EU UNEORI
Eu uneori privesc cuvinte,
Cum aș privi o mare la apus,
Culorile se-nalță-n simțăminte,
Gânduri se pierd în vântul cel răpus,
Păsări le văd, pe cerul ideal,
Pe care norii, virgule îmi par,
Scrise-n acel mesaj subliminal,
Răspuns să-l înțeleg, dar în zadar
Plouă-n tăcere peste gândul meu
Și peste frunzele unei trăiri,
Cuvântul luminos, atât de greu,
Zidesc în pragul dinspre amintiri
Al fostului castel al nostru,
Cel spulberat fară de știre
De timpul care zace-n monstru,
De setea lui de a fura iubire,
Repet, ca valul să nu-l șteargă,
Te strig să mi te-aduc aminte,
Să nu apui din nou în marea largă,
Peste nisipul arselor cuvinte.
Silvana Andrada Tcacenco-11.01.2017
