Vreau să țes nemărginirea pe o frunză de măslin,
Să-ntâlnesc pe drum iubirea, să pornesc către sublim.
Să-mpletesc cununi de vise peste-a cerului candoare,
Să aștern cuvinte scrise, fin țesute-n sărutare.
Să încep a coase dorul cum aș toarce un fuior
Să își ia cuminte zborul, lin, să umble călător,
Să brodez iubirea-n floare, s-o presar cu busuioc,
Iar văpaia în culoare să se-ncingă la mijloc.
Să urzesc în inimi focul, să se-aprindă ca o stea,
Să pornească iute jocul, să înceapă dragostea.
Să brodez doar nestemate, peste-a lunii strălucire
Feți-Frumoși și Cosânzene să trăiască în iubire.
