Să-ți iubești neiubirea e de-a dreptul grotesc,
Nu-i păcat sau vreo vină, e mai mult nefiresc,
Nu te-ascunde în noapte când de ziuă ți-e greu,
Dă-ți o șansă la viață pentr-un timp sau mereu.
Dăruiește-ți plăcerea de-a trăi pământesc,
Fără urmă de caznă, ca pe-un leac îngeresc,
Amintește-ți ce vorbe te-au rănit gratuit
Printre multele șoapte ce-ai trecut neiubit.
Nu-ți distruge speranța, doar încearcă să rupi
Neiubirea ce urlă ca o haită de lupi,
Șterge-ți ochii de lacrimi c-un timid început,
Nu e vreme de tihnă, nu e timpul pierdut.
Când mai totu-i potrivnic și nimic nu ți-e drept
Ai puterea să-ți scuturi neiubirea din piept,
Pătimaș iscusești să discerni noul drum
Pregătit să adulmeci clipe dulci de parfum.
