CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593



Acasa > Literatura > Naratiune >  





Eu şi 4 Martie - Ora 21:22 - 55 de secunde apocaliptice
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Privind în calendarul ortodox, data de astăzi, m-au năpădit amintirile celui mai înspăimântător moment al vieţii mele, cutremurul din 4 martie 1977.  
 
Am să încep prin a spune că eram elevă în Bucureşti, la Şcoala Postliceală Sanitară – Pitar Moş, situată pe strada cu acelaşi nume, alături de clădiri cu valoare istorică printre care Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine, în vecinătatea cinematogafului Patria, iar drumul spre cămin îl făceam pe B-dul Magheru, traseul fiind şi pe la Scala.  
 
Căminul în care locuiam era pe Calea Călăraşi într-o clădire veche, probabil din perioada interbelică, împodobită cu stucaturi şi ornamente în trend cu vremurile în care a fost ridicată.  
 
În seara zilei de 4 martie 1977 trebuia să termin cursurile în jurul orei 20:30, ultima oră fiind de chirurgie, dar bucurie mare, nu s-a ţinut, profesorul fiind şi un reputat chirurg a avut o intervenţie dificilă şi nu a venit.  
 
Tipicul după terminarea cursurilor era să ne plimbăm pe B-dul Magheru, intram uneori şi în cofetăria Scala, mai ales când primeam bursa, de unde cumpăram savarine sau ecleruri pentru că erau cele mai ieftine.  
 
În acea seară, Dumnezeu mi-a oferit şansa să trăiesc, mie şi altor colege, am ajuns la cămin în jurul orei 20:45, după ce am trecut şi pe la cantină să iau pachetul cu hrană, ouă ochiuri şi ”săpun Rexona” aşa numeam pe atunci bucăţica de caşcaval fără gust de care ne săturasem.  
 
Clădirea, aşa cum am spus, era deosebită, la intrare se afla cabina portarului, apoi te întâmpina o scară largă din marmură pe care puteai ajunge la etaj unde erau, sala de lectură, biblioteca, dar şi dormitoarele.  
 
Din păcate, uşa scării principale era blocată, accesul la etaj făcându-se pe scara de serviciu, o scară îngustă şi foarte întortocheată.  
 
Pe culoarul unde aveam dormitoarele erau şi nişte vestiare din metal, ceea ce făcea ca spaţiul de circulaţie să fie îngust.  
 
Camera mea era chiar deasupra sălii de la intrare, locuiam cu încă două colege în cameră, patul meu fiind la fereastră, auzeam din plin zgomotul tramvaielor, al maşinilor, larma fiecărei dimineţi pentru că nu departe era Piaţa Unirii, la început a fost un adevărat calvar, cu timpul am învăţat să trăiesc cu acest vacarm.  
 
Ajunsă la cămin, am mâncat şi dintr-odată am simţit moleşeală şi dorinţa de a mă culcuşi, mi-am luat doar bluza de pijama şi am intrat în pat, aveam un ritual înainte să adorm, priveam nişte îngeraşi din ipsos ce încadrau fereastra, nu ştiu de ce , privindu-i, îmi luam porţia de linişte.  
 
Deodată, am început să simt trepidaţii şi să aud un zgomot infernal, pentru o secundă am crezut că uzina de termoficare de sub noi forţa încălzirea apei, în momentul în care bucăţi din prietenii mei, îngerii, au început să cadă pe mine, am realizat că este cutremur.  
 
Am sărit ca un animal ce este în pericol de moarte şi-n câteva secunde am trecut pe sub vestiarele răsturnate şi am ajuns pe scara de serviciu, instinctul de supravieţuire şi condiţia fizică m-au salvat, în ambuscada produsă de grozăvia momentului, am simţit trupuri prăbuşite blocând parţial spaţiul de evacuare şi-aşa prea îngust, nu ştiu cum, dar parcă am zburat pe deasupra lor şi m-am pomenit în mijlocul străzii, între sinele de tramvai, dar nu singură, am văzut că trăgeam după mine o colegă rănită la un picior de cioburile căzute de la geamuri.  
 
Am luat-o în braţe şi am început să plâng în hohote, bucuria că am scăpat mi-a adus descătuşarea, am privit în jur după ceva să-i opresc sângerarea, atunci am realizat că sunt doar în bluza de pijama, că sunt desculţă, dar teafără.  
 
Am început să percep grozăvia momentului, la început a fost tăcere şi un întuneric de mormânt, doar pentru câteva momente, apoi au început maşinile să clacsoneze, să se audă ţipete de ajutor, de deznădejde, am realizat că eu, fata de 19 ani m-am maturizat într-o clipă, că nu voi mai privi viaţa şi tot ce ţine de ea la fel ca până acum, am devenit mai puternică şi mult mai empatică.  
 
Încet, încet am simţi cum frigul îmi cuprinde trupul, senzaţia că voi paraliza se instala tiptil, din nou instinctul de apărare m-a îndemnat să alerg ca năuca în perimetrul din faţa căminului pentru a mă încălzi.  
 
După o jumătate de oră au venit colegii de la utilaj medical, cazaţi în căminul din Labirint şi au urcat să ne ia îmbrăcămintea şi actele.  
 
Norocul nostru a fost că această clădire nu a vrut să se predea, dar nici să mai fie locuită, din spusele celor care ne-au adus lucrurile, podelele se mişcau ca nişte valuri, iar pereţii aveau fisuri cât să încapă pumnul, arăta ca cutie de carton deformată.  
 
Dimensiunea cataclismului am văzut-o dimineaţa, imaginea unui bloc din vecinătate m-a urmărit multă vreme, era pe jumătate prăbuşit, pe zidurile rupte atârna un şifonier şi o bucată dintr-o draperie care flutura ca un steag mortuar.  
 
Au urmat zile cu o încărcătură emoţională extremă, a trebuit ca eleve la şcoală sanitară să ajutăm la evacuarea molozului din diferite spitale, acolo am văzut cum erau identificaţi morţii, se aduceau în saci, cadavrele şi părţi anatomice, aşa cum fuseseră scoase cu excavatoarele din moloz.  
 
A fost prima oară când am donat sânge şi bucuria că pot fi de ajutor a fost mare, având şi o grupă sanghină căutată.  
 
Bucureştiul arăta ca după un atac nuclear, dar solidaritatea umană, dorinţa de ajuta aproapele au fost prezente pretutindeni, românii şi-au arătat cu adevărat scânteia de dumnezeire din suflet.  
 
Rodica Constantinescu  
 
Referinţă Bibliografică:
Eu şi 4 Martie - Ora 21:22 - 55 de secunde apocaliptice / Rodica Constantinescu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 3716, Anul XI, 04 martie 2021.

Drepturi de Autor: Copyright © 2021 Rodica Constantinescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Rodica Constantinescu
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!