Și tu-mi ceri iar să te cer...
Vremea-i rea și nu-i a bună...
Până vin căldurile,
Când mai scad facturile,
Grijile se tot adună
Zi de zi, lună de lună...
Frigu-n oase nu ne lasă...
Fel și fel de-nștiințări
Despre biruri, taxe, dări
Ne sosesc în plic acasă;
Mari necazuri ne-apasă...
Niciun mugur, nicio muscă...
N-au sosit nici berzele,
Noi murați ca verzele;
Frigul, ploaia ne ofuscă,
Fiscul, băncile ne bruscă...
Toate relele ne-asaltă
Și tu-mi ceri iar să te cer
De nevastă...?! Eu disper
De nevoi, una sau altă...
Vezi cum plouă? Las-o baltă...!
Vreme rea
Ce să facem...?! Vremea-i vreme,
Ca femeia răsfățată:
Când bolește, când se-ntreme,
Ba-nsorită, ba plouată...
Când e blândă, pisicoasă,
Când e plină de venin,
Când e dulce, siropoasă,
Când e fiere și pelin...
Ieri, de pildă,-a fost sublimă,
Și căldura-și oferea...
Azi e-nchisă, mă deprimă
Și mă-nfrigură de rea.
Și de luni și luni de zile
E la fel, mi s-a acrit
De bocanci și de textile.
Nici să mori, nici de trăit...
De suceală, de capricii
Și de mofturi nu e rost
Să scăpăm, nu sunt indicii
Până-n Paște cât e post...
Ce să facem...?! Vremea-i vreme,
Ca femeia răsfățată:
Când bolește, când se-ntreme,
Ba-nsorită, ba plouată...
Semne de primăvară
Bag de seamă, deja-s semne
Că dă semne primăvara.
Nu mai pun în sobă lemne,
Frigul nu mai pișcă nara;
Mugurii se umflă-n ramuri,
Mușchii vegetali și-arată,
Se topesc deja pe geamuri
Florile de gheață mată;
Gâzele încă plăpânde
Dau timid din aripioare,
Guralive și flămânde
Vrăbiile stau la soare;
Pe-un pietroi se-ntinde, cască
Și se-ntoarce ca o turtă
O caraghioasă broască,
Ba pe spate, ba pe burtă;
Ici și colo în grădină
Flori firave-abia deschise...
Dă târcoale o albină
Unei tufe de narcise;
Viorele și zambile
În culori de acuarele
Se dezvăluie fragile
Printre ghiocei, lalele...
Mii de aripi taie cerul:
Se-ntorc păsările-acasă...
Un păianjen ca piperul
A-nceput să-și țese plasă;
Dintr-o scorbură de-o șchioapă
S-a ivit o buburuză,
Un muscar o vede... Scapă
Sub a crăpăturii buză...
Cât un avion de mare
Un bondar în cerc planează
Și un calu-popii sare
Cât un cal și și nechează...
Iarba printre fire arse
De lung ger, primind lumină,
Își arată colțul, iar se
Înverzește și germină.
Toate câte sunt pe lume
Și-n grădina mea de-o palmă
Se deșteaptă să-și consume
Primăvara caldă, calmă...
Cu picioare de lăcustă
Iată, trece și-o nălucă
Fluturându-și scurta fustă,
Drept prin dreptu-mi, o duducă...
Peste-un an sau doi, de coaptă,
Va plseni și... numa-numa...
De n-o fi plesnit și-i aptă
Ca un mugure de-acuma...
Tare bine-i stă, dar mie,
Om bătrân, urât îmi șade
Să privesc cu lăcomie
Topârcenizând balade...
Prima zi de primăvară
De o iarnă-mi țin hormonii
Ca pe mânji în țarc și-n ham,
Dar de azi lepăd șoșonii
Și fularul ce-l purtam.
Soarele, cu mici ventuze,
Mi se-nfige în pomeți,
Simt ca un surâs pe buze
Ale razelor peceți.
Și pe frunte-o vinișoară
Bate ca un fluture...
Inima mi-e mai ușoară
Și-mi simt ochii ciuture.
Fete-n fuste, și nu numa,
Au ieșit la talie,
Semn că a trecut de-acuma
Iarna cât o falie...
Le privesc ca pe zeițe
Interzise... gurilor,
Cum se fâțâie cu fițe,
Sigure pe nurii lor.
Viața azi la viață cheamă,
La extaz, plimbări și sport.
Dacă mor, nu mai mi-e teamă,
Iarna n-aș muri nici... mort.
