SPRE TINE...
S-aștept de-acum să treacă furiile ninsorii
De clipe-ncremenite ce-au construit o punte,
Pe care pași nesiguri vor trebui să-nfrunte
Zăpezile, furtuna ce-nvălmășește norii?
Ne-a prins urgia albă pe maluri diferite.
Cred c-am să prind curajul de-a traversa stihia.
Doar ascultându-i calmă,-n tăcere, simfonia,
Voi regăsi drumeaguri, de nea, acoperite.
Gândindu-mă la tine, iubitul meu, îmi pare
Că viscolul ce bate, puterea-și risipește,
Simt o lumină-n mine, ce-apoi se răspândește
Înlăturând din cale noianul de ninsoare.
Și clipele-nghețate, descătușate parcă,
Se-ntrec să te ajungă, și-n caldă-mbrățișare
Să mi te-aducă-aproape...O, dac-ai sti! Știi oare,
Ce nerăbdări și doruri și bucurii mă-ncearcă?
Să te ating, să-ți mângâi șuvițele rebele
Și să-ți sărut pe pleoape doar gândurile-amare,
Iar ochii mei să-ți simtă privirea arzătoare,
Înaintând grăbită spre lacrimile mele.
Dar e tot mai aproape momentul de-a ne ține
În palmele-adunate, mirările de-o clipă
Și întrebări ce-n șoaptă se nasc și se-nfiripă:
Ce dor și ce durere m-au îndreptat spre tine?
