În idiomul spoitorilor transformă substantivele în adjective cu sens privativ (de absență, lipsă).
Provine din sufixul turcesc -sız, care în turcă are 4 variante fonetice, care se folosesc conform legii armoniei vocalice: -siz, -süz, -sız, -suz.
Se adaugă substantivelor integrate cu enclitice grecescoide, după înlăturarea xenocliticelor.
Are trei variante fonetice: -s`ïzi (după subst. ce au ultima vocală a și ï), -s`uzi (după subst. ce au ultima vocală o și u) și -s`izi (după subst. ce au ultima vocală e sau i).
Accentul cade pe vocala din interiorul sufixului, iar adjectivele formate îl preiau în această poziție.
Adjectivele cu sens privativ sunt adaptate după modelul adjectivelor cu două terminații neaccentuate, -i la singular (m. și f.) și -ă la plural (m. și f.), cum sunt: ahmàc/i, -ă prost | bèc/i, -ă urât, rău | javàś/i, -ă încet, lent, calm | uźùz/i, -ă ieftin.
Există adverbe de mod ce coincid cu forma de singular a adjectivelor derivate cu sufixul privativ, din care originează.
habarsïzi adj. neanunțat; adv. fără veste ( sin. bi habarisqo)
tatsïzi adj., adv. fără gust, nesărat, necondimentat (sin. bi gustosqo)
parasïzi adj., adv. fără bani
kusursuzi adj., adv. fără cusur
kefsizi adj. indispus, apatic; adv. fără chef
sessizi adj., adv. fără glas
śekersizi adj., adv. fără zahăr
