Adriana chiar se simţea jenată de faptul că întârzia lângă Giacomo, ştiind că este aşteptată cu masa de către gazdele din Viverone. Nu avea niciun interes să creeze o impresie proastă despre punctualitatea sa. Trecuse mai bine de o oră de când se despărţise de cei doi bărbaţi aflaţi la pescuit şi era ferm convinsă că aceştia erau de mult timp sosiţi acasă, iar preparatele din captura lor, pregătite după reţete despre care ea nu avea niciun habar. Va gusta ce i se va da să mănânce şi dacă Doina a putut să se adapteze la felurile de mâncare preparate aici, de ce nu ar putea şi ea? 

Îşi luă la revedere de la pictor, cu promisiunea că a doua zi, va reveni pe malul lacului, măcar pentru câteva minute să se întâlnească, aşa cum i-a spus. Trebuia în zece minute să ajungă la gazdele ei de weekend. 

Desigur că bărbaţii erau de mult timp acasă. Când a ajuns în casa lui Maria - Rosa, de la uşă se simţea cum întreaga bucătărie era invadată de miros de peşte şi de creveţi. 

- Îm..., ce plăcut miroase. Ce-aţi pregătit aşa deosebit de miroase aşa de apetisant? îşi începu dialogul Adriana ca să-şi mascheze într-un fel întârzierea. 

- Pescarii noştri au fost astăzi norocoşi şi au prins peşte. Cum şi tu ai capturat creveţi, după cum te-a lăudat Aldo, am avut din ce pregăti masa de prânz, îi răspunse Doina la întrebarea referitoare la meniul zilei. Avem supă de creveţi cu verdeţuri şi file de peşte cu piper roşu şi ciuperci. 

- Înseamnă că va fi o delicateţe. 

- Ai să vezi. Te vei linge pe degete, cum se spune la noi. Creveţii sunt fierţi cu zarzavat de supă, morcov, ţelină, păstârnac, ceapă verde, apoi aromatizaţi cu piper şi dafin şi au ieşit o bunătate. Sunt sigură că are să-ţi placă, chiar dacă nu ai mai mâncat aşa ceva niciodată. Am făcut şi creveţi la grătar, ca un aperitiv să meargă un deţ[ Regionalism cu sensul de păhăruţ mic.] de lichior. 

- Înseamnă că aţi avut treabă nu glumă, cât eu m-am plimbat pe malul lacului. 

- Şi! Ai văzut ceva deosebit? Ţi-a plăcut micuţa staţiune Viverone? 

- Desigur. Am dat de mâncare la păsări, am vizitat partea cu hotelurile, am admirat ambarcaţiunile. Este minunat aici. 

- Vezi ce înseamnă să ştii să faci turism? Dintr-un simplu sat şi un lac, au făcut o mândreţe de staţiune de recreere. 

- Nu tot aşa au făcut şi ai noştri cu Vama Veche? Dintr-un sătuc de lipoveni cu mai puţin de douăzeci de case, au ridicat o frumoasă staţiune pe malul mării. 

- Mda, numai că la Vamă au stricat frumuseţea dată de sălbăticia şi simplitatea locului, prin ridicarea a tot felul de construcţii mai puţin potrivite zonei ca arhitectură. Ceva care schimbă echilibrul dintre frumuseţea virgină a naturii şi urâţenia construcţiilor. 

- Poate că ai şi tu dreptate. Dar cum ceilalţi se uită la noi cum vorbim româneşte, crezând că discutăm cine ştie ce secrete, sau despre ei, hai să schimbăm în engleză. 

- Bine. Mergi şi tu în living să ţii companie bărbaţilor, până noi aşezăm masa. 

- Stai să merg să mă spăl pe mâini să fiu pregătită pentru masă. 

- Bună ziua Adriana, o întâmpinară cei doi pescari de weekend, când aceasta pătrunse în living. Cum a fost plimbarea? 

- Foarte plăcută. Totul este deosebit de frumos aici. 

- Mă bucur că-ţi place la noi, adăugă şi Aldo. Să vezi vara câtă lume este. Nu găseşti cazare nici în hotelurile aflate mai departe de satul nostru, darămite aici pe malul lacului. 

- Cred că vara este plăcut. Se face şi plajă? 

- Da, sunt amenajate spaţii de plajă la hoteluri în jurul piscinelor. Există şi multă verdeaţă unde poţi sta la umbră dacă nu preferi să stai în soare. 

- Am observat. Numai că acum nu era nimeni să facă plajă, chiar dacă nu este răcoare, spuse ea veselă. 

- Cu ce vrei să te servesc, se oferi Aldo? Un pahar cu lichior, sau unul cu vin? 

- Lasă, aştept să se aşeze la masă Maria - Rosa cu Doina şi atunci ce vor dori ele, voi gusta şi eu. 

- Bine. Pe noi ne scuzi, suntem la un pahar cu vin ca pescarii şi începu să râdă, ciocnind paharul de cel al lui Vicenzio. 

Imediat au intrat şi cele două prietene cu farfuriile pline cu bunătăţi din care ieşeau aburii împrăştiind un miros ameţitor de plăcut. Chiar dacă nu-ţi era foame, aceasta îţi apărea numai la vederea farfuriilor aburinde. 

Toţi eliberau spaţiul din dreptul lor pentru a face loc farfuriilor plăcut mirositoare. 

- Uite Adriana, aceasta este delicioasa supă de creveţi, pe care nu cred că ai gustat-o vreodată. Este gătită după o reţetă specifică acestei zone piemonteze a Italiei. O supă - cremă. Un adevărat deliciu, ai să vezi. Ai grijă că frige, o avertiză Doina în engleză. 

- Abia aştept s-o gust. 

- Pentru mâine ne-am propus să facem tot ceva pe care tu nu ai să-l întâlneşti acasă şi anume ton ala Sicilia şi spaghete cu scoici (midii). 

- Jos în portul Tomis s-a deschis un restaurant cu specific pescăresc şi am fost cu Radu într-o duminică de am mâncat fructe de mare. Erau aduse din import, nu erau midii româneşti. Mi-au plăcut aşa şi aşa. Nu aş spune că au fost o "nebunie". 

- Stai să guşti din cele făcute aici. Vicenzio este mare specialist în aşa ceva. Dar cum şi Aldo este bucătar şi are suficientă experienţă căpătată în restaurantele hotelurilor de jos de pe malul lacului, ai să vezi că o să-ţi placă. 

- Sper să-mi placă. Supa văd că este un deliciu. Îmi place deosebit de mult. 

- Ia mai gustă un pic din acest lichior de casă, să vezi că va deveni mâncarea şi mai gustoasă, mai spuse Doina râzând cu poftă, bucuroasă că prietenei sale îi plac mâncărurile italiene şi că poate să-i spună acest lucru şi Mariei - Rosa. 

În timpul mesei discuţiile se purtau ca la Turnul Babel. Când în italiană, când în engleză, sau română, după cum discuta fiecare cu fiecare, sau cu toată lumea. Numai că de fiecare dată exista cineva care aştepta traducerea. Ori Adriana din italiană, ori Maria - Rosa din engleză. Important era că toţi se simţeau foarte bine împreună. 

Fetiţele şi ele erau atent supravegheate de către cele două mămici, să nu se frigă, sau să se murdărească. Cum acest lucru era cam imposibil, mămicile se mulţumeau ca din când în când să-şi atenţioneze odraslele, să fie mai atente. Dacă de la Maria - Antonella nu puteai avea prea multe pretenţii la cei trei ani ai săi, aşteptând mai mult să-i dea Doina cu linguriţa, Isabella se descurca destul de bine, mâncând singură la cei şase ani. 

Cât timp doamnele după încheierea prânzului se ocupau cu strângerea celor de pe masă şi curăţenia, cei doi bărbaţi au ieşit în chioşc la o cafea şi o ţigară, să termine şi de golit sticla cu vin începută, discutând de ale lor de când nu s-au mai văzut, ca doi prieteni buni ce erau. Adriana fiindu-i refuzat ajutorul oferit la curăţenie, s-a retras la ea în cameră. Avea la ce să mediteze. Aflase în timpul mesei că vor pleca spre Torino a doua zi după amiază, deci ar fi suficient timp să se întâlnească cu Giacomo dacă aşa i-a promis acestuia. Dar cum să se scuze faţă de prietenii săi că iar pleacă de una singură? Va vedea la faţa locului cum se va descurca.