RUGA: Dă-mi Doamne viaţă să pot întoarce această lume. Pe cealaltă parte. Așa cum trebuie să fie! Să-i sugrum răul şi s-o fac victorioasă în lumina razelor de soare. Alerg de colo-colo în străfundurile inimii mele, să pot afla esenţa răului din jurul nostru. Scot la lumină rămăşiţele încă având ecouri în învălmăşeala amintirilor de altă dată. 

Promisiunile mele ar putea fi prea palide în faţa Ta. Aşa că lasă-mi puterea să-ţi fac dovada adevărului care stă gata să răbufnească spre lumea din jur, spre lumea noastră de departe şi de aproape şi e gata să-şi ia avânt spre înălţimile cerului confundând adevărul cu lumina Ta.. 

Dă-mi Doamne anii cei rămaşi în profunzimile razelor de soare, absorbiţi de căutările frumosului şi uitaţi în iubiri şi pasiuni de-o clipă. Amintirile zăvorâte în lăzile cu diamante ale lumii vor da la iveală chipuri tinere pline de dorinţi, de vibraţii şi de iubire. Nu lăsa ascunse aceste adevăruri ce nu vor fi vreodată repetate, nu le ţine încuiate cu lacăte grele când ele au adus frumuseţea şi cântecul cerului în sunetele de îngeri ale păsărilor din rai. Aruncă lanţurile şi redă-ne anii pe care i-am trăit prea repede în vârtejul căutărilor şi înţelegerilor de sensuri şi prinderi de speranţe. 

Promit. Da, promit că voi întoarce din drum fiarele rele şi le voi aşeza la stâlpul infamiei unde este ura, dispreţul şi nimicul. Iar Tu le vei judeca! 

Dă-mi Doamne anii cei trecuţi prin inel de aur, zdrobiţi de safire şi răsăriţi în rubine. In apele lor se vor afla speranţa zilelor şi lumina răsăritului de soare. In adâncurile sufletului trăiam exaltarea glasurilor neauzite dar străbătând câmpiile şi brazdele pline de rouă. 

I-am mâna şi condu-mă spre limanul reînvierii şi arată-mi cum totul va fi altfel. Lacrima va fi transformată în ploaie şi rana se va vindeca prin doar atingerea binelui. Arată-mi cum florile îşi desfac petalele în cântecul de greieri şi ochii oamenilor transmit raze înflăcărate de iubire. I-am mâna şi du-mă spre izvorul dătător de viaţă de unde voi da drumul adevărului şi iubirii. Cu ele oamenii ar trăi altfel, ar relua viaţa de la capăt şi crezând în vorbele Tale ar oferi copiilor iubirea şi vârstnicilor bucuria înţelepcinii şi fericirii. Unde sunt acum chemările împietrite ale căldurii de suflet cu care mamele noastre ne creşteau odată? Unde sunt azi înţelepţii lumii care să preschimbe ura şi dispeţul în gânduri de bine şi fapte dăruitoare? Unde sunt zâmbetul fratelui şi sărutul speranţei? 

Dă-mi Doamne anii zâmbetului senin pe care-l adresam trecătorului îngândurat sau copleşit de durere. 

Mă voi înapoia în timp şi voi răpune spiritul răului spre a aduce în schimbul lui elogiul bucuriei Tale. 

Si dacă reîntoarcerea mea este pecetluită de Tine, dă-mi măcar forţa lucrurilor de bine spre a răsării în puterea adevărului pur şi a desvălui răul învăluit precum foile legumelor verzi, care odată scos la lumina soarelui să pălească el însuşi în ruşinea fără de margini a razelor din privirile celor buni. 

Si dacă anii cei tineri sunt îmbrăţişaţi de puterea Ta în iubire, dă-mi energia cu care să pot vorbi încă în mijlocul minciunii şi suferinţei, de iubire şi de fericire. Ajută-mă să prindem mâinile spre a susţine înăuntrul lumii, binele şi frumosul şi să fiu şi eu la capătul şirului. Apoi să eliberăm împreună forţele înălţătoare dătătoare de lumină în lume. Căci şi iubirea şi fericirea există undeva părăsite la marginea unui drum uitat de noi. Calea e lungă până acolo dar alături de cei mulți de pe tot cuprinsul țării, de mână cu cei tineri vom păşi încet şi cu ajutorul Tău vom descătuşa adevărul şi iubirea, cele două prizoniere şi le vom aduce aici şi acolo, dincolo şi pretutindeni.