CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Fragmente >  





Dileme ( fragment 35)
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
To: indara_44@mail.com 
  
Subject: Dileme 35 
  
   Tentativele soarelui de a pătrunde cu orice preț, prin draperia grea de catifea, eșuară lamentabil. Creată anume pentru a proteja somnul celor ce iubeau confortul dimineților târzii, opunea cu eroism rezistență, asaltului luminii, ce se filtra neputincioasă prin țesutul infailibil. Carlos veghea somnul iubitei de ceva vreme și îi asculta respirația ușoară, ca pe o muzică celestă. Observa cu atenție și răbdare fiecare amănunt al dormitorului în care Lea își petrecuse atâtea nopți de solitudine și insomnii, asaltată de îndoielile, spaimele și fantasmele unei minți tulburate.  
  
   Îi tremura inima când și-o imagina așteptând moartea, în calea bolidului de oțel și înnebunea la gândul, că alesese asemenea soluție, ca să se elibereze de povara unei vieți, căreia nu-i putea descoperi sensul. Nu crezuse niciodată că rănile sufletului ei sunt atât de grave și de profunde. Se simțea speriat, neputincios și vinovat, în egală măsură. Nu avea de unde să știe, că alta fusese cauza declanșării dezastrului emoțional și că Lea, în loc să-și găsească liniștea și stabilitatea în mijlocul alor săi, se dezechilibrase complet, constatând că în lumea în care căuta salvarea, ea nu mai exista demult.  
  
   - De câtă vreme mă observi în tăcere? întrebă Lea, cu voce limpede. De ce nu m-ai trezit? 
  
   - Cum aș fi putut? Dormeai ca un înger! Știi că nu există nimic mai frumos pentru un bărbat, decât să contemple chipul femeii dragi, adormite? 
  
   - Daa, mai ales dacă mai și sforăie un pic!  
  
  Carlos râse din toată inima, sărutând-o împăciuitor. 
  
   - Asta nu o voi dezvălui nimănui! promise el mucalit. 
  
   - Deci, am sforăit! se alarmă ea. Și te-ai distrat bine? Cum ai putut? făcu Lea pe supărata, înfigându-și degetele în părul lui încâlcit.  
  
   - Parcă spuneai că doar urșii trăiesc prin părțile astea! Văd că aveți și câteva leoaice, în fauna locului! A nimerit una chiar în patul meu!  
  
   - Daa? Stai să vezi ce gheare ascuțite are! se alintă ea, cuibărindu-se în brațele lui.  
  
   - Lea, sunt atât de fericit aici, cu tine! Și totul e atât de frumos! Crede-mă, sunt fascinat de tot ce văd și ce trăiesc! Hai să ieșim imediat de aici, să ne bucurăm de ziua asta minunată, de casa ta, de familia ta! Vreau să explorez alături de tine acest paradis, să te cunosc așa cum ești tu, în lumea căreia îi aparții. Cu ce față voi întâmpina eu acum, familia ta, când îmi voi face apariția, la vremea prânzului? Ce vor crede despre mine? 
  
   - Ceea ce vor crede și despre mine! îl consolă ea, solidarizând cu el în ,,păcat”. Îi mai și promisesem mamei, că o voi ajuta să curețe dezastrul de aseară! Rușinea asta va trebui s-o suport singură, îți dai seama? se jelui ea, ipocrit. 
  
   - Vai de noi! Suntem incorigibili! Hai să mai salvăm câteva aparențe, până nu e prea târziu!  
  
   Dar abia după o altă oră își făcură apariția în salon, cu niște fețe spășite și inocente, menite să miște și cele mai dure inimi, numai că recitalul lor rămase fără admiratori. Nicăieri nu se zărea țipenie. Pe masă filtrul de cafea aștepta să-și reverse bucuria neagră și aromată în ceștile de porțelan, aliniate grațios alături de un platou cu plăcinte dulci și sărate, calde încă. Ordinea și eleganța domneau discret în toată casa, care părea că e doar pentru ei. Masa era pregătită pentru doi, ceea ce sugera că ceilalți luaseră deja, micul dejun.  
  
   Lea zâmbi mulțumită, observând privirile admirative ale iubitului și pofta cu care fixa bunătățile de pe masă, pe care le gustă pe rând, în extaz, la invitația ei. 
  
   - Minunile astea au ieșit din mâinile mamei tale?  
  
   - În casa noastră totul e pregătit de ea! E o gospodină nemaipomenită și acesta este doar una, din multitudinea de calități, pe care le are. Acum, că sunt la pensie amândoi, au mai mult timp să se ocupe de casă și familie. Hai să-ți arăt serele tatei și grădina de flori a mamei!  Sigur, îi vom găsi pe fiecare în regatul său! , 
  
   - Și fratele tău? El cu ce se ocupă? 
  
   - Ooo, Cristian e pasionat de creșterea păsărilor! Porumbei, prepelițe, păuni și câțiva fazani, chiar. Numai eu bântui pe aici ca o nălucă, fără nici un rost anume! sesiză Lea, întristându-se brusc. 
  
   Carlos alarmat o luă de braț, distrăgându-i atenția cu un sărut apăsat și pasional. Dacă nu o luăm din loc, mă tem că vom naufragia inevitabil pe bancheta aceea cochetă și nici chiar toate tufele de trandafiri din parcul acesta, nu ne vor putea ascunde privirilor indiscrete. Hai să controlăm dacă nu au rămas ceva probe incriminatorii, de azi noapte! Izbucniră amândoi într-un râs complice, care atrase atenția celor doi păuni de pe pajiște, ce își înfoiară cozile, într-un evantai de pene și culori neasemuite. 
  
   - Wooow, ce splendoare! exclamă Carlos, sincer fascinat.  
  
   - Cristian trebuie să fie pe aici, pe aproape! deduse Lea amuzată. Haide ștrengarule, nu te mai ascunde!  
  
   Se întoarse surâzând către Carlos, explicând: 
  
   - Micul Cupidon își ascute săgețile, așa că oferă-i pieptul, ca să nu greșească ținta! Cum el o privea nedumerit, Lea îi indică din priviri un boschet de liliac, în jurul căruia se învârteau ostentativi și trădători, cei doi păuni. Nu se depărtează niciodată de el, așa că ascunzătoarea lui a fost descoperită! Ai auzit, detectivule? Hai, că nu are rost să faci pe invizibilul!  
  
   Spășit și înciudat, ciufulitul personaj ieși din ascunzătoare, rostogolind către cei doi ,, trădători” înfoiați, priviri pline de promisiuni neliniștitoare. Zâmbi încurcat celor doi, salutându-i crispat. Carlos îl intimida vizibil și se simțea nervos și ridicol în preajma lui. Lea se așeză pe pajiște, invitându-i pe cei doi să i se alăture.  
  
   - Voi doi îmi datorați niște explicații! anunță ea pe înțelesul fiecăruia, sporindu-le îngrijorarea. Mi se pare mie, sau vă cam evitați unul pe celălalt? 
  
   - Păi mi-e frică să nu mă întrebe ceva! mărturisi băiatul. Mă simt și așa destul de imbecil!  
  
   Lea izbucni într-un hohot nestăpânit, strângându-l cu duioșie la piept. Traduse lui Carlos, care se apropie cu prietenie de el, bătându-l bărbătește pe umăr.  
  
   - Spune-i că și eu sunt în aceeași barcă, dar faptul că nu vorbim aceeași limbă nu ne transformă în cretini, cum avem tendința să ne simțim, atunci când nu ne putem exprima! La urma urmei, îți sunt dator vândut, amice! i se adresă el direct, de data asta. Lea mi-a povestit despre pasiunea ta pentru păsările exotice! Ai vrea să mă lași să le admir?  
  
   - Sigur, că da! sări el, entuziasmat. Lea abia reușea să se țină de el cu tradusul tuturor detaliilor, cu care își dezvăluia pasiunea. Odată spartă gheața, cei doi deveniră prieteni foarte buni și Lea nu mai știa cum să se descotorosească de ei. Până la urmă reuși să le dea o ocupație folositoare, și anume de a se instrui reciproc, în vorbitul unei limbi comune. Se amuza copios ascultându-i, dar le venea în ajutor, numai când era absolut necesar.  
  
   Zilele treceau într-o atmosferă de continuă veselie și colaborare. Se descopereau unii pe alții cu interes și uimire, legau raporturi tot mai strânse și mai solide, se implicau cu toată inima în noua viață de familie și speranțele înfloreau în sufletele lor, cu fiecare zi mai îndrăznețe.  
  
   Lea părea că ieșise definitiv din capcana depresiei și înflorea tot mai mult, cu fiecare săptămână ce se adăuga la statutul de viitoare mămică. Carlos amâna zi după zi decizia de a se întoarce în Italia, unde afacerile resimțeau foarte mult absența lui. Somații tot mai neliniștitoare soseau de la secretara lui, care îl chema insistent acasă. Vedea cum Lea își revine, avându-l pe el aproape, în casa și familia ei și era convins că, dacă ar smulge-o din mediul ei, sau ar pleca de lângă ea tocmai acum, toate eforturile lor deveneau de prisos. Era ca o floare ce prinsese rădăcini într-un sol prielnic și prindea vigoare din iubirea și atențiile celor dragi.  
  
Referinţă Bibliografică:
Dileme ( fragment 35) / Silvia Giurgiu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2295, Anul VII, 13 aprilie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Silvia Giurgiu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Silvia Giurgiu
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!