CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Poeme > Meditatie >  




Autor: Rodica Elena Lupu         Ediţia nr. 2965 din 12 februarie 2019        Toate Articolele Autorului

ESEURI LIRICE - ONOAREA - RĂZBOIUL

 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Poeta, prozatoarea și editoarea inspirată și generoasă RODICA ELENA LUPU parcurge o nouă etapă a versurilor sale cu titlul Eseuri lirice (Editura „Anamarol”, 2018).  
În deschiderea volumului scriam următoarele:  
 
„Acest titlu i l-am sugerat talentatei scriitoare, poetă, precum şi generoasei editoare Rodica Elena Lupu.  
De ce am făcut-o? Pentru că, citind atent pagină cu pagină, mi-am dat seama că, în universul vast al curiozităţilor, întrebărilor şi răspunsurilor filozofice social-culturale, româneşti şi universale, elementul liric, ca o umbră fierbinte, le însoţeşte pe toate.  
Parcă autoarea ne-ar invita la o plimbare printr-o grădină publică, dăruită cu copaci înalţi şi flori cu o mie de culori şi nuanţe.  
Aşadar, să-i acceptăm invitaţia, fiind convins că vom ieşi îmbogăţiţi sufleteşte din acest excurs filozofico-liric.”  
 
Și acest admirabil portret-evocator conturat de Octavian Ursulescu:  
 
„O veritabilă podoabă a Ardealului...  
 
...este poeta și editoarea Rodica Elena Lupu! Eu, mureșean fiind, de fiece dată când mă întâlnesc cu ea cântăm împreună cu foc celebrul refren: „Pe Mureș și pe Târnave”. Ne leagă, pe distanța de nu prea mulți kilometri, nu doar apele line ale Mureșului (abia aștept să inaugureze casa memorială de la Războieni, deși nutresc speranța că abia peste multe decenii locuința va deveni... in memoriam!), ci și dragostea fierbinte pentru Transilvania natală. Am cunoscut-o la emisiunile „Familia Favorit” de la Favorit TV, realizate și prezentate de Paul Surugiu-Fuego, cucerit fiind de versurile pline de simțire și de gingășie recitate de ea acolo. Apoi am descoperit că legăturile sale cu muzica ușoară sunt mult mai profunde, numeroși fiind compozitorii și interpreții care au ales versuri din cărțile sale de poezie pentru cântece-șlagăr, pe care ar putea oricând să le reunească într-un album discografic. De altfel, într-o poezie din volumul de față veți descoperi un citat dintr-un mare șlagăr al lui Ion Cristinoiu, pe versuri de Mihai Dumbravă, Nici o lacrimă. Și așa, cu emisiuni TV, cântece frumoase, lansări de carte la editura sa, „Anamarol” (de la care sunt nelipsit), sau de albume la casa de discuri Eurostar, care... nu e a mea, doar colaborez (și la care, la rândul ei, Rodica Elena Lupu este mereu alături de artiști), s-a cimentat o prietenie trainică.  
Am parcurs cartea de față într-o noapte, descoperind-o pe autoare în alt registru în Forul ei interior, poate ceva mai grav, de artist al Cetății, preocupată de toate marile probleme ale acestui popor pe care-l iubim și de care „Nu, noi” n-o să ne dezicem niciodată. Curajoasă, poeta refuză „Efemerul” și „Legea tăcerii”, chiar dacă sufletu-i îndeamnă la „Milă, caritate”.  
Mai există oare astăzi un cod al onoarei?  
Rodica Elena Lupu crede în „Legea onoarei” și în „Integritate morală”, așa cum este convinsă că un autentic „Intelectual”, cum este ea, se cuvine a promova „Cultura” și „Lumina”. Planurile temporale înseamnă prezent, trecut, viitor, fiindcă trebuie să dovedim „Previziune”, dar mai ales să nu ocolim „Aducerile aminte”. Așa am cunoscut-o de altfel la toate întâlnirile noastre, iubitoare de țară, prețuind „Trecutul” și mai ales „Istoria noastră”, „Obârșia”, „Vatra strămoșească”, „Bucovina”, „Ultimul pământ românesc”, „Marea Unire”, pentru că, așa cum spune ea inspirat, „Istoria depune mărturie”.  
Poeta Rodica Elena Lupu, pentru că ne vom referi doar la această ipostază, este un personaj solar, tonic, plin de viață, energie și umor. Dar când vorbește de țară, de Ardeal, de români privirea parcă i se înflăcărează, până și ramele ochelarilor devin incandescente. Nu întâmplător a fost și este ambasadoarea limbii și literaturii române în toate colțurile lumii, din SUA în Canada, în Australia, în China, din Republica Moldova în Anglia, Spania, Franța, Germania, Belgia, Olanda, în Danemarca, Suedia, Finlanda, Rusia sau în Grecia, Elveția, Italia sau în Israel. Ce minunat ar fi dacă am avea mai mulți compatrioți ca ea!”  
 
Apoi, textul lui Paul Ciprian-FUEGO:  
 
„Sunt onorat că printre prietenii mei de suflet se află şi distinsa doamnă Rodica Elena Lupu, descinsă şi ea din Ardealul meu istoric, una dintre cele mai importante scriitoare ale ţării noastre.  
Regret că nu am putut fi prezent la manifestarea prilejuită de lansarea volumului Cât mai e vreme, ediţie bilingvă româno-spaniolă, iniţiativă lăudabilă a Ambasadei României la Madrid de a promova valorile culturii româneşti.  
Volumul ce se va lansa va fi o invitaţie pentru cititor de a cunoaşte opera acestui scriitor complet şi complex şi fiecare va rămâne uimit de setea şi curajul cu care romanciera şi poeta pătrunde în abisul fenomenului uman – fiind obsesia melancolică a întregului demers artistic al autoarei de a găsi şi ilumina adevărul despre paradoxala şi frenetica lumină plină de umbre care este fiinţa umană.  
Acest volum este încă o săgeată trasă din inima Elenei Rodica Lupu care arde de mult timp pentru poezie. Nu pot decât să mă bucur încă o dată pentru darul pe care ni-l face prin această carte, pentru succesul domniei sale şi nutresc speranţa că demersul excelenţei sale, doamna ambasador, Maria Ligor, va deveni o permanenţă şi că mulţi alţi reprezentanţi ai lumii literare şi artistice vor avea şansa să fie cunoscuţi peste graniţele ţării.  
Cu deosebită consideraţie…”  
 
În continuare, textul lui Octavian Paler:  
 
„Să fac mai întâi o precizare. Dacă nu aş fi citit romanul „Glasul inimii”, unul dintre romanele scrise de Rodica Elena Lupu, roman care m-a fermecat, aş fi declinat fără să ezit invitaţia de a scrie despre poemele sale. Şi nu numai pentru că nu sunt critic literar, dar nu am ieşit din secolul 20 în materie de poezie şi nu pot să exprim decât opinii de diletant. Spun asta pentru că în acest capitol am rămas la Réne Char, la Henri Michaux şi la Rainer Maria Rilke.  
Nu mă supăr, puteţi spune că sunt un demodat. Şi recunosc, citesc foarte rar şi întâmplător poezie. Fac şi eu ce pot, trăiesc în felul meu criza de azi a valorilor. Civilizaţia a reuşit să facă din progres tehnic o cauză fatală a regresului interior, aşa că, azi e mai mult decât o „secetă”.  
O apreciez însă prea mult pe Rodica Elena Lupu ca intelectual căruia îi pasă şi iată-mă aşternând pe hârtie câteva gânduri. Am citit aceste poeme şi uşor surprins, şi cu interes, iar nu o dată, ca atunci când am ajuns la „Clipa”, la „Voi trăi”, la „Tainic joc”, la „Comoara tristă”, la „Drum închis”, la „Tainele mării nu se ştiu de pe mal!”, la „Scara cu flori”, la „Toamna”, la „Iubită mamă”, cu o emoţie tulbure.  
Chiar dacă nu se mai scrie poezie ca în secolul din care am ieşit, Rodica Elena Lupu scrie cu sufletul, scrie ceea ce simte. Adică scrie româneşte, scrie aşa cum vorbeşte. Spun asta pentru că este ceea ce am simţit citind aceste poeme.”  
 
La care mai adaug textul regretatului critic și istoric literar Ion Dodu-Bălan:  
 
„Într-un roman se naşte un dramaturg, în stare să-l transforme într-un reuşit scenariu de film. Romanul „Puterea destinului”, de talentata poetă şi prozatoare Rodica Elena Lupu, ne relevă prin structura compoziţională frecvenţa dialogului, indicaţiile scenice şi suspansurile aşezate la locul lor – un autentic dramaturg. Tematica, natura personajelor, conflictul, căutările lor asidue, este ca într-un roman poliţist. Personajele din felurite generaţii sunt foarte ciudate, în felul lor. Dinu, rănit într-un acident de maşină provocat de soţia lui Eva, la ieşirea din spital este luat de Mara acasă la ea, între ei înfiripându-se o idilă, dar într-o zi, surpriză pentru cei din familia lui, se întoarce acasă. Eva care se preface că îşi pierde luciditatea îşi revine şi se declanşează o nouă serie de conflicte. E implicată în demersul epic şi fiica lor, care are un mariaj nefericit cu escrocul Grig, un personaj din stirpea lui Dinu Păturică, din romanul „Ciocoii vechi şi noi”, al lui Nicolae Filimon, Tănase Scatiu, din romanul omonim al lui Duiliu Zamfiresu, Stănică Raţiu, din „Enigma Otiliei”, arivistul fără scrupul moral și escrocul locvace, un avocat fără procese, Iancu Urmatecu din „Sfârşit de veac în Bucureşti”, de Ion Marin Sadoveanu. Este un personaj care ruinează o întreagă familie prin patima jocurilor de noroc.  
Personajele sunt oameni obişnuiţi, nici eroi de epopee, nici săraci, nici sfinţi.  
Romanul acesta răspunde, parcă, cerinţei autenticităţii din gândirea estetică a lui Camil Petrescu. Prin vivacitatea acţiunii, prin cultul amănuntului în analiza comportamentului personajelor din felurite cupluri, romanul Rodicăi Elena Lupu este un roman modern, realist, cu admirabile analize psihosociale şi discrete note de roman poliţist, ceea ce sporeşte interesul cititorului. Frumos scris, romanul are, cum spuneam, structura stilistică a unei piese de teatru sau scenariu de film.  
Romanul social, erotic, psihologic „Puterea destinului” de Rodica Elena Lupu impresionează prin autenticitate, prin firescul oamenilor, prin francheţea, curajul cu care abordează probleme delicate, relaţii, vicii într-un stil foarte direct şi original. Autoarea se distinge prin îndrăzneala spiritului său de analiză şi de a prezenta totul realist, fără să tăinuiască nimic din ceea ce este omenesc.  
A existat în istoria criticii că o femeie romancier nu dezvăluie nimic din ceea ce este strict mister în sufletul feminin. De aceea mari spirite critice au apreciat atât de mult pe romanciera Hortensia Papadat-Bengescu, care ar fi depăşit acest handicap în prezentarea personajelor sale feminine. Aşa stau lucrurile şi cu romanul „Puterea destinului”, care cucereşte în chip deosebit prin frumuseţea şi profunzimea gândirii şi a stilului aforistic.”  
 
...precum și al doamnei Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Maica Benedicta de mai târziu:  
 
„Reuşesc să stabilesc uşor puncte de comunicare cu cei care iubesc cartea. Şi asta pentru că formaţia mea este de umanist, de carte, de cultură aşa cum o înţelegeam pe vremuri nioi, intelectualii. Aveam nişte modele, pe care am încercat să le urmăm.  
Admiraţie, Rodica Elena Lupu! Şi nu pentru că azi am aflat că am fost şi sunt modelul dumneavoastră încă din liceul urmat, secţia umanistică. Vă admir pentru ceea ce scrieţi din suflet, pentru suflet. Poezia ţine de partea cea mai ascunsă, cea mai intimă a fiinţei noastre. Poezia echivalează aproape cu o rugăciune. În poezie te cufunzi pentru a te întoarce cu frumuseţe, în rugăciune intri pentru a te integra absolutului.  
Am citit cu plăcere volumele “Printre silabe” şi “Solitar”, semnate Rodica Elena Lupu, care au apărut la Editura Dacia din Cluj-Napoca. Poeziile m-au încântat şi prevăd că veţi avea un viitor strălucit în literatură. Aveţi ce meritaţi, continuaţi şi scrieţi, aveţi talent, aveţi ce meritaţi din toate punctele de vedere.”  
 
Dintre poezii, prima:  
 
„Onoarea  
 
Această cămașă de oțel  
este sinteza eticii  
și a luptei creștinilor  
care au plătit  
cu milioane de mucenici  
credința lor  
şi dragostea nețărmurită  
față de Creator.  
Este exemplul mlaştinei  
şi deznădejdii  
pe care blândul Iisus  
le-a lăsat testament,  
prin acceptarea Crucii pe Golgota.”  
 
Și penultima:  
 
„Războiul  
În memoria tatălui meu  
 
Stăteam în tranșee de două săptămâni.  
Am înțeles ce însemna după sprâncenele  
încruntate care-i acopereau ochii.  
Și de trei zile și trei nopți ploua.  
De jur împrejur... stepă, apă  
și deasupra nori, nicio rază de lumină.  
Liniile trupelor sovietice erau  
la peste un kilometru în fața noastră.  
Apa se ridica în tranșee încet,  
până peste bocanci,  
până la genunchi, până la brâu.  
Stăteam în apă până la brâu.  
Și iar am înțeles grozăvia situației  
din îmbinarea sprâncenelor  
deasupra nasului.  
Și continua tata, cu tonul cu care  
spui unui copil că un erou de basm  
a ajuns undeva, pe alt tărâm.  
Acolo sus, la nord de Stalingrad, iarna...  
Apoi, reluându-și felul obișnuit  
de a povesti, intra în subiect:  
Ningea, viscolea, se potolea, iar începea.  
Viscolea câte patru, cinci zile în șir.  
Se încrunta și ochii căzuți  
în fundul capului licăreau stins  
ca niște felinare îndepărtate.  
Nu vedeai la trei pași înainte ori în urmă.  
Nu mai știai nici dacă te afli pe pământ.  
Dormeam în gropi, înghețați.  
Avioanele ne aruncau hrana în saci  
la toate trupele încercuite –  
că eram nemți, italieni,  
unguri, români.  
După aia, nu știu cum, a început  
debandada, nebunia.  
Am ieșit din gropi și am început  
să batem stepa, fără nicio țintă.  
Umblam,  
și când speram că am ajuns,  
la orizont apărea altă coloană,  
venind din sens invers, de aiurea  
și ducându-se nu prea știa nici ea unde.  
Unii apăreau din dreapta,  
alții din stânga,  
nemți, italieni... toate neamurile.  
Atunci schimbam și noi direcția,  
ba într-o parte, ba în alta.  
Ne întretăiam drumurile.  
După o noapte de mers, constatam  
că ne-am întors de unde am plecat,  
că umblasem în cerc.  
Recunoșteam pe unde am trecut sau  
trecuseră alții după zăpada bătucită.  
Și peste tot,  
cât vedeai cu ochii, zăpadă.  
Intram în zăpadă până la genunchi.  
Viscolea, ne ciocneam unii de alții  
ca orbii.  
Ne istovisem de tot, ni se sleise  
și ultimul dram de putere...  
Și iar rămase un timp cu buzele  
crispate de o amărăciune  
ce nu venea din trecut, ci era vie,  
prezentă.  
Începuseră să cadă unul după altul  
pe marginea drumului.  
Unii tăiau carâmbii cizmelor,  
pielea căciulii.  
Tăiau fâșii și rodeau.  
Abia mai respirând,  
aruncau ranițele din spate, armele,  
chiar și mantalele,  
ca să-i mai poată duce picioarele,  
să mai meargă.  
Asta era totul: să poți să mergi...  
Coșmar, coșmar... stepa nemărginită,  
înzăpezită, spulberată de furtună.  
Dar fără mantale, înfășurați în șaluri,  
degerau și mai repede.  
Șleaurile bătătorite  
se umpleau de cadavre.  
Deasupra, corbii.  
Un mormânt alb, pustiu,  
ne înghițea pe toți de vii.  
Napoleon redivivus!  
De ce și-o fi botezat Tolstoi cartea  
„Război și pace”?  
Război, numai război,  
așa trebuia să se numească...  
Ooo, războiul, cumplit e războiul...”  
 
Firește că așteptăm alte cărți ale înzestratei noastre prietene Rodica Elena Lupu.  
 
De Ion Brad  
din Flacăra lui Păunescu - 8-14 februarie 2019, pagina 7  
Referinţă Bibliografică:
ESEURI LIRICE - ONOAREA - RĂZBOIUL / Rodica Elena Lupu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2965, Anul IX, 12 februarie 2019.

Drepturi de Autor: Copyright © 2019 Rodica Elena Lupu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Rodica Elena Lupu
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!