CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Orizont > Interviuri >  





În dialog cu ... inima (interviuri cu scriitori români contemporani) autor Gheorghe Stroia
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Să ne cunoaștem scriitorii  
 
1. Pentru fiecare dintre noi familia, părinții, originile, locurile natale, prietenii, sunt extrem de importante, căpătând de-a lungul vieții conotații sacre. Pentru ca cititorii să vă cunoască mai bine, ați putea să-mi oferiți câteva detalii autobiografice, cu alte cuvinte... cine sunteți?  
 
1.Mă numesc Silvia Giurgiu și am venit pe lume în vara anului 1970, într-o zi de 9 iunie, în localitatea Uda, satul Chirițești, într-o familie simplă și minunată cu patru copii, al cărei mezin eram eu.  
 
Mama Constantina, croitoreasă pricepută și căutată pentru măestria lucrului său, ne-a crescut pe toți cu dragoste și severitate. Tata, Gheorghe un artist al fierului, incontestabil, făcea din acoperișurile caselor pe care le învelea cu tablă, adevărate opere de artă, care făceau să i se ducă vestea cam prin toată țara, la vremea respectivă.  
 
Primii opt ani de școală i-am urmat în satul învecinat, Săliștea iar frumoșii ani ai liceului în comuna Vedea, la liceul cu profil agro-industrial. Am plecat la oraș odată căsătorită, unde după douăzeci de ani ca soție , mamă și muncitoare la o fabrică de de subansamble auto din Pitești, am decis să iau calea străinătății, alungată de dificultățile financiare, care au destrămat familiile românilor și au văduvit țara de toată forța tinereții ei.  
 
M-am stabilit în Peninsula Italiei, într-un oraș splendid, sărutat de soare și de undele Adriaticii, prin 2005 unde mă aflu și astăzi.  
 
2. Vârsta școlarității este unică pentru fiecare om - ne formăm deprinderi pentru viață, unii dintre noi chiar și pentru scris. Care este cea mai frumoasă amintire prin care vă face plăcere să rememorați acele vremuri?  
 
2. Anii liceului, pentru aceia dintre noi care nu am urmat cursurile superioare au rămas cea mai frumoasă amintire a adolescenței noastre. Am învățat cu drag și fără falsă modestie, am fost vreo doi ani chiar și șefa liceului, dar am renunțat la funcție din cauza presiunilor regimului comunist, ale cărui tentacule se extinseseră abuziv până la acel modest nivel și ale cărui reguli absurde și opresive nu le-am putut urma sau accepta. Cea mai frumoasă perioadă a fost chiar aceea în care, eliberată de povara unei responsabilități care nu mă reprezenta, am început să-mi trăiesc adolescența cu frenezie și să visez mai mult și mai concret, exprimându-mă prin poeziile pe care am început să le scriu, cu pasiunea celor șaptestrezece ani.  
 
3. Scrisul este cel mai probabil o flacără, pe care fiecare scriitor încearcă să o mențină vie. Dar cum foc fără scântei nu se poate, spuneți-ne, când a apărut pentru dumneavoastră scânteia scrisului?  
 
3. Am început să țin mai întâi un jurnal și am rămas cu acest obicei până în ziua de astăzi, dar sufletul meu avea nevoie de ceva mai mult, așa că am început să-mi transform sentimentele în stihuri, pe care le-am păzit cu strășnicie de ochii tuturor așa cum am procedat cu jurnalul, dealtfel. Am încetat să creez versuri când viața m-a apucat în ghearele sale și mi-a sufocat visele, Cu poeziile acelea îmi mângâi sufletul când dorul de copilărie și tinerețe devine prea intens.  
 
4. Scrisul ne definește. Care credeți că este motivul pentru care ați început să scrieți și ce anume vă motivează să o faceți și acum? Mai mult, care credeți că vă este atuul, ce aduc nou scrierile dumneavoastră?  
 
4. Da, așa este! Scrisul ne definește și ne alină. Am început să scriu atunci când în mine era atâta inocență, dor, vise și speranțe, încât nu mai încăpeau în suflet. Am reînceput după cincisprezece ani de tăcere, când atâta trăire, incertitudin și zbucium, au erupt din nou, dar în proză. Nu știu dacă scrisul aduce ceva nou. Fiecare scrie diferit, dar nou... nu știu! Eu mă inspir foarte mult din cele trăite de mine și mai puțin din experiențele altora, care mi-au atins acolo, undeva o coardă mai aparte a inimii. Atuul meu? Cred că autenticitatea prozelor mele.  
 
5. Dacă ar fi să raportați scrisul dumneavoastră la scrisul contemporan, ce anume v-ați reproșa și ce ați reproșa scrisului sau chiar scriitorilor de azi?  
 
5. Nu pot să reproșez nimănui, absolut nimic! Fiecare scrie cum simte și cum înțelege el viața. Dacă nu înțeleg anumite stiluri, nu le citesc, pur și simplu! Mie mi-aș reproșa probabil, dramatismul prea frecvent al creațiilor mele. Lumea are parte și fără aportul meu, de prea multă tristețe.  
 
6. Despre scris știm că este uneori perceput ca o nevoie personală, individuală. Dar scriem și ca să fim citiți. Fiecare carte sau autor își are publicul său. Ce credeți că se mai citește astăzi, mai au oamenii nevoie de lectură? Care era și este lectura dumneavoastră preferată?  
 
6. Scrisul este o nevoie personală, și încă una foarte imperioasă! Sigur că dorim cu toții să fim citiți și înțeleși! Cititul nu mai este la mare căutare, știm asta. Ni se întâmplă și nouă, celor care iubim slovele să ne lăsăm distrași de capcanele tehnologiei și să nu mai cititm o carte până nu ne dezmeticim din rătăcire datorită unui sentiment de pierdere, de sete sau foame pe care nu o putem umple defel cu informațiile adeseori nocive, care ne debusolează cel mai adesea. Lectura mea favorită a fost și va rămâne ,,La Medeleni ”, a lui Ionel Teodoreanu. Am buchisit-o de prin clasa a doua, când nu înțelegeam aproape nimic, din cauza vocabularului precar la vârsta aceea și mi-a fost prieten nedespărțit, până la terminarea liceului.  
 
7. Știm cu toții că pentru a te putea afirma, ai nevoie de promovare, mai ales în mareea de informații care circulă global cu viteza luminii. Unii te susțin, alții dimpotrivă. Ați putea să ne spuneți cum ați reușit dumneavoastră să vă promovați și unde vă pot găsi cititorii noștri?  
 
7. Asta este problema mea, de fapt! Din cauza absenței mele permanente din țară și implicit din lumea literară cu care iau contact numai on line, citind pe alții sau publicând creațiile mele, nu am promovat în niciun fel cele două volume publicate în 2017, Capcana Destinului (povestiri) și Dileme(roman), Și cu excepția unor zeci de exemplare oferite prietenilor apropiați și familiei, ele îți așteaptă intrarea în societate, răbdătoare asemeni unor Cenușărese în casa mea din România. Desigur că pot fi comandate prin email: indara_44@mail.com, sau pe profilul meu de  
 
facebook.  
 
8. Cred că fiecare dintre noi a trăit emoția începutului, atunci când am încercat să ne definim, să ne aflăm calea, sensul și de ce nu, lumina. Ce sfat i-ați da începătorului, celui care aspiră la un loc în galeria scriitorilor contemporani?  
 
8. Când ne vedem pentru prima dată numele publicat pe un site literar, o revistă, o antologie sau un volum propriu, emoția e unică și e la fel de nouă și de unică, de fiecare dată când semnăm o altă creație proprie. Eu am învățat foarte mult din critică și mi-am însușit fiecare observație, fiecare dojană autorizată cu umilință, recunoștință, și am adăugat-o ca pe un al trofeu câștigat în luptă cinstită, la colecția mea prețioasă de critici, pe care l-am folosit în evoluția mea literară și care m-au ajutat să cresc în sensul acesta. Cam asta recomand și celor care își încep activitatea literară.  
 
9. Vorbind despre inspirație, se spune că unii pot scrie doar în momente de inspirație, alții spun că pot scrie, indiferent de moment. Ce înseamnă să ai inspirație și cum se aplică aceasta în cazul dumneavoastră?  
 
9. Pentru mine Inspirație înseamnă Nevoie. Eu scriu când simt nevoia. Și nu o simt mereu! Dacă nu e momentul, nu mă apropii de tastatură. Ar fi pierdere de vreme!  
 
10. Ce gen/specie literară vă este mai apropiată de suflet și de ce? Ați putea să exemplificați cu una din cărțile dumneavoastră?  
 
10. Sunt o persoană reflexivă și analitică, deci iubesc mult psihologia umană. Îmi ies cel mai bine dramele, dar nici umorismul nu mă sperie. Pregătesc un roman psihologic pe care îl ador deja, deși mai am cale lungă de străbătut, dar ,,încet și bine” e deviza mea. Se numește Condamnare și sunt sigură că va ieși o carte bună, deși nu îmi fac iluzii, cât privesc cititorii! Va fi următoarea carte de publicat pe lista priorităților mele.  
 
11. Scrisul nu este un sinonim al bunăstării materiale pentru scriitor. Se mai câștigă astăzi din scris, este scrisul o componentă a prosperității celui care scrie?  
 
11. Scrisul nu înseamnă profit în ziua de azi. Asta e evident! El trebuie să rămână deocamdata la stadiul de... alternativă. Din fericire eu nu mă întrețin din asta, deci pot să mă bucur din plin de binefacerile lui spirituale.  
 
12. Despre uniunile de creație literară ce părere aveți? Sunt sau nu oportune, au un rol clar definit în propășirea literaturii române? V-a ajutat în demersurile literare proprii apartenența dumneavoastră la o astfel de uniune?  
 
12. Nu știu prea multe despre uniunile literare, dar cred că ele sunt prolifice mai ales promovării publicațiilor literare, dar nu în ultimul rând schimbului de experiență și plăcerea de a fi în mijlocul oamenilor cu care împărtășesti aceleași idei. Nu aparțin niciunei uniuni literare, deocamdată, dar mi-ar face plăcere ca într-o bună zi să aparțin.  
 
13. Există în fiecare dintre noi mulțumiri și nemulțumiri. Există oameni cărora, deși nu recunoaștem întotdeauna, le suntem datori cu secvențe din ascensiunea noastră, de ce nu, fie ea și literară. Din contră, există oameni care au încercat să ne demoralizeze, unii dintre ei poate nu neapărat cu intenții negative. Pentru tot ceea ce sunteți în acest moment, vă încearcă vreo nemulțumire față de ceva/cineva? În antiteză, există o persoană în spectrul literar contemporan față de care nutriți sentimente de admirație și care ar fi motivele pentru care o faceți?  
 
13. Personal, îi datorez mult în această privință doamnei Sofia Sincă de pe site-ul literar Insemne Culturale, care mi-a urmărit constant publicațiile și mi-a făcut onoarea de a le evalua și critica uneori destul de dur, dar foarte drept și constructiv. M-a ajutat, într-adevăr foarte mult în acest fel și îi sunt profund recunoscătoare!  
 
14. Activitatea dumneavoastră este una prolifică. Ce proiecte de viitor aveți? Îmi puteți dezvălui câte ceva, în premieră?  
 
14. În afară de cele două volume menționate mai sus, au fost și antologii și reviste literare în care imi regăsesc numele cu deosebită onoare. Lucrez simultan la trei romane și un volum de povestiri, dar următorul publicat va fi desigur, Condamnare.  
 
15.Există vreo întrebare pe care nu ați primit-o, dar la care ați fi dorit să-mi răspundeți? Vă rog...  
 
15. Întrebare, nu! Mai degrabă mulțumire pentru oportunitatea pe care mi-ați oferit-o, de a vă vorbi despre mine, în paginile acestei publicații.  
 
16. În încheiere, mulțumindu-vă pentru amabilitatea cu care ați răspuns provocării mele, credeți în utilitatea și succesul acestei cărți cu interviuri? Ce sugestie ne puteți da?  
 
16. Plăcerea a fost de partea mea și da, cred cu toată inima în succesul acestei cărți,. Astfel, autorul care își așterne sufletul pe hârtie pentru posteritate devine o persoană și nu doar un nume. Felicitări pentru această idee minunată și mulțumiri!  
 
Intervievat - Silvia Giurgiu  
 
Referinţă Bibliografică:
În dialog cu ... inima (interviuri cu scriitori români contemporani) autor Gheorghe Stroia / Silvia Giurgiu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2883, Anul VIII, 22 noiembrie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Silvia Giurgiu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Silvia Giurgiu
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!