CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Carti >  





FESTIVALUL FLORILOR - NOTE DE CALATORIE IN BELGIA
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Cap. V - DIN VALONIA SPRE FLANDRA BELGIANĂ - partea a II-a.  
 
Timpul a trecut repede şi nu mai circula niciun mijloc de transport în comun, aşa că Radu şi-a sunat fiica cea mare, care a venit şi ne-a luat din centrul oraşului cu propria sa maşină. Odată ajunşi acasă, eu m-am retras spre dormitor pentru a mă culca, tinerii rămânând să-şi termine ospeţia. Unul dintre ei era patronul unei societăţi de construcţii şi locuia într-o localitate la vreo treizeci de kilometri distanţă în afara oraşului, aşa că Mariana, a trebuit să urce din nou la volan să-l ducă acasă. Abia pe la ora trei dimineaţa au reuşit să se culce şi ei. Bineînţeles, că aceste întâlniri nu sunt frecvente, dar se mai repetă într-o anumită ritmicitate, fiecare dintre ei devenind gazdă la rândul lor. Dimineaţa după micul dejun, eu cu Radu am plecat din nou în oraş să ne continuăm vizita începută cu o seară înainte. Mai aveam de văzut nenumărate obiective şi mai ales centrul oraşului. De la el de acasă nu era prea departe până în staţia de autobuz, aşa că am mers pe jos o bucată din drum observând cât erau de aprovizionate magazinele, aprozarele cu tarabele lor la stradă pe trotuare, care mai erau preţurile etc. Majoritatea patronilor din acea zonă erau turci, cum tot turci locuiau şi în apartamentul de deasupra lui Radu.  
Odată ajunşi în centru, ne-am continuat plimbarea, de data aceasta pe lumină. Nu ştiai încotro să-ţi îndrepţi privirea. Totul era deo măreţie incomensurabilă. Clădiri pe ale căror ziduri şi acoperişuri atârna greutatea a sutelor de ani vechime, alături de altele moderne, magazine, hoteluri, restaurante, cafenele, buticuri etc, adică tot ce poate avea un oraş modern de secol XXI, în care trecutul face bună prietenie cu prezentul.  
Obiectivul tabletei nu se mai odihnea. Mereu se auzea click-ul imaginii salvate. În faţa unui mare magazin erau parcate două tonete obişnuite, cum se mai găsesc şi pe la noi pe la comercianţii ambulanţi de îngheţată sau produse de patiserie, pop corn sau alte produse comerciale, tonete pe care vânzătorul ambulant le împinge, deplasândule pe roţi. Erau pline cu tot felul de culori de verde, maron, galben, roşcat, al unor ciocolate sub formă de căciulă, de vreo trei – patru centimetri lungime şi doi diametru la bază.  
Radu a cumpărat imediat două sute de grame din diferite culori. Erau cam acelaşi preţ, în jur de 2,5 euro suta de grame. “Unchiule, stai să vezi cea mai delicioasă ciocolată din Belgia” zice el şi-mi plasează punga.  
Toneta cu ciocolată Într-adevăr, era tare gustoasă. Să tot mânânci, fără să te mai gândeşti la glicemie. Tot în centrul oraşului Gent am dat de un alt obiectiv turistic reprezentativ pentru oraş şi acesta era Castelul lui Gerald Diavolul, amplasat chiar în spatele catedralei Sfântul Bavo.  
Despre acest castel istoria spune ca nu ar fi fost locuit niciodată de către proprietar, un personaj bogat pe nume Gerald, căruia mai târziu i s-a spus şi Gerald Diavolul, deoarece acesta s-a căsătorit de cinci ori. Că s-a căsătorit de cinci ori poate nu ar fi fost nimic ieşit din comun, numai că el ca s-o poată face, îşi ucidea soţia, s-o poată lua pe următoare, ceva în genul lui Henric al VII- lea.  
Clădirea datează din secolul al XIII-lea şi este într-adevăr impresionantă prin masivitatea ei, dar mai ales prin culoarea zidăriei. O culoare închisă, ceva sumbru, care te duce cu gândul la cele mai sinistre întâmplări din interiorul ei, dacă i-ai aflat povestea. Acum castelul este folosit de administraţia oraşului Gent pentru stocarea arhivelor. În Gent se poate călători atât cu autobuzul cât şi cu tramvaiul. Aici am văzut cel mai modern şi mai lung tramvai. Avea şapte vagoane. Autobuzele aveau un sistem de basculare spre sol. Nu ştiu dacă acelaşi lucru se întâmpla şi la tramvaie, deoarece nu am călătorit cu ele. În cazul că în staţie dorea să urce o mamă cu un copil aflat în cărucior, autobuzul îşi cobora partea cu uşă până la nivelul bordurii iar persoana respectivă se urca direct de pe caldarâm în interior, foarte uşor. Acelaşi lucru se întâmpla şi la coborâre. Un alt nivel de civilizaţie şi grijă faţă de călători. Un bilet de călătorie costa cam un euro şi douăzeci de eurocenţi. La un moment dat am ajuns pe un pod plin cu turişti de toate naţiile, inclusiv asiatici. Majoritatea vorbeau olandeza. Puteau fi ei foarte bine şi suedezi sau danezi, că tot nu-mi dădeam seam ce naţie sunt, neînţelegând ce şi spun între ei, deducţia fiind de la faptul că vorbeau o limbă germanică. Aveau cu ei şi un ghid care le explica ceea ce vedeau. Eram pe Podul Sint-Michielsburg sau Sfântul Mihail pe româneşte, amplasat peste râul Leie, de pe care poţi vedea toate clădirile vechi din centrul oraşului, terasele de pe malul canalului, sau bărcile pregătite să-şi îmbarce călătorii. Frumuseţea portului era deosebită. Plin cu bărci de mărimi şi forme diferite, precum în Veneţia. Aparatele de fotografiat ţăcăneau de zor.  
În faţa noastră la circa cincizeci de metri de-a lungul străzii îşi purta măreţia prin masivitatea zidurilor şi al turnurilor, nimeni altul decât Castelul Gravensteen, văzut cu doar câteva ore în urmă, înconjurat de proiectoarele ce-i luminau zidurile masive. Alături pe stânga malului Korenlei erau clădiri de o frumuseţe deosebită, cu faţada franjurată în zona calcanului şi terasele pline cu localnici sau turişti, servind masa, o cafea sau un pahar cu bere, din cele peste cinci sute de soiuri fabricate numai în Belgia.  
Pe celălalt mal din dreapta, pe partea Graslei, era Hala mare a măcelarilor sau Vleeshuis, care datează din secolul al XVlea. Ea funcţionează acum ca un centru pentru promovarea produselor locale.  
De ambele părţi ale cheiurilor sunt clădiri vechi cu frontoane ale breslei negustorilor şi comercianţilor, ce datează din secolul al XIIlea.  
Dacă eşti romantic, trebuie să te plimbi cu barca, pe canale sau mai bine să leneveşti pe cheu, de exemplu pe lângă podul Sait Michel unde se adună cei mai mulţi turişti care vizitează oraşul şi dacă ai noroc de vreme bună, atunci chiar că nu trebuie să ratezi apusul de soare deasupra Graslei, unde fiecare casă are povestea sa, mai vizibile fiind faţadele vesele care se reflectă în apa râului Leie. O să fii atras şi de Korelei, cheiul de peste “drum“ de Graslei. Poţi desigur, dacă îţi permit buzunarele să iei o cină romantică mai deosebită, că doar te afli în port unde sunt şi multe femei frumoase.  
Râul Leie Privind la casele impecabile, nu ai spune că, începând din secolul XI, aici erau depozite de porumb şi de cereale venite din Franţa. Construit pe o reţea de canale care uneşte cele două râuri Leie şi Scheldt, pe malul cărora s-a dezvoltat oraşul, Gent este un loc ideal dacă vrei să guşti din adevărata viaţă a Flandrei liniştită, îndestulată, civilizată, fără de griji. În zona Podului Sait Michel pe malul Graslei sunt multe terase, berării şi restaurante, unele suspendate deasupra râului.  
Tot de pe pod poţi să vezi atât Biserica Sfântul Nicolae, Clopotniţa din Gent sau Castelul lui Gerald Diavolul. Toate ambarcaţiunile trec pe sub podul Sint-Michielsburg, mai tot timpul pline cu turiştii având aparatele de fotografiat în acţiune, aşa cum am fost şi eu, deoarece de aici se pot lua cele mai frumoase imagini ale canalului şi ale oraşului. În orice parte te întorci ai atât în faţa ta, cât şi în spate un oraş care te surprindea şi te încânta. Pentru un novice ca mine care nu am mai circulat prin Europa cu oraşe medievale precum Gentul, era o răsfăţare. Mai vizitasem în trecut oraşul Bratislava, Kosice, precum şi Poprad din munţii Tatra Înaltă, pe atunci în fosta Cehoslovacie, Sankt Petersburg şi Moscova din Rusia comunistă, ori pe Cernăuţi şi Kiev din Ucraina, sau Chişinăul din Republica Moldova, precum mai de curând în Norvegia de nord, zona Lofoten şi oraşul Kristiansen la Marea Nordului, Varna şi General Toşevo din Bulgaria vecină, dar nu se putea compara cu ce aveam acum în faţă. Eram pur şi simplu năucit de atâta frumuseţe. Radu văzându-mi entuziasmul mă consola mereu cu: ”Lasă unchiule că vii la vară şi stai mai mult, să-ţi pot arăta tot oraşul ca şi altele din Flandra, sau din Olanda, nu departe de aici.  
Atunci avem timp să ne plimbăm şi cu barca pe Leie. Aici vara se organizează şi festivaluri muzicale. Ai ce vedea”.  
Bărcile, aşteptându-şi clienţii În drum către piaţa centrală Korenmarkt din Gent, se trece pe lângă Biserica Sfântul Nicolae (Saint Nicholas), construită din piatră gri-albastru în secolul al XIII-lea. Luminoasă şi primitoare, această biserică foarte mare şi frumoasă poate întâmpina turistul şi cu un mini-spectacol impresionant de orgă. Surpriza poate fi cu atât mai mare să nu fie în acea zi sărbătoare, iar orga care este una celebră, fiind semnată de renumitul constructor francez de orgi, Aristide Cavaille-Coll, totuşi să cânte. Aşa cum vă spuneam, turnul clopotniţei Bisericii Sfântul Nicolae este unul dintre cele mai înalte din Gent, fiind folosit ca punct de observaţie cât şi ca loc de anunţare prin dangătul clopotelor, a năvălirii oştilor duşmane, mai ales al vikingilor, până când acest rol a fost preluat de turnul Catedralei Sfântul Bavo din apropiere. Biserica se numără printre cele mai vechi lăcaşe de cult din Gent, construcţia ei fiind începută prin secolul al XIIIlea aşa cum am spus, în stil medieval.  
Biserica Sfântul Nicolae, văzută de sus din turnul Belfry este de-a dreptul spectaculoasă, iar interiorul îi este grandios, conţinând tablouri, coloane, vitralii sau renumita orgă funcţională şi după atâta timp.  
Acest monument în pofida timpului care a trecut de când i s-a aşezat prima piatră la temelie, se bucură şi acum de un interes deosebit din partea vizitatorilor, ea fiind una dintre cele mai frumoase lăcaşe de cult din Gent, în interior prezentând imagini de excepţie, fiind înaltă, construită din piatră şi sprijinită pe mai multe coloane, având şi o cupolă imensă. În acea zi de duminică, timpul îmi devenise inamicul numărul unu. Era atât de scurt şi eu eram atât de dornic să văd cât mai multe, încât cu greu m-am desprins de centrul oraşului şi ne-am îndreptat spre staţia de autobuz. Era ceva distanţă până la locuinţa nepoţilor, dar nu atât de mare. Oricum trebuia să mai mergem vreo zece minute şi pe jos. Radu a intrat într-un magazine turcesc de produse de patiserie unde se vindea desigur şi pâine, să ia câteva produse şi pâine pentru masa de prânz. Trebuia să ne grăbim că mai aveam de mers şi la Anvers, înainte de a o lua pe drumul de întoarcere spre Tongrinne.  
 
Referinţă Bibliografică:
FESTIVALUL FLORILOR - NOTE DE CALATORIE IN BELGIA / Stan Virgil : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2290, Anul VII, 08 aprilie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Stan Virgil : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Stan Virgil
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!