lua valul pe sus şi dacă barca prindea viteză, se putea aşeza cu bordul travers pe val, existând posibilitatea de răsturnare. Nu s-a întâmplat aşa că am căpătat ceva experienţă în navigare. Dificil a fost între diguri când am ajuns în golf. De obicei se formează trei valuri care vin succsiv, apoi există o acalmie de 1-2 minute. Tocmai aceste valuri mari ne-au surprins ca de obicei când nu aveam nevoie de ele, dar eram cu ramele montate şi am redresat barca la timp. Şi toată această aventură doar pentru o captură de 1,5 kg guvid şi aproape 1 kg de amărâţi de hanuşinde fiecare. Asta a fost aventura de vineri dimineaţa, 7 iulie 2017. Cred că iarăşi trei zile va bate turbatul şi marea va fi agitată. Noroc că este cald şi se poate face plajă de către turişti, mai puţin baie în mare, deaorece a bătut sudul care răceştea apa. 
  
2. - AVENTURI PE MARE ÎN DIMINEAŢĂ CU CEAŢĂ 
  
Astăzi 2 IULIE 2017, ieşirea pe mare a fost o adevărată aventură şi nu aş minţi dacă aş menţiona că şi riscantă. La ora 4 (fiind duminică am ajuns mai târziu la malul mării conform înţelegerii cu celălalt coleg) şi era ceaţă totală, însă se vedea luceafărul. Aveam un reper după care să ne orientăm ca să nu navigăm în cerc. La 4,30 am aşezat prova bărcii pe direcţia luceafărului şi cu motorul la mers normal ne-am îndreptat spre larg. La vreo 15 minute de mers s-a acoperit şi luceafărul cu ceaţa densă ce îmbrăcase marea, aşa că ne mai având după ce ne ghida, am hotărât să oprim şi să ne ancorăm. Vizibilitatea prin ceaţă era cam de vreo 30 metri. Ne ştiind ce vreme este afară, am plecat atât eu cât şi colegul meu îmbrăcaţi ca de luna lui cuptor. Nu ne-am gândit noi şi la ce era afara că nu prea semăna cu acesată lună toridă în alte zile. Peştele trăgea binişor, atât guvidul, cât şi hanusul. Nu era el hanusul prea mare, dar era mulţumitor, în schimb caielile erau la suta de grame majoritatea. Desigur că umezeala ce plutea în aer s-a infiltrat şi în bluzele noastre subţiri şi cu mânecă scurtă. Pe mine nu aveam cum să mă văd, dar colegul meu avea promoroacă în păr şi pe mâini. Apa de pe nailoane se scurgea bineînţeles pe pantalonii mei scurţi şi într-o jumătate de ora eram destul de ud. Am tremurat în început de luna lui cuptor cum n-am tremurat toată iarna. Pielea se făcuse ca de găină. Până şi dantura o luase din loc, începuse să zumzăie. Nici nu s-a făcut opt şi noi am renunţat la pescuit din cauza frigului. Colegul meu se tot încălzea cu ţuica de prună dintr-o sticlă de jumătate, însă eu nici de cafea nu am avut curajul să mă ating. Ceaţa se făcuse şi mai densă şi începuseră şi valurile să crească. Habar nu aveam unde ne aflăm şi încotro să plecăm. La un moment dar s-a zărit conturul soarelui printre nori şi ştiind că trebuie să-l am în stânga când merg spre mal, am îndreptat barca în acea direcţie. Colegul avea GPS pe telefon şi tot butona de zor să-l activeze. Acum îmi pare rău că nu l-am ascultat când îmi tot spunea să schimb direcţia bărcii că ajungem la 2 Mai. La un moment dat, după vreo 10 minute de navigat, am văzut o umbră înaltă în faţa mea. Era digul mare din portul Mangalia. Trecusem de locul nostru de parcare cu vreo 400 de metri. Am evitat coliziunea cu stabilopozii în ultimul moment şi intrarea cu barca în pietrele de la digul spart şi am schimbat directia spre partea de unde venisem. Nu ştiu ce s-a întâmplat că nu peste mult timp am ajuns din nou în preajma digului mare. Cu chiu cu vai am ajuns în dreptul plajei Mangalia unde am dat peste nişte balize. De frig nici nu mai puteam ţine maneta motorului în mână, aşa că am pus prova pe plajă şi am naufragiat pe nisipul din zona hotel President. Am ridicat cu chiu cu vai barca pe mal şi m-am dus în dreptul unei barăci în care ţineau doi tineri saltelele pentru şezlonguri, unde era mai cald că nu bătea vântul. După vreo douăzeci-treizeci de minute, ridicându-se cât de cât ceaţa de pe oraş şi pe mare având vizibilitatea cam la 50 metri, am hotărât să plecăm. Nu mai aveam de depăşit decât două diguri şi ajungeam în portul nostru. Am reuşit cu bine după vreo două bâlbâieli când tot spre mal ne îndreptam, să ocolim digul de la hotel Paradiso şi apoi totul a fost simplu. Când am ajuns uzi şi îngheţaţi de frig la mal, spre ghinionul nostru s-a ridicat ceaţa de pe mare ca şi când nu a fost niciodată. Era ora 9. Aşa-i uneori pe mare când pleci la pescuit. Nu-i mereu ca apa liniştită dintr-un lighean. Recolta a fost de 5 kg de guvid frumos şi 2 kg de hanus. Pentru pisici nu am mai avut de data aceasta aşa că le-am scos de la rezervele ţinute în congelator, când peştele este şi cu din cel mic. SĂ FIŢI IUBIŢI! Am scăpat de complicaţii şi de această dată. 
  
Consemnat Virgil Stan, alias Gelu Pescaru. 
  
Referinţă Bibliografică:
AVENTURI LA PESCUITUL PE MAREA NEAGRA. / Stan Virgil : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2382, Anul VII, 09 iulie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Stan Virgil : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Stan Virgil
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!