Mi-e dor...
Alexandrina Tulics  

 

Trăim intrarea
în umbra înserării omenirii,
Se-ntunecă
de dragostea ce ne-a unit,
Ne plâng încătușate-n vară inimi
Iar soarele își plânge raza-n asfințit.
Mi-e frig de oamenii acoperiți,
Sunt ochii unora ce îi cunosc,
ce-și caută grăbiți
În umbre, locul de-adăpost,
Mi-e dor de vara lor,din inimi,
Un far ce lumina și -n ierni
Dar inundați de umbre,
Ne căutăm,nu ne găsim,
De-a măștilor poveri.
Mi-e dor de oameni și iubire,
De focul ce ardea în ei, frumos,
de licuricii ochilor în vara
În care -i caut dar
să-i găsesc;eu nu mai pot.