CAP. III - Waterloo  

După amiază, din nou împreună cu doamna Florica Bonte la volanul autoturismului Polo, eu pe post de copilot şi cu domnul Bonte pe locul din spate, am pornit spre Waterloo, oraş francofon din Valonia, cu o populaţie de peste douăzeci şi nouă de mii de locuitori, situat la graniţa dintre Flandra şi Valonia, cu o vechime atestată de peste opt sute de ani. Ne-am oprit la patru kilometri distanţă de localitate, la monumentul ridicat în amintirea luptei lui Napoleon Bonaparte din 18 iunie 1815, cu o coaliţie militară anglo-prusacă condusă de către generalul englez, ducele de Wellington. Până în capitala Bruxelles mai erau doar douăzeci de km. Înainte să ajungem la monumentul de la Waterloo, mai întâi am trecut pe lângă casa memorială a lui Victor Hugo, aşezată pe marginea şoselei naţionale, o casă obişnuită cu un singur etaj, zugrăvită în alb la parter şi bej la partea superioară, cu patru lucarne pe acoperişul din ţiglă roşie, trei ferestre la etaj, iar la parter cu două mai late şi obturate cu storuri vopsite în gri.  

O firmă metalică agăţată de colţul casei te informa că acolo a locuit Victor Hugo, iar pe peretele lateral de la etaj din sensul din care veneam noi, de asemeni scria cu litere metalice prinse direct în zid, “La Victor Hugo”, peretele celălalt fiind complet acoperit cu iederă. Vis-a-vis de casă se ridică un impunător monument cilindric dedicat marelui scriitor, înalt de vreo şapte-opt metri, placat la suprafaţă cu piatra de granit, partea cilindrică fiind aşezată pe un cub din beton placat ca şi turnul, cu aceeaşi piatră din granit.  

Pe faţada de la stradă, exista un basorelief al cărturarului, turnat într-o placă mare din broz, pe care se distingea vechimea existenţei sale marcată prin oxidul de cupru depus, având inscripţionate numele şi datele de naştere şi de deces ale marelui scriitor, 1802 - 1885. Să ajungi la imaginea turnată în bronz trebuia să urci câteva trepte. În zonă desigur că exista şi o parcare unde să poţi opri şi să vizitezi monumentul şi casa memorială.  

Belgia cinsteşte nu numai eroii naţionali distinşi prin fapte de vitejie, ci şi scriitorii, chiar dacă ei nu sunt de naţionalitate belgiană, ci doar că au locuit pe teritoriul Belgiei, cum a fost şi cazul lui Victor Hugo, exilat în Belgia în perioda 1851 – 1870, locuind în Jersey şi Guernsey. Ne-am continuat drumul după ce am imortalizat fiecare dintre noi imagini de neuitat cu aceste edificii istorice şi am ajuns la o intersecţie semaforizată.  

Aici din nou am dat peste un monument din beton sub formă de trunchi de piramidă, pe ale cărui laturi era aşezată câte o placă turnată în bronz ce reprezenta scene de război şi inscripţia că acestea comemorau eroii căzuţi în diferite lupte purtate pe teritoriul valon, din perioada lui Napoleon Bonaparte. Se ştie de toată lumea că la Waterloo a fost învins definitiv Napoleon. Monumentul dedicat acestui eveniment constă dintr-o movilă de pământ de circa 1520 metri înălţime pe verticală, cu un diametru la bază de peste douazeci de metri, deasupra căruia trona un leu metalic aşezat pe un postament din beton şi piatră, înalt de peste doi metri. Leul avea trei-patru tone greutate dacă nu şi mai mult. Până la el se putea urca pe câteva zeci de trepte, într-o pantă destul de abruptă. Când am ajuns noi acolo era restricţionat accesul printr-o poartă cu un lacăt mare agăţat de un lanţ gros. Alături de împrejmuirea monumentului se afla o clădire măreaţă de formă circulară închisă şi ea, în care bănuiesc că existau exponate referitoare la bătălia din 1815. De asemeni îşi mai făcea simţită prezenţa şi un grandios muzeu din metal şi sticlă, construcţie al cărui acoperiş era la nivelul solului, deci o construcţie nouă şi modernă, amplasată sub nivelul pământului, unde pentru a ajunge la uşa de intrare coborai câteva trepte.  

Aşa - zisul tunel ce exista în dreptul intrării era plin pe toată lungimea cladirii cu fotografii panou, cu imagini ce ilustrau despre aceste locuri încărcate de istorie. Spaţiul de la intrare al muzeului şi de acces spre sălile subterane de vizitare era plin cu tablouri fotografice edificatoare a memorabilelor lupte purtate de către Napoleon, fotografii din timpul bătăliei sau multe alte exponate, cu reprezentaţii istorice legate de această zonă. Acest muzeu şi monumentul de alături, fiind un loc foarte vizitat de către turişti, nu putea să lipsească din peisaj şi un restaurant, flancat de o parte şi de alta de către doi vulturi măreţi turnaţi din oţel, cu o bilă de tun în gheare.  

Mai existau şi alte statui metalice ale lui Napoleon aşezate pe socluri din beton sau ale unor comandanţi din oştirea sa, a căror vopsea neagră de protecţie era cam jupuită. Terminându-ne vizita, am făcut cale întoarsă spre Tongrinne, urmând ca a doua zi să vizităm oraşul Namur şi Citadela Terra Nova Namur.