CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Poezie > Vremuri >  




Autor: Rodica Elena Lupu         Ediţia nr. 3107 din 04 iulie 2019        Toate Articolele Autorului

ADIO - SINGURĂTEA - ACASĂ - ÎNCERCARE - AZI, CA PRIN VIS

 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
ADIO  
 
Îți este greu,  
să înțelegi că  
o căsnicie nu intră  
în concepția de viață,  
când – trebuie să precizez –  
afecțiunea ar învinge.  
Munca mă pasionează,  
așa cum a ta  
te pasiomează pe tine.  
Presupun că  
nu e ușor pentru un bărbat  
să treacă peste  
prejudecățile lui atavice  
și să admită că  
în zilele noastre  
există femei  
care vor să fie ele însele.  
Oare nu vrei să înțelegi că  
doresc să fiu eu însămi  
întotdeauna și pretutindeni,  
că vreau să rămân liberă?  
Servitute sexuală.  
Căci este o servitute,  
orice ai spune.  
Nu sunt genul de femeie  
de care ai nevoie.  
Nu sunt femeia  
care te-ar putea face fericit,  
căci orice ar spune filozofii –  
noi trăim pentru fericire,  
chiar dacă fiecare  
o înțelege altfel.  
Ai nevoie de cineva  
mai tandră decât mine.  
Eu trebuie să fiu mereu  
în mișcare,  
să culeg impresii  
și să le pun pe hârtie.  
Spune-mi adio,  
iar peste vreo câțiva ani  
ai să te miri singur  
ce naiba ai găsit la mine...  
 
SINGURĂTATEA  
 
Credeți oare că foarte dură  
pentru o femeie este siungurătatea?  
Am cunoscut o asfel de femeie...  
Neam de neamul meu  
nu a fost bețiv...  
mi-a spus ea,  
dacă eu am ajuns aici  
(trebuie să vă spun că  
era internată pentru a doua oară  
la o cură de dezintoxicare alcoolică),  
știu de ce:  
soțul meu mă neglija în ultima vreme...  
se îndrăgostise de o fată  
cu mult mai tînără decât mine.  
Nu mă bătea, nu mă alunga din casă,  
nu-mi aducea niciun fel de învinuiri,  
dar mă lăsa singură,  
tot timpul eram singură...  
Am încercat să “mă ajut”  
cu prietenele.  
Mă compătimeau,  
iar după plecarea lor  
simțeam nevoia să mor....  
După un timp mi-am zis:  
Ajută-te singură!  
Făceam plimbări lungi.  
Am vrut să alerg  
câteva minute, zilnic,  
iar am dat greș...  
Încercările mele au dus,  
totuși, la o concluzie:  
am început să fiu supranimită „smintita”…  
Prima oară am băut  
la ziua de naștere a unei colege.  
Am băut destul  
ca să mă amețesc  
și m-am simțit alt om,  
parcă pluteam,  
nu-mi mai păsa de nimic,  
de nimeni…  
doar începutul a fost greu…  
Imperiul simgurătății  
nu are ziduri de netrecut…  
 
ACASĂ  
 
Am trecut Carpații!  
Pe-alocuri,  
stratul de nori se destrămase,  
lăsând să se întrevadă jos,  
foarte departe,  
întinderi verzi,  
gălbui,  
cafenii.  
Treptat,  
avionul cobora,  
unii pasageri  
își strângeau tâmplele în palme,  
alții se trăgeau de lobul urechilor.  
Ea respiră adânc de câteva ori.  
Legați-vă centurile de siguranță!  
Avu, pentru câteva clipe,  
sentimentul  
unui extraordinar  
triumf.  
Curând avionul atinse pământul  
cu o izbândă elastică  
și prelungă,  
străbătea pista cu mare viteză,  
trecând pe lângă luminile palide  
ale semnalizatoarelor.  
De dimineață plouase,  
ochiuri mari de apă  
se adunaseră  
de-a lungul rigolelor  
și în denivelările asfaltului;  
soarele nu apucase încă  
să le usuce.  
Își ridică fruntea,  
și îndreptă umerii.  
Ieși pe ușa mare,  
de sticlă,  
valiza și sacoșa  
nu i se mai păreau grele.  
Se opri în soarele de afară,  
lângă parapetul de beton:  
jos, în fața ei,  
se întindea până departe  
gazonul verde,  
mărginit de parterurile  
cu trandafiri înfloriți;  
plopii foșneau încet  
în bătaia vântului  
de primăvară târzie.  
 
ÎNCERCARE  
 
Și a încercat.  
Se văzuseră rar,  
dar păstraseră legătura  
prin scrisori.  
Își scriseseră săptămânal  
epistole lungi  
și pline de vervă.  
Cuvântul „iubire”  
nu se aflase  
pe paginile trimise.  
Ea se dovedise a fi:  
deseori blândă.  
și chiar înțeleaptă,  
dar și îndrăzneață.  
Concretă în proiecte,  
având franchețea  
și ritmul grăbit  
al generației sale.  
Personalitatrea  
și temperamentul –  
nu totdeauna –  
îl proiectaseră,  
pentru început,  
într-un spațiu dupliciar,  
când foarte aproape de ea,  
când la distanțe considerabile...  
Noroc că nu sunt  
chiar un om terminat,  
își spunea,  
ori de câte ori  
deschidea un plic abia primit.  
Nu mai spera,  
așa cum sperase lungă vreme,  
cu o patimă maladivă,  
că va fi cu el.  
Dacă nu mă trezeam la timp,  
unde aș fi ajuns?  
Alergam după o himeră,  
până când,  
după zece ani,  
i-a văzut la fel de apropiați.  
Un cuplu...  
 
AZI, CA PRIN VIS  
 
Până acum  
nu ți-am spus niciodată  
că mi-ar fi frică  
și nici în caietele mele  
nu am scris așa ceva.  
E altceva.  
Un sentiment complex,  
dezarmant  
și fără rol compensator:  
mă simt strivită.  
Sunt neînsemnată  
și nu am nici un cuvânt de spus.  
Mă urmărește  
conștiința faptului că  
drumul pe care-l străbat acum  
era înscris de la început  
în ordinea lucrurilor;  
nu există ocol  
sau poteci lăturalnice.  
Am văzut tunelul  
apropiindu-se treptat  
și astăzi gura lui întunecată  
la numai câțiva pași  
depărtare;  
mă îndrept într-acolo.  
 
Din volumul AZI, CA PRIN VIS  
de Rodica Elena Lupu  
2019  
Referinţă Bibliografică:
ADIO - SINGURĂTEA - ACASĂ - ÎNCERCARE - AZI, CA PRIN VIS / Rodica Elena Lupu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 3107, Anul IX, 04 iulie 2019.

Drepturi de Autor: Copyright © 2019 Rodica Elena Lupu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Rodica Elena Lupu
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!