CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Strofe > Timp >  





Toamnă fatală - poem

 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
-varianta inițială, lungă, din 1997; strofele cu  
asterix reprezintă forma restrânsă a poemului -  
 
*Vino iubito mai pe seară  
Într-un noiembrie lichid,  
Te-așteaptă inima-mi afară,  
Tu intră fără să-ți deschid...  
 
”Găsește-mă, necunoscuto,  
În frunzele ce le-ai strivit,  
Ia-mi inima-mi din lemn, sărut-o  
Și nu minți că n-am murit!  
 
”Nu vezi? Trec oamenii prin sine  
Și se resorb, se pierd, se duc...  
Doar tu te-ai rătăcit de mine  
Și n-ai știut că mă usuc.  
 
”Mor pluvial și ars de friguri,  
În lemnul frunzelor mă strâng,  
Vino afară să fim singuri  
Când plouă, mă usuc și plâng!  
 
”Nu te ascunde în vedenii  
Și în xilem când mă retrag  
În frunze, toamna, de milenii  
În care mor confuz și vag  
 
”În amintirile din luturi  
Crepusculare și din sori  
De nesfârșite începuturi  
De când nu încetez să mor...  
 
În adieri din adierea  
Unui vechi vânt m-am spulberat  
Pulverizat spre nicăierea:  
Mic fir de colb înnisipat,  
 
Suflat de vânturi vechi în stoluri,  
Șiruri de șiruri ce s-au stins...  
O za, un zvon, un gol de goluri,  
Un zero în zerouri prins  
 
Când Pacea-n Tot, tentaculară,  
Se zbuciuma pulsând intern  
Să-și rupă pânza membranară  
Ca o globulă într-un stern...  
 
Un gol - Nimic din vechi implozii –  
Trecând prin sine, un cordon  
Ce-și trage capu-n locul cozii  
Precum un ochi întors în somn...  
 
În liniștea atemporală  
Aveam vedenii ca de ciob,  
Pe-a mea retină spartă, goală  
Din ochiu-mi orb și fără glob.  
 
Dar am văzut în vis Cuvântul  
Unui ecou rezonator:  
Infimul semn ce însumi suntu-l  
Vibrând de mii și mii de ori  
 
Din cer în cer de dinainte  
De a fi Cer Cuvântul, când  
Nu erau nume, nici cuvinte  
Și nici al minții liber gând.  
 
Din aritmia-i ca un suflu  
Vibrând în golu-i de ecou  
S-a smuls Cuvântul să îl umplu  
Cu carnea Timpului cel Nou.  
 
Hăuri de-a surda, împletite  
De-un zvon reticulat - un gel  
Trecut prin infinite site -  
S-au închegat drept Semn! Cu el  
 
Și gândul ce-l durase, Glasul  
Lăuntric din tăceri pustii...  
Trecuse-un ceas, sosise ceasul  
Unui nou ritm: zi-noapte-zi...  
 
Or, pentru-a fi din nou sămânță  
Cuvintelor, Cuvântul-Cod  
Embrionat din neființă,  
S-a întrupat rod după rod...  
 
Iar rodul, încă să fecunde,  
S-a copt și s-a făcut Pământ.  
Atunci m-am plămădit eu, unde  
Îmi aveam locul în Cuvânt!  
 
Eram un strop dintr-o confuză  
Suspensie, bob de compost  
În supa marii mări – meduză  
A lumilor ce vor fi fost...  
 
M-am condensat din minerale,  
Mi-am matrițat cordoanele:  
Vâscoase șiruri inegale,  
Rețele multiplane, le  
 
Împachetam în mine-n pliuri...  
Volumul mi l-am mărginit  
De apa marilor pustiuri  
Să nu mă spulber absorbit  
 
De alte forme în formare,  
Ori înghițit de vreun vertij  
În adâncimi clocotitoare  
Din porii beznei larg deschiși.  
 
Mi-am tors din fibre învelișul  
Păienjenos pe temelii  
De blocuri goale din desișul  
Feliilor de mici felii...  
 
Drept scut mi-am pus o protopiele  
Sub care m-am restrâns să-ncap  
Cu tot confortul gurii mele  
Lipsită la-nceput de cap:  
 
Îmi perforasem o spărtură  
În lungul golului sucit;  
Sfârșeam și începeam cu-o gură  
Pentru pătruns, pentru ieșit...  
 
Mă repetam de azi pe mâine,  
Din mine să rezult eu, eu...  
O multitudine... Întâi ne  
Îngrămădeam într-un nucleu  
 
Și-apoi ne separam: tu, el, voi...  
Mulțimea eurilor iar  
Lucra să-și pună staturi noi  
Frângându-se din nou binar...  
 
Eram de-acum un pumn de forme  
Expus falangelor din jur  
Și presiunilor enorme,  
Constrâns în propriu-mi contur.  
 
Prin porii-mi, îmbibat de ape,  
Sorbeam și refulam prea plin  
Prin tubuli lungi și cu supape:  
Vilozități de instestin...  
 
Mai liber, mai statornic încă,  
Dar adâncimilor expus,  
M-am cocoțat pe-un ciob de stâncă  
Și de acolo tot mai sus...  
 
Pe pântecul stâncos de oază  
Am început să convertesc  
Lumina, rază după rază,  
Să o înghit, să mă hrănesc...  
 
Cerneluri crude, lucitoare,  
Pigmenți m-au inundat, m-au uns:  
Lubrifianți, enzime, soare  
De clorofile m-au pătruns.  
 
Eram nedefinit de verde,  
Stropit cu stropii de carmin  
Spre-a nu mă confunda sau pierde  
De mine, Eu și Noi, de-acum...  
 
Și clești cu perii moi, contorte -  
Mici cărăuși, roți de ferment,  
Au început să mă transporte -  
Un du-te-vino spastic, lent,  
 
Să mă afunde în lichide  
Și să mă stoarcă... Eu, avid,  
Burete care se închide  
Când porii toți mi se deschid...  
 
Dar din eterul vremii sparte  
În visul meu lung cât un vers,  
Ai apărut Tu, de departe,  
Multiplu-Ți unic și revers.  
 
Ca o strânsoare lapidară,  
Fimbrii cu văluri m-au cuprins:  
Tu, forma mie similară  
Și totuși altfel, m-ai atins...  
 
Tu stea, o sută sau o mie  
Cu sumedenie de cili  
Ce-au început să mă conscrie,  
M-ai sărutat intern, subtil...  
 
M-am smuls cu totul înafară  
Din planul tău confuz și flasc  
Să văd mulțimea ta primară,  
Hibrizii tăi cum se renasc,  
 
Și care-i rostul Vieții, iarăși  
Scăpată din înghețuri vechi...  
Predestinare ca să ceară-și  
Reexistența în perechi...  
 
Sorgintea ei eternă, Moartea  
Care domnește în pustiu,  
Redeșteptarea ce desparte-a  
Umbrei umbră de ce-i viu  
 
Și reclădește de Niciunde  
Și din Nimic, Oricând, un Tot:  
Cuvântul cărnii, carnea unde  
E totul viu și-i totul mort...  
 
Retina trasă din moluște,  
Falanga ce s-a tras din pești,  
Ori inima ce din arbuști e  
Ca toate cele omenești,  
 
Sunt vechi atavice blesteme,  
Poveri organice pe vis,  
Ci doar Ideii Loc și Vreme  
Nu-i trebuie, nici Paradis...  
 
”Nu vezi? Trec oamenii prin sine,  
Se pierd în tainele ce-i dor  
De ieri pe azi, de azi pe mâine,  
Cu amintiri din viitor...  
 
Lumină din Lumină – Rază  
A purpurei de-a pururi vii,  
Cămașă de nou Soare ce crează  
Din veci în veci noi veșnicii...  
 
”Precum un țipăt din cretacic  
În revelația-mi din somn  
Simțeam că-n carnea-mi vie, tragic,  
Se-afirmă larvele-mi de Om.  
 
Atunci am dezlegat Cuvântul  
De dinainte de Cuvânt:  
Pământuri de pământ Pământul  
A fost... Un cod în cosmic vânt...  
 
”Iubito, azi e frig și plouă...  
Sinucigașă toamnă! Plângi  
Și rupe-mi inima în două,  
Sunt frunză, vino să mă frângi!  
 
”Strivește-mă ca pe-o petală,  
Oprește-mi inima cu-n semn..!  
Urâtă toamnă și fatală!  
Mormântul să mi-l sapi în lemn.  
Referinţă Bibliografică:
Toamnă fatală - poem / Romeo Tarhon : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2862, Anul VIII, 01 noiembrie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Romeo Tarhon : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Romeo Tarhon
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!