UN PORT ȘI UN CER
Un cer și un port
În mine mai port,
Un cer fără soare
La un port fără mare,
La ce să se-ntoarcă,
La ce să mai toarcă
Fuioare de gânduri
Nescrisele rânduri?
La ce să mai uite
Visările-mi multe
Prelungile căi
Ale anilor mei?
Să vindec aștept
Toți norii din piept
Și valul să vină
Să șteargă de vină
Neputința-mi firavă,
Sentimentul de sclavă,
Adun străduința,
Divid stăruința,
În două visări,
Peste ceruri și mări
Și singura apă pe care vâslesc
Rămâne același neomenesc
Și tandru fior,
Pe care plutesc, spre care eu zbor,
Feresc cerul din mine
De asprele mine
Ascunse în mare
De scufundate, dușmane vapoare...
Un port și un cer
Atâta mai cer.
Silvana Andrada Tcacenco 13.05.2018
