CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Fictiune >  





ZBORUL SPRE STELE - ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
CAPITOLUL X  
 
Dalia a început să se obişnuiască cu sculatul de dimineaţă. La ora opt trebuia să fie la redacţie. Şi când era la facultate se scula de dimineaţă pentru a ajunge la cursuri. Cum stătea cu chirie pe lângă Universitate, îşi încropea micul dejun din ce găsea prin frigider, în general produse aduse de la firma familiei, prânzul şi cina, le servea de regulă la vreun bistro sau fast food. Avea un cont financiar pe card suficient pentru a-şi permite acest lucru.  
Acum, mama Gloria pregătea micul dejun, apoi plecau cu toţii la locurile fiecăruia de muncă, părinţii spre sediul firmei, ea la redacţia ziarului. Începuse să se acomodeze cu ce trebuia făcut la ziar. Cât de curând îi va apărea şi primul articol. Ideea de a pleca în weekend la Neptun se cristaliza tot mai bine în mintea ei. Dorea să-l revadă pe Ştefan. I se făcuse dor de el. Spera ca această revedere să-l bucure. Nici nu-i trecea prin gând câtă furtună trezise în sufletul bărbatului de care se simţea legată, vestea că s-ar putea să fi rămas însărcinată. Multe speranţe pentru viitorul lor erau legate de această reîntâlnire.  
Numai ei doi singuri-singurei, nu au fost decât două-trei ore în noaptea când au făcut dragoste. Restul s-au aflat numai sub atenta şi vigilenta observare a mamei Gloria. Parcă era o copilă care se pregătea să facă cine ştie ce pocinog, nicidecum să se iubească cu cel pe care inima îi spunea că-i este alesul. Era destul de mare să-şi poarte singură de grijă. Nu înţelegea prea bine grija ei exagerată. Nici cât a fost elevă la liceu sau în facultate nu i-a descoperit un asemenea interes faţă de prieteniile sau iubirile sale.  
Îl sună pe Ştefan:  
- Alo! Bună iubitule! Nu-ţi este dor de puştoaica ta? încerca ea să-şi modeleze glasul cât mai plăcut.  
- Cum să nu-mi fie dor, mai ales după furtuna pe care ai produs-o pe litoral. Credeam că o să se declanşeze un tsunami pe Marea Neagră.  
- Cum aşa?  
- Glumeam şi eu.  
- Vream să-ţi spun că tata  
- Nu ştiam că am ochii metalizaţi.  
- Iar mă superi. Aşa este culoarea maşinii mele, ochii tăi sunt ca marea când este limpede şi liniştită. Aşa era şi culoarea din garsoniera pe care ne-ai oferit-o.  
- Atunci înseamnă că este o maşină frumoasă, dacă ţi-a plăcut culoarea camerei.  
- Urâciosule! Mi-au plăcut ochii tăi.  
- Şi! Este frumoasă?  
- Desigur, ca mine, nu-i aşa?  
- Ca tine? Cine ţi-a spus că eşti o femeie frumoasă? o tachină el în continuare.  
- Mi-o fi spus şi mie cineva în ultimii ani ai vieţii. Crezi că eşti singurul bărbat care a pus ochii pe mine?  
- A, nu, nici nu m-am gândit la aşa ceva. Desigur că şi alţii au făcut-o, numai că eu am fost singurul fericit care a fost răsplătit cu atâta generozitate şi nici măcar nu ţi-am declarat cât de frumoasă eşti.  
- Asta mi-o amintesc cu siguranţă şi voi ţine cont, fii sigur, îl avertiză ea veselă. Ce faci în weekend? trecu ea direct la subiectul care o interesa.  
- De ce? Ai vreun gând?  
- Da, să fac rodajul maşinii în drum spre mare. Ce zici? Te bucuri?  
- Las la aprecierea ta când vei veni să vezi cum vei fi primită.  
- Sună interesant şi promiţător.  
- Atunci aşa rămâne, ne vedem sâmbătă.  
- Ce, deja mă şi expediezi? Credeam că-ţi fac plăcere discuţiile noastre lungi.  
- Cine a spus că nu-mi fac? Credeam că ai terminat ce aveai să-mi spui. Scuză-mă. Ce noutăţi mai ai despre fiul meu?  
- Fiul tău? Poate că este fiică, una brunetă ca tine şi cu ochii albaştri. Măcar culoarea părului să-l aibă de la mine.  
- Nu mi-ai răspuns la întrebare.  
- Au trecut doar trei zile de când am vorbit cu tine. Ce te grăbeşti?  
- Cum să nu mă grăbesc. Vreau să ştiu: ori este albă, ori este neagră.  
- Cu ce ar schimba asta relaţia dintre noi? Eu tot te iubesc şi sper ca şi tu să o faci. Poate fi doar o anexită, aşa cum poate fi şi o sarcină. Tu pe care o alegi?  
- Normal că pe prima. Avem destul timp pentru cea de a doua variantă.  
- Chiar Ştefan! Te gândeşti la un viitor comun, la ceva de care să ne fie legate vieţile noastre în afară de patul de pe vaporaşul tău?  
- M-am gândit destul de intens la asta în ultimele zile. M-am şi îmbătat criţă în prima zi.  
- Tu? Sper că de bucuria că vei deveni tătic. Ce poate fi mai frumos decât asta?  
- Libertatea de care m-am bucurat în ultimii ani.  
- Nu te-ai plictisit de ea?  
- Ha, ha, ha. Cine se plictiseşte de libertate? Dacă l-aş cita pe Valentin, ar trebui să spun că eu sunt ca vânturile din largul mării. Se pornesc când vor şi poposesc acolo unde găsesc să mângâie un suflet pribeag ce-şi plimbă paşii pe nisipul umed al ţărmului.  
- Nu ştiam că domnul Valentin are înclinaţii filosofice.  
- A fost profesor de filosofie în tinereţe, înainte de a se apuca de cârciumărit.  
- Frumoasă compatibilitate între cele două profesii. Eu de ce ar trebui să mă apuc mai târziu?  
- Cine ştie? Poate de turism.  
- De ce neapărat de turism?  
- Dacă te măriţi cu mine, nu-i firesc să lucrezi în acelaşi domeniu?  
- De ce nu în al părinţilor?  
- Este mai uşor de la jurnalism să treci la turism, decât la zootehnie sau industria alimentară. Nu crezi că am dreptate? Ce ţi-ar place mai mult? Să te afli printre porcii din ferma părintească, sau printre turiştii veniţi la odihnă, îmbrăcaţi în bikini sau boxeri?  
- Normal, ai dreptate. Este mai simplu şi mai uşor. Dar chiar, ai de gând să te însori cu mine?  
- De ce nu? Eşti o alternativă tentantă.  
- Alternativă?  
- Da, între burlăcie şi căsătorie, în cazul că aleg căsătoria, este destul de tentantă varianta de a-mi fi tu soţie şi nu alta. Eşti tânără, frumuşică, inteligentă şi mai ales cuminte.  
- Doar atât? Te mulţumeşti tu doar cu atât? Ce fel de om de afaceri eşti?  
- Ce, nu-i suficient? Dacă tata socru mai adaugă şi o dotă pe măsură, nu se supără nimeni.  
- Aha, ai luat şi asta în calcul. Dar la faptul că eu vin cu dragostea mea sinceră pe care ţi-o dăruiesc din tot sufletul aşa cum ţi-am dăruit şi puritatea mea trupească, nu înseamnă nimic pentru tine?  
- Ba da, altfel nu stăteam acum de vorbă la telefon. Nici măcar nu ne cunoşteam vreodată.  
- Ai uitat că eu ţi-am spus că Cineva, acolo Sus, a aranjat totul pentru noi? Poate şi această sarcină sau anexită poate fi un semn ceresc. Ne mai dă o şansă de a ne testa sentimentele. Să nu pornim cu stângul în viaţa de cuplu dacă aceasta va exista vreodată.  
- Poate fi atât de aproape cum nici nu ai visat.  
- Bine dragule, restul îl mai vorbim când ne vom întâlni. De ce să îmbogăţim societatea de telefonie mobilă cu discuţia noastră interminabilă? Să mai lăsăm şi pentru când ne vom întâlni ce să discutăm.  
- Atunci avem altceva mai bun de făcut?  
- Ce anume? Să ne plimbăm pe malul mării braţ la braţ ca doi îndrăgostiţi?  
- Nu, să facem dragoste ca doi îndrăgostiţi, nebuni după iubire. Nu-i mai plăcut?  
- Amândouă sunt la fel de plăcute dacă sunt făcute cu măsură. Avem toată viaţa în faţă, fii optimist.  
- Bine atunci, vedem noi care variantă o alegem. Te îmbrăţişez.  
- Şi eu iubitule. Te sărut şi abia aştept să te revăd. Te iubesc mult, mult de tot.  
- Şi eu, mai spuse Ştefan, antrenat în declaraţii de dragoste ca un adolescent şi închise telefonul. Nici nu-şi mai amintea când a făcut pentru ultima dată o declaraţie unei fete sau femei.  
 
Referinţă Bibliografică:
ZBORUL SPRE STELE - ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 / Stan Virgil : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2349, Anul VII, 06 iunie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Stan Virgil : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Stan Virgil
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!