CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Carti >  




Autor: Rodica Elena Lupu         Ediţia nr. 2786 din 17 august 2018        Toate Articolele Autorului

VACANŢE, VACANŢE...DRUMURI PRINTRE AMINTIRI... ROMÂNIE, PLAI DE DOR...
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Tot ceea ce vă povestesc s-a petrecut de-a lungul anilor, în acea lună de concediu, de vacanţă, cum îmi place mie să-i spun, chiar dacă ea, vacanţa, este a elevilor şi a studenţilor. 
  
De ce călătoresc? Pentru că toţi avem dreptul ca una dintre lunile anului să o transformăm în minunata vacanţă atât de meritată. Vacanţe, vacanţe… pentru că am fost şi elevă şi studentă, dar a fost să fie să nu am vacanţe… Am visat să văd aceste locuri şi visele mele au devenit realitate. Încă o dată se confirmă că speranţa nu se pierde niciodată. 
  
Poate vă întrebaţi de ce am călătorit, ce am căutat în aceste călătorii ale mele, în aceste vacanţe ale mele, la care nu voi renunţa, în măsura în care asta va depinde de mine, niciodată. Ce am căutat în toate călătoriile mele în munţi, pe malul mării, în muzee, pinacoteci, temple, cetăţi şi palate vechi de când lumea? 
  
Peste tot şi în toate căutam timpul împletit în istorie şi geografie, în cultura şi arta popoarelor. Tot ce aparţine trecutului se încarcă de o aură care depăşeşte în intensitate şi sens simpla nostalgie, vechimea devenind valoare în sine, o noţiune autonomă, puternică, asemenea frumosului. 
  
Cei care nu au plecat de “acasă” mă vor privi cu invidie sau poate cu ironie. Eu le doresc tuturor să vadă măcar o mică parte din cele despre care am scris şi care mi-au încântat privirea şi mi-au bucurat inima. 
  
Au fost vacanţe de câteva zile sau săptămâni, imagini şi sentimente care au durat poate câteva secunde, dar ocupă pagini întregi, le povestesc amintindu-mi-le din visuri, din amintiri şi din agendele mele. Mi s-au întâmplat chiar mie? Le-am trăit oare chiar eu? 
  
Cu cât trece timpul, detaliile se luminează de o lumină străină, din tot ce mi s-a întâmplat cândva neuitând decât faptul că mi s-a întâmplat mie. Cu cât trece timpul, continuu prin scris să povestesc şi cu uimire şi cu invidie apoi să citesc. Din ţară în ţară, din oraş în oraş, de la munte la mare, am văzut, am însemnat. Orice călătorie se poate traduce în: am trăit, am văzut şi am scris cele trei volume întitulate: Vacanţe, vacanţe… Drumuri printre amintiri...Românie, ploai de dor... 
  
Valoric de poziţia cărţilot mele răspunde, fireşte, critica. Verdictul final îl dai însă tu, cititorule, doar tu, care eşti timpul înşirat pe generaţii. 
  
Eu nu pot să zic nimic, daţi-mi voie să mă abţin. Ce pot să fac eu? Cel mult, să mă situez printre cei mulţi care au scris. Încep prin a spune că fără ei, fără marii maeştrii ai literaturii, nici nu aş fi existat, iar crţile mele ar fi fost mai rău scrise sau poate că n-ar fi fost scrise deloc. Fără toţi cei pe care de-a lungul anilor i-am citit m-aş simţi un om sărac. De la ei am învăţat limba română, datorită lor mă încântă savoarea scrisului. 
  
Mi-a plăcut marele nostru scriitor Fănuş Neagu, tot respectul pentru acest om deosebit. N-am să uit cuvintele sale, chiar dacă, poate, nu le-am reţinut exact: 
  
Într-un ziar din sudul ţării, mai precis la Craiova, poetul Constantin Preda, atacă vehement cartea „Pelerin prin statul angelic, Muntele Athos”, alcătuită în urma unei călătorii pe muntele unde s-a oprit pentru un scurt popas Maica Domnului, însoţită de sfântul Ioan, în drumul spre Efes, fugind de prigonitorii care-i răstigniseră Fiul. Stilul colţos dovedeşte că autorul scurtului pamflet a crescut cu mărăcini pe pragul casei şi cu câini lăsaţi flămânzi ca să rupă carnea de pe om, prieten sau duşman. 
  
Poetul îmi e prieten, i-am adus laude cu fiecare carte bună, însă atunci când îi cade negura pe ochi, când i se pune pata pe cineva, se schimbă în şarpe de dudău. A fost vreme îndelungată prieten bun şi cu pelerinul la Muntele Athos, dar, într-o zi, nu prea ştiu de ce, i-a sărit ţandăra, a sărit şi el doi coţi de la pământ, a proptit flinta în umăr şi a început să tragă cu arnăuţii (nu haiduceşte!) în P.Ş.. Până aici mai că l-aş înţelege, întrucât prietenii sunt primii călăi ai duioaselor noastre aşteptări şi, vorbă culeasă dintr-un film american de duzină, nu primim mereu ce merităm. 
  
Decepţia intervine în clipa când Costică P. supratitrează batjocoritor: Un fost ospătar, azi prosper om de afaceri, a scris o carte de teologie. 
  
Numai din constrângerile prieteniei mă opresc să nu-l întreb: ce spui Franţ? Un fost chelner n-are voie să scrie cărţi? Şi apoi, ştii foarte bine că P. Ş. a absolvit o facultate, vorbeşte fluent două limbi străine şi e stăpân pe multe izvoare ale culturii. Dar ura nestăpânită te coboară în frivolitate. Şi, drept urmare, Poetul, adică visătorul incorigibil, se schimbă în om lipsit de etică. Să ne lămurim: sunt în lumea asta scriitori mult mai mari decât noi doi la un loc care n-au absolvit nicio facultate şi au dăruit omenirii capodopere. Dintre ai noştri îi amintesc numai pe Ion Creagă şi Panait Istrati. Pune capul în pământ şi ascultă mai departe: aproape că nu există scriitor american de geniu care să nu fi practicat, la tinereţe, cele mai umile meserii, începând cu uriaşul Walt Whitman şi isprăvind cu Wiliam Faulkner. Cel din urmă laureat al Premiului Nobel pentru literatură, declara, într-un interviu rămas celebru, că perioada cea mai fericită pentru scrisul lui a fost aceea când slujea ca servitor la un bordel. Muncea puţin, era respectat şi corect plătit şi avea timp de scris cu duiumul. De la ruşi i-aş aminti pe Maxim Gorki şi Esenin. Dacă nu-ţi ajunge mai pot înşira încă vreo douăzeci de nume de mare răsunet. Dar, ştii Costică, tu eşti ulcerat de-o ură ce descumpăneşte. Iar asta-i boală românească străveche şi blestemată. Romancierul Corneliu Leu scrie undeva că în oraşul lui natal, Medgidia, notarul care funcţiona înainte de cel de-al doilea război mondial refuza să-l citească pe Mihail Sadoveanu din două motive: 1. el era titrat şi Sadoveanu nu; 2. auzise el, notarul, că pe Sadoveanu îl născuse maică-sa într-o căruţă şi nu la maternitate. P. Ş., zici tu, a fost chelner. Şi?! Brâncuşi, cât a stat la Craiova, a slujit, iartă-mi obrăznicia ca băiat de prăvălie. Brav oltean ce te afli ar trebui să te umpli de cuminţenia pământului şi să nu arunci vorbe urâte împotriva nici unei meserii. 
  
Întinzând coarda prosteşte, fiindcă până aici m-a împins ura ta zănatică împotriva unui om cu care ai fost bun prieten şi a unei cărţi care mie şi nu numai mie mi-a mângîiat inima, te întreb: tu, un fost analfabet, căci asta ai fost până la şapte ani, când te-au dat ai tăi la şcoală, cum îndrăzneşti să scrii versuri? Ce idee nebună! vei spune. Da, nebună, la fel de nebună ca şi diatriba ta. Vezi, şi ne mai miram amândoi, de curând, că scriitorii români nu mai ocupă şi domină imaginaţia publicului contemporan. Şi încheie: Cu adâncă părere de rău, Fănuş Neagu. 
  
Nu e obligatoriu să ne iubim, dar e obligatoriu să ne stimăm. Ca oameni, noi putem să ne detestăm cordial, uneori se întâmplă. Dar atunci când rămânem singuri, la masa de scris, valoarea celuilalt sună ca o alarmă şi lupta necesară începe…. 
  
De ce am scris despre vacanţe? Aş vrea să-mi răspundeţi voi, cititorii mei, după ce veţi citi rândurile mele. Până atunci, vacanţe vacanţe…, voi păstraţi mici comori, zâmbet, soare şi flori, amintiri, amintiri… 
  
Va urma 
  
Din VACANŢE, VACANŢE...DRUMURI PRINTRE AMINTIRI... 
  
ROMÂNIE, PLAI DE DOR... 
  
De Rodica Elena Lupu 
  
Referinţă Bibliografică:
VACANŢE, VACANŢE...DRUMURI PRINTRE AMINTIRI... ROMÂNIE, PLAI DE DOR... / Rodica Elena Lupu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2786, Anul VIII, 17 august 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Rodica Elena Lupu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Rodica Elena Lupu
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!