După-un sfert de veac de țepe,
De-amăgiri și ofuscare,
Am sperat, ca fiecare,
Că un ev mai bun va-ncepe,
Mai cu spor și bunăstare...
Și-am mai luat o dată plasă
Căzând iarăși de fazani,
Fripți, datornici, fără bani,
Mai bolnavi și mai sărmani,
Nu puțini și fără casă.
Băncile-și împart ciolanul,
Politrucii hălcile,
Rup din noi cu fălcile,
Plânge-n pumni secat țăranul
Și de lipsuri orășanul.
Niciun licăr nu se vede,
E-nfundat demult tunelul...
Toți ne duc cu zăhărelul,
Noul șef, tot vultur, cred, e...
Tot în vulturi se încrede.
Niciun gest, nicio măsură
Să își mântuie poporul,
Tot cu tagma și soborul,
Tot cu masca pe figură
Și cu ura-n uitătură...
Am nădăjduit degeaba
Că-i vreun Țepeș, dar de unde...?!
Pregetă și se ascunde,
Mai încetișor cu... graba,
Nu cumva să-ncurce treaba...
La americani cu steaua,
La evrei cu sorcova...
Să nu-l certe Moscova,
Ne-a strâns și mai mult cureaua
Lingând nemților pingeaua...
Și în țară face blatul
Cu guvernul de șacali,
Cu baroni și conți penali
Din structuri și aparatul
Care trag în țeapă statul.
Iar pe Iancu, Voievodul,
Pregetă erou să-l ungă,
Să nu-și pună hunii-n dungă;
Și, trădând fățiș norodul,
Ne grăbește-ncet prohodul...
Ne-am cam lămurit cu sasul
Fără mușchi, fără plămâni,
Pune șaua pe români
Să le bată grabnic ceasul,
Să le țină parastasul.
Și la cap, după ce crapă
De necazuri și de boli,
Risipiți până la poli,
Să le pună câte-o țeapă,
De la Cotroceni din mapă.