CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Orizont > Ganduri >  





Sergiu GĂBUREAC - TABLETA DE WEEKEND (186): GAŞCA POLITICĂ
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Avertisment!  
Tableta poate crea un disconfort accentuat!  
 
Miracol! Aseară m-a vizitat lelea Safta. Apărută după brusca dispariţie de acum aproape două luni! Trasă prin inel şi cam tăcută. Mi-a întins o sticlă cu ţuică de pere de Buzău. Nu era deloc în apele ei. După nici zece minute, dă să plece. Însă, şi eu nu-s de ici-colea! Când vreau să aflu, am metoda mea infailibilă. Tăcerea. Văzând că nu o întreb nimic-nimic îmi aruncă, din prag, vreo două vorbe.  
- Să ştii c-am văzut şi auzit multe!  
-!!!!!!!!!!!!!!!!!!!  
- Da!...  
 
Tace şi ea provocator. Îi fac semn să se aşeze. Desfac sticla şi pun în două păhărele.  
- Bine te-ai întors, lele Safta!  
 
Bem în tăcere!...  
- Ştii, am plecat atunci în grabă pentru că m-a chemat Ilie, un prieten de-al meu din tinereţe. Am crezut că-i bolnav, de aceea nici nu mi-am luat rămas bun.  
 
Tac. Am bănuit atunci că e ceva serios la mijloc. Sunt numai ochi şi urechi.  
- După o zi, Ilie îmi dă haine groase, încălţări de munte şi-mi spune că vom pleca în munţi. Plecăm dis-de-dimineaţă şi mergem vreo câteva ore bune. Nu am mai mers atâta de nu mai ţin minte. Ajungem pe-o vale îngustă ce tocmai se înfundase.  
 
Hopa!?! La viaţa mea, citisem multe poveşti despre tuneluri pe sub Bucegi, galerii pline de artefacte şi tone de aur la Roşia Montană, brăţări dacice pe post de bobine de inducţie pentru încurajarea luptătorilor daci, despre uriaşi de prin câmpiile Munteniei, piramida virtuală de pe Ceahlău şi câte şi mai câte trăsnăi (!), dar să-mi povestească cineva, cunoscut şi de încredere ca lelea Safta, că i s-a întâmplat personal ceva paranormal nu am întâlnit! Presimţeam ceva straniu, mai ales că într-unul din scurtele mesaje telefonice, îmi spusese ceva despre o peşteră din Munţii Buzăului.  
- Am intrat în peşteră, mai mult târăş, până am ajuns într-o încăpere mare. Pe pereţi tot felul de semne şi figuri ciudate.  
 
Brusc mi s-a activat neuronul. Unde am citit eu asta? Parcă am văzut şi nişte poze neclare. Tocmai calitatea slabă a pozelor m-a făcut să pun povestea la îndoială. Prea era gogonată! Era la fel ca la vânătorii de OZN-uri de prin pădurea de la Baciu sau de aiurea, cu poveştile lor funambuleşti.  
- Ilie al meu (!) mi-a spus că vom sta câteva ceasuri în peşteră. A făcut focul. Ne-am aşezat să mâncăm ceva, dar nici foame nu-mi era, nici sete! Am băut un rachiu şi, apoi, abia am îmbucat câte ceva. Când eram afară am crezut că voi cădea frântă. Înăuntru, nu am mai simţit pic de oboseală. Aveam chiar o stare euforică.  
 
Ne-am aşezat la poveşti, amintindu-ne de copilărie. De toate poznele făcute şi nefăcute. Oameni bătrâni şi râdeam ca proştii. La un moment dat, se uită fix la mine şi începu să-mi spună, cu voce înceată, sugrumată, povestea peşterii. Cum el a găsit-o când era băietan de vreo paisprezece ani. N-a spus la nimeni multă vreme. Doar câţiva oameni serioşi, aşa mi-a zis, serioşi, ştiu de peşteră.  
 
De fiecare dată când intra în peşteră, nu mai simţea pic de oboseală. Cu timpul s-a obişnuit, dar niciodată nu a înţeles formulele şi figurile de pe pereţii negri de bazalt. Odată, l-a adus pe un profesor, pe care-l văzuse la televizor. Străbătuse lumea prin tot felul de locuri ciudate: piramide, America de Sud, Mexic, Tibet …I s-a părut lui om de încredere. Profesorul i-a povestit despre nu ştiu ce formule matematice şi călătorii stelare. Că peştera ar fi un fel de capsulă a timpului! I-a promis că va reveni, dar n-a mai venit niciodată.  
 
Într-o bună zi, la puţin timp după ce ajunsese la peşteră, a început o furtună şi a trebuit să rămână în peşteră. Era de-acum om în toată puterea cuvântului, trecut mult de prima tinereţe. A făcut focul şi a adormit. A avut un vis extrem de ciudat. O voce îi spunea că ţara va cunoaşte în curând mari schimbări. Un grup de oameni, pregătit din timp, îl va ucide pe „conducătorul iubit” şi-i va lua locul punând stăpânire peste ţară pentru mulţi ani. Ţara va fi sistematic jefuită şi distrusă cu bună ştiinţă de aceşti urmaşi ai celui ucis. I-a fost atât de frică, încât n-a putut să spună nimănui ce visase. Iar după ce a fost ucis „conducătorul”, nici atât. Lumea l-ar fi crezut nebun.  
 
După ani şi ani, prin toamnă, a rămas din nou peste noapte în peşteră. A adormit. O formă neclară alburie îi povestea că e vremea ca ţara să se elibereze de ciuma, care se întinsese peste toată ţara. A stat şi s-a gândit, şi s-a gândit, mult timp. Abia, când a început balamucul cu alegerile din toamnă s-a hotărât să o cheme pe ea. Prietena lui din copilărie. În sat, aproape nu mai era nimeni de vârsta lui şi babele care mai erau n-aveau cum să-l înţeleagă.  
- Frumoasă poveste, lele Safta! Hai, să mai bem un păhărel!  
- Nu mă crezi, profesore!  
 
Când mă lua cu profesore, era, sigur, supărată pe mine.  
- Ei, lasă, lele Safta, că nu-i dracu’ aşa de negru! Uite au venit ăştia cu banii pentru „buzunarele românilor”, bag eu fitilul. Şi o să fie bine!  
- Să ştii că Ilie al meu (!) are dreptate! Ceva se întâmplă! De ce a pomenit neamţul, în piaţă, de gaşca politică? Ştie el ceva! Aşa cum ştim şi noi. De ce s-au pornit oamenii, din senin, să iasă cu sutele de mii? Când s-a mai pomenit aşa ceva? De ce s-a repezit Drac-nea, mai întâi, să-i scape pe hoţii politici ai neamului? De ce a zis Papa că suntem Grădina Maicii Domnului? De ce nu mai scăpăm de ciumă? Nu ajung 70 de ani?  
 
Chiar, de ce?  
 
P.S. Tot lelea Safta. „Abia după duşul ăsta siberian prin pieţe, pot avea, în România, alegeri apropiate de adevăratele dorinţe ale românilor. Chiar dacă nu reprezintă toată România, semnalele străzii întotdeauna au fost corecte! Totul e ca partidele să-şi finalizeze propria reformă morală. Radicală, nu de ochii lumii, cum au făcut anul trecut, Va fi foarte greu! Maşinăria media fesenistă, foarte bine pusă la punct, toacă Opoziţia non stop. Cum a făcut timp de 27 de ani.”  
 
Pe Dreapta, unificarea PNL cu USR este posibilă, însă cu PMP este de-a dreptul toxică. Aşa cum a fost şi cu partea din PDL rămasă după plecarea echipei de manipulatori a lui Băsescu. Tot au mai rămas multe conserve feseniste. Unele infiltrate din 1990 sau pe parcurs, altele rămase din rămăşiţele oastei pedeliste.  
 
*  
 
Toate bune!?!  
P.S. Vrei tabelete? Ia de aici http://blogulluigabu.blogspot.ro/  
Ai nevoie de o informaţie?  
Mică, mică? O rezolvăm împreună.  
Trimite mai departe! Să se vadă! Ne-am eliberat de frică!  
----------------------  
Sergiu GĂBUREC  
Tel. 0731 936 615  
Bucureşti  
sâmbătă, 18 februarie 2017  
 
Referinţă Bibliografică:
Sergiu GĂBUREAC - TABLETA DE WEEKEND (186): GAŞCA POLITICĂ / Sergiu Găbureac : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2243, Anul VII, 20 februarie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Sergiu Găbureac : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Sergiu Găbureac
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!