CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593



Acasa > Cultural > Artistic >  




Autor: Raul Anchel         Ediţia nr. 3767 din 24 aprilie 2021        Toate Articolele Autorului

Dialog cu egoul meu VIRTUAL
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Constatări – Consemnări  
  
Virtual – Facebook-Whatsapp-Messenger - Prietenie  
  
Când căpriul ochilor ei se răsfață în albastrul ochilor tăi, atunci este vorba de întâia adulmecare, o pre cunoaștere... atunci puteți da mâna...  
O primă atingere... dacă unul din voi crede de cuviință o ușoară apăsare a mâinii... nu deranjează.  
Un răspuns prompt al mâinii, încurajează... Ochii continuă să fie înfășurați unii în alții pănă când cineva propune, cu glas tare, totdeauna ușor jenat, ‘o cafea?’...  
În tot acest timp scurt, o veșnicie dorită, toate cele 7 simțuri alertate filtrează și acceptă sau rejectă noua cunoștiință...  
Interesantă este dominarea elitistă a unor simțuri asupa celorlalte în acordarea ‘notei de trecere’… Prioritatea simțurilor… Uneori văzul, alteori auzul, chiar și bunul simț votează câteodată…  
Interesant că toate simțurile alea, simțurile mele nu erau odată virtuale...  
Așa ne trăiam noi pe atunci, viața reală…  
Însăși cuvântul virtual mă trimitea la o poveste cu un alterego dorit, dar opac planetei mele, poveste greu de acceptat, greu de digerat…  
Un fel de tânjeală pentru alte locuri, alte timpuri alte vieți, toate miraculos acceptate, fără invidie dar pe deplin inexistente…  
Astăzi, în părculețul din fața blocului mi-am dat o întâlnire cu egoul meu virtual… El mi-a cerut asta, era dorința lui. Se întâmplă rar, așa că am acceptat, aproape cu plăcere…  
M-am așezat comod în șezlongul meu sub un palmier uriaș, desigur cu cafeluța lângă mine… Soarele puternic încălzea plăcut… Egoul meu virtual stătea tolănit, aproape de mine, pe scăunelul meu ce îl cărasem de acasă… Soarele puternic îi lumina fața, de fapt i-o aprindea în lumina lui orbitoare… cafeaua nu-i place… îi place să mă privească… Am început dicuția, altfel ne uităm unul la altul ore-n șir…  
‘Cum pot eu știi mai multe despre o cunoștiință virtuală, despre prieteni?’ îl întreb.  
‘Păi, eu sunt singura ta legătura cu virtualul… Sincer, tu nu poți știi nimic. Și dacă mai asculta pe mine, ai rămâne mereu în zona ta de comfort acolo unde nu poți fi înșelat… păcălit, dominat de virtual…’  
‘Bine, dar sunt o groază de cunoștiințe virtuale, cunoștiințe noi, cu care-mi place să discut, să glumesc, să flirtez…’  
‘Sigur te înțeleg… schimbați cuvinte, care deși universale au conotații diferite, senzuri diferite… vă entuziasmați diferit, vă emoționați diferit, vă apropiați diferit.’  
‘Nu înțeleg nimic…’ spun sincer bulversat.  
‘Uită-te lângă banca aia… Vezi păianjenul ăla…’ îmi spune egoul virtual  
Nu departe de mine un păianjen uriaș se alinta în soare… Dau să mă ridic și să mă depărtez…  
‘Nu, nu pleca… Păianjenul ăla ești tu… iar pânza lui, sunt eu, e zona ta virtuală… acolo stau eu… În primul rând vezi că zona virtuală e foarte limitată… Văzută de aici din afară e chiar mică… Numai că tu, cufundat în ea, o vezi ca pe singura ta legătură cu o realitate infinită… realitate care de fapt nu există… Dacă ai putea o clipă să te eliberezi de ea, să o privești din afară, ea e doar o pânză de păianjen… pe ea sute de cuvinte, muzică, imagini… Toate sunt luate de altcineva, din alte puncte de vedere, alte locuri, alte meriadiane… au o altă rezoluție… alt număr de pixeli… alte culori, altă rezonanță, alte reflecții… chiar și simțurile tale generate de hardul mobilului tău sunt diferite de ale originalului… E doar o încercare, o înscenare de suprapunere a două lumi diferite… doar o pânză de păianjen e virtualul… întelegi? deși suprapunerea câteodată reușește.’  
‘Ce legătură are pânza aia cu prietenii mei virtuali?’  
‘Vezi tu, un păianjen are 8 picioare… tot ce știe el despre pânza țesută, despre cine cade-n ea, trece prin cele 8 picioare… ’  
‘Ce tu, mă vezi pe mine savurându-mi prietenii din pânza virtuală?’ tresar scârbit.  
‘Nu, pentru că n-ai posibilitatea, dar nu ți-ar displace… De aceea uită-te la ei, la prietenii virtuali ca la niște păianjeni de cealaltă parte a pânzei… Fiecare din ei tot cu 8 picioare, alunecă pe pânză, pânza lor, pe altă față… Virtalul lor și al tău una sunt… N-ai grijă, eu sunt ăla ce trebuie să le support virtualul lor ego… Ei ating virtualul, pânza, în locuri complet diferite de tine… Când vă suprapuneți intrați de fapt pe Facebook, intrați în contact virtual…’  
‘Dar aici pe Facebook, odată ce ne întâlnim, noi avem aceleași noțiuni, aceleași sentimente, aceleași trăiri… aceleași emo(ț/j)ii’ încerc să scap din ce simt că e o încercuire.  
‘Pe dracu!... nu aveți nimic în comun… decât un ego umflat, în căutare de măgulire, care înfiripă povești virtuale văzute diferit, imaginate diferit, trăite diferit… dar bazate pe sinonime…’  
‘Dar cu încetul sper să-i pot apropia am să le pot cunoaște firea, firul, pânza?’ glumesc eu.  
‘Niciodată, el îți dezvelește doar aceea parte din pânza lui ce-i lipită pe picioarele lui… Uită-te la corpul tău, la capul tău de păianjen… cocoțat pe cele 8 picioare ale tale… Vezi ce departe ești de pânză… Nu poți fi nici măcar intuit, recunoscut… între voi sunt doar cuvinte care pot mișca trupuri de păianjen fiecare pe pânza lui…’  
‘Deci eu nu-l văd vreodată pe adevăratul el... pe prietenul meu virtual’  
‘Nu numai că tu nu-l vezi vreodată, dar el începe să creadă în propriele lui cuvinte și-n cuvintele tale măgulitoare, și-și crează atunci, doar pe pânza asta, un nou eu, necunoscut chiar și lui însăși’  
‘Deci el se transformă, poate-n bine, iar eu poate devin mai bun?’  
‘Din păcate nu. În minuscula piesă în care ai un rol principal, te simți mai important… nu mai bun… pânza virtuală este pepenieră de oameni ce se cred importanți’  
‘Deci e totul o pierdere de timp? N-are legătura cu o prietenie adevărată?’  
‘Se pot învăța multe de pe Facebook… texte interesante primite de unii, circulă repede spre alții… la fel cu filmulețe, glume, maxime celebre…’  
‘Dar văd că tu privești preocupările astea aproape ca o patimă, ca jocul de cărți, fumatul, femeile…’ îl întrerup ușor agasat.  
‘E o patimă! Aici în virtual, ai de toate. Agățat de ceva iluzii, poți fi dus de valuri în direcții nedorite… și asta fără nici un control…’  
‘Totuși, tu nu m-ai adus aici în parc să-mi spui că n-ai nici o soluție… Nu?  
Știi tu ceva ce încă nu mi-ai spus…’  
‘Știu, știu că azi pentru a-ți controla poftele se sugerează de către dieteticeni, doctori, specialiști postul… să postești o data la câtva timp.’  
‘Ce-ai virtualule, vrei să încep cu postul? De asta în română a posti și a posta una sunt?’ i-am zis luând încă o gură de cafea… se răcise… zâmbeam…  
’Nu, postul nu e făcut ca să nu mănânci… Ci ca să-ți controlezi poftele…’  
‘Postul o să mă ajute să-mi controlez personalitatea, dorințele, pe Facebook?’  
‘Nu… dar dacă, te vei depărta de pânza virtualului, îți vei încolăci picioarele în jurul trupului și vei cădea în iarbă… vei avea răgazul necesar unei gândiri resetate… te vei reseta… vei regăsi acel tu pe care l-ai părăsit demult când ai început împletirea pânzei… vei putea privi viața din ochii celui care postește… celui care ai fost, care ești de fapt… din afară… fără Facebook… fără fakenews… fără inopinați, fără nedoriți. Apoi poți lua totul de la început… timpul va face corecțiile necesare… Eu, eul tău virtual, voi fi tot aici, n-ai grijă.’  
‘Dar așa îmi pierd prietenii, rămân iar singur, nu?’  
‘Nu, așa îți câștigi prieteni adevărați… ăia care-ți respectă răgazul… ce nu te-au părăsit. Prietenii care-ți lipsesc… pe care nu i-ai părăsit…’  
Cafeaua era pe terminate… E bine din când în când să te-ntâlnești pe-un soare dogoritor cu alteregoul tău… Nu ăla umflat, neîncrezător, real, nu, ci cu ăla virtual… ăla care dacă tu nu postești, intră el și-ți stinge lumina… stinge Facebook-ul… închide mobilul… aruncă mâncarea… te face să postești… să nu postezi un timp…  
Egoul virtual e singurul ce poate salva!  
Mai puține like-uri… mai puține posturi, mai puțin timp pierdut… mai mulți prieteni… prieteni adevărați...  
Și până la urmă și pământul stă pe 8 picioare, așa am învățat odată... sau poate nu...  
  
 
 
  
Petach Tikva 2021 azi  
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Dialog cu egoul meu VIRTUAL / Raul Anchel : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 3767, Anul XI, 24 aprilie 2021.

Drepturi de Autor: Copyright © 2021 Raul Anchel : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Raul Anchel
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!