CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593



Acasa > Cultural > Artistic >  




Autor: Raul Anchel         Ediţia nr. 3805 din 01 iunie 2021        Toate Articolele Autorului

Ron și Sara
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Ron și Sara - Sderot  
  
Era o zi de mai, răcoroasă  
Soarele dispăruse în mare...  
Ron își serba ziua de naștere,  
a 16 aniversare...  
Se întunecase...  
Sara venise mai devreme acasă...  
Erau în spate în curticica lor...  
Adăpostită de copaci înalți  
Pe aleea îngustă de asfalt  
Brodată-n crizanteme și maci.  
Unul la pieptul celuilalt...  
Contopiți,  
În simțuri dulci, dansau lipiți...  
  
Dansau pe melodia lui preferată  
‘Ultimul tango pe strada șaișpea’.  
Cuvinte sacadate se pierdeau în noapte  
Cuvinte dure, șoapte, șoapte...  
Brațele lor împleteau dorințe, visele lui în visele ei...  
Acoperite-n note triste de pian  
Cuvintele râpâiau de pe mobil.  
În ritmul melodiei  
ce se pierdea în van  
Corpurile se căutau febril...  
  
Cântecul era acoperit doar de sunetele salvărilor  
Au trecut doar câteva minute...  
De când o bombă a tăiat copacii...  
Ron a fost aruncat în băncuța-n care-i citea ei poemele...  
Sara... dispăruse parcă...  
Molozul sfâșiase și macii și  
crizantemele...  
Și-a pierdut cunoștința...  
Un picior rupt, o sperietură mare...  
Pentru o clipă străpuns de durere  
A uitat de ea  
Prietena lui de o viață...  
O știe de la școală  
De acum o vară...  
Erau colegi de clasă  
Atunci a observat-o prima oară...  
A observat schimbarea  
Nu mai era copil...  
Ochii ei știau întrebarea  
Înainte ca el...  
Mai apoi răspunsul ei calm îl fascina...  
Nu-l auzea, dar o sorbea din ochi...  
Buzele mari, roșii mereu umede  
Era primul lucru ce-l vedea, apoi ochii..  
Adânci, albaștri...  
Buzele-i l-au învățat sărutul...  
S-au învățat sărutul...  
‘Unde e Sara? Ea stă la câteva blocuri? Să se fi speriat?  
Să fi plecat?’ striga Ron paramedicilor...  
Nu păreau să-l audă...  
  
‘S-a terminat, nu-mi voi mai sărbători iar 16 ani... doar să o văd...  
sigur că e totul în regulă... nu poate fi altfel...  
Astă seară eram deciși să ne unim destinele  
Mama desigur știa totul, mama simte totul’  
Paramedicii i-au spus să se liniștească...  
I-a întrebat, Sara unde e?  
I-au pus o mască de oxigen...  
Uite încă o salvare lângă mine...  
Cine o fii? Îl cuprindea somnul.  
Unde e Sara? Să se fi speriat? Ce întrebare? desigur... O fi plecat la ea acasă...  
A ațipit...  
  
Asculta iar ‘Ultimul tango pe strada șaișpea’
Era melodia lui preferată
 
Melodie ce acum sfâșia noaptea
Melodie ce sfida moartea…
Printre bombe, moluz, suferințe
El și Sara scriau odă vieții
Frământați de mii de dorințe
Îmbătați de visul tinereții…
Tot ce el dorea... tot ce ea iubea…
Cuvinte dure, șoapte, șoapte...
 
Acoperite-n note triste de pian  
Cuvinte ce-i râpâiau în van...  
  
Peste 2 ore Ron s-a trezit...  
Avea deja ghips,  
Piciorul până-n șold...  
Va fi imobilizat patru zile,  
apoi încet, încet va putea coborî.  
Nimeni nu știa să-i spună unde e Sara...  
Se uita la televizorul din salon  
Salonul plin... erau 4 paturi  
Era vorba despre orășelul lui de lângă graniță...  
Au căzut multe bombe...  
Crainica vorbea de un mort și un rănit ușor...  
Maică-sa și tat-su veniseră...  
Taică-su, mult mai în vârstă,  
Îl privea cu ochi obosiți, triști...  
Au venit să-l vadă la spital...  
Vorbeau cu un medic...  
Ron era iubit...
era unul din cei 5 frați... cel mai mic...
 
‘Cum te simți băiete?’ l-a întrebat tat-su…  
S-a aplecat peste pat… Piciorul îi era ridicat în sus, agățat de tavan…  
‘Bine tată. Unde e Sara? Cum e casa? E distrusă?’  
Maică-sa s-antins pe jos…  
Mai bine zis s-a aruncat pe dalele de piatră, reci, ale salonului…  
Lângă pat… El nu înțelegea…  
  
  
  
  
  
  
  
  
Ea plângea în hohote…  
Tot salonul tăcea înmărmurit…  
Nimeni nu îndrăznea să scoată un cuvânt…  
Nimeni nu înțelegea ce se întâmplă…  
Ron era aproape sănătos…  
Mâinile ei atârnau de patul de spital… slabe… ca niște cuiere… fără vlagă…  
Cu capul între mâini, plângea...  
Ron se uită la tat-su...  
’Casa e bine, neatinsă... doar grădina... te aștept... o facem noi...’  
Două lacrimi mari apăruseră în colțul ochilor lui severi...  
Seamăna cu un chinez gândi Ron...  
Într-o clipă a înțeles...  
A început să strige Sara, unde-i Sara?  
Și-a tras tare piciorul...  
a căzut din agățătoare...  
o durere îngrozitoare îl cuprinse...  
Ron a început să plângă...  
nu se poate...  
nu se poate...  
De ce?  
De ce mie?  
De ce acum?  
Mâine începe armistițiu...  
  
Îmi sărbătoream 16 ani... gândi... aveam planuri...  
Îi vedea buzele umede... ochii mari albaștri  
Plângea în hohote... nu se putea mișca...  
A pus o mână pe capul mamei...  
A mângăiat-o...  
Fără să se miște maică-sa îi mângăia piciorul, piciorul sănătos...  
Maică-sa se legăna și plângea:  
’Cum o să dau ochii cu părinții ei?’  
Ron i-a sărutat mâna... Doamne ce nenorocire... din senin...  
Oh Dumnezeule! Nu mai credea în Dumnezeu...  
Toți îl părăsiseră... Mama, doar mama, era lângă el... Și tata...  
Picorul ieșise din agățătoare  
Durerea-l leșina  
Cu celaltă mână a deschis telefonul...  
un paramedic îi încărcase bateria...  
  
Era melodia lor preferată  
Ce acum noaptea sfâșia  
‘Ultimul tango pe strada șaișpea’  
Dar ea acum nu-l alina...  
Cuvinte dure, șoapte, șoapte...  
O auzea de pe mobil...  
Și cântecul ce piere-n noapte...  
Și el ce nu mai e copil...  
  
Au trecut 4 zile…  
Ron în fața spitalului, sprijinit în cârje, căuta un taxi...
Se uită sus la cer... Nu vedea soarele, nu vedea cerul...
 
Nu-i păsa de nimic... capul îi era gol... ideile, dorințele își părăsiră culcușul...  
Taxiul a oprit în fața casei lui... Mama și tata în parg... zâmbeau, sufereau.  
Oh când o să ne putem întoarce la normal?  
Normal?  
Oare mai există un loc NORMAL pe pământ?

De ce nu, cei ce-s deștepți grămadă,
Decât să lupte, să se omoare, mai degrabă
Opresc un timp aici, la noi pe stradă
Ei, ce au răspunsuri la orice întrebări
Ei ce vise-mpletesc în cuvinte,
Și-n fapt, vise răpun…
Ei să vină aici, acum, ACUM, la mine-n cătun…
 
Oh, încă o dată de-aș putea  
Să dansez cu Sara  
Un ultim tango pe strada șaișpea...
Oh Doamne, ce crudă-i viața!
 




Petach Tikva de ziua copilului 2021…
Recomand a NU se citi înainte de a asculta
Last tango on 16th street – BOZ SCAGGS  
  
  
  
  
  
  
  
  
 
  
  
  
  
  
  
  
  
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Ron și Sara / Raul Anchel : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 3805, Anul XI, 01 iunie 2021.

Drepturi de Autor: Copyright © 2021 Raul Anchel : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Raul Anchel
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!