CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Eseuri >  




Autor: Radu Olinescu         Ediţia nr. 3107 din 04 iulie 2019        Toate Articolele Autorului

VÂNĂTOAREA ȘI ....... PLĂCEREA DE A UCIDE
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Știați că de câțiva ani, grupe de vânători din Italia și Spania vin în Romănia și ucid câteva zeci de mii de ciocârlii ?. Le transportă apoi în țările lor pentru a le vinde la restaurante sofisticate. Ce rămâne după gătit dintr-o mică pasăre ? Mai nimic. În Europa occidentală au mai rămas doar puține exemplare. În plus, ciocârlia este unul din simbolurile noastre naționale. 
  
Uciderea ciocârliilor de plăcere va duce la dispariția acestor păsări și la noi, așa cum s-a întâmplat cu dropii, potârnichi, fazani, etc. Nu de foame ! Uciderea de cerbi și căprioare, iepuri, mistreți, urși duc în final la o mâncare (de care nu ne era foame) și la un cap-trofeu atârnat pe perete. 
  
Vânătoarea este cea mai veche ocupație a omului, depășind cu mult prostituția, conside-rată pe primul loc. Strămoșii omului modern (Homo Sapiens) o practicau de sute de mii de ani. O făceau pentru a supraviețui și de multe ori ajungeau și ei ca pradă. Și exista o oarecare etică, vânătorul și animalul aveau șanse egale să câștige sau să piardă... ca în Natură. Legea de bază a Naturii este....CEL MARE MĂNÂNCĂ PE CEL MIC ! Lege valabilă pretutindeni, în aer, pe pământ sau în apă. Natura nu are morală ! 
  
De mii deani, populațiile tribale au desvoltat o venerație pentru vânătorii iscusiți. Din rândurile acestora s-au recrutat conducătorii de trib. A urmat interpretarea mitologică. Vânătorii ajunși conducători și-au atribuit origini divine pentru talentul lor de a ucide. Desigur, s-au inventat și zei/zeițe ale vânătorii, cum au fost Artemis (la greci) sau Diana (la romani) 
  
La toate popoarele care au lăsat urme scrise, conducătorii sunt reprezentați la vânătoare. Desigur, nu după iepuri, ci la lei, tigrii sau ocazional...balauri și oameni. Pentru populația simplă, s-au desvoltat lupte cu fiare sau gladiatori, care au involuat în spectacole de circ, în care fiarele se ospătau cu creștini sau prizioneri. Plăcerea de a ucide...devenea spectacol. 
  
Plăcerea de a ucide nu se întâlnește la alte animale. Fiarele de orice fel ucid pentru mâncare și o fac rapid și eficient. Numai oamenii au desvoltat plăcerea de a ucide ca spectacol sau ca ocupație pe viață (războinici sau militari). Execuțiile publice cu tortură au fost spectacole timp de sute de ani, pretutindeni. 
  
Astfel, din timpuri imemoriale, conducătorul a strâns în jur alți vânători amatori și fideli/sicofanți. Astfel a apărut componenta socială. Vânătoarea ca scop social, prilej de petrecere după vânătoare cu beții și uneori orgii. Tot vânătoarea era un prilej de a ...complota. Conducătorul și diverși fideli se întâlneau pentru o vânătoare cu biete animale scoase din tufișuri de gonaci plătiți. Aceștia primeau câte o porție din surplusul de animale omorâte ca distracție. Iar vânătorii aveau prilejul de a complota în liniște, având o motivație onorabilă. 
  
Aceste obiceiuri s-au păstrat mii de ani, pretutindeni, cu manifestări locale, după posibilități. Astfel, vânătoarea de la Curtea Angliei este un spectacol pentru elite. Se strâng câteva zeci de nobili, bineînțeles călare, însoțiți de o mică armată de câini special dresați și toți...fugăresc o biată vulpe. 
  
Tot pentru elite s-au confecționat arme sofisticate, mult-performante, care nu lasă vre-o șansă de scăpare bietelor animale. Tot din vremuri ancestrale s-a desvoltat mai tainic, posibilitatea ca vre-o săgeată sau glonț rătăcit să omoare din întâmplare căte un vânător indezirabil. Astfel de accidente erau deplânse de vânători cu..... lacrimi de crocodil. 
  
Trebuie menționat că vănătorile pentru elite se înâlnesc pretutindeni, indiferent de culoarea politică. Aspectul social trebue subliniat și se găsește din belșug și în România, unde avem o varietate rar întâlnită de vânat și de ....vânători. De la vânători amatori, care se mulțumesc cu o rață sau iepure, s-au desvoltat vânători pentru bogați (ex. Țiriac) sau pentru șefi de stat, cum o făceau conducători comuniști. Vânătorile pentru elite la noi sau în Africa au fost mult popularizate de unii scriitori, ca E. Hemingway sau M. Sadoveanu. Animalele sacrificate inutil sfârșeau în cel mai bun caz ca trofeie pe pereții unor castele sau case de vânătoare. Iar marii vânători își permit afișarea unor recorduri, ce puteau fi ulterior omologate chiar internațional. 
  
După mulți istorici, agresivitatea naturală a omului a fost un factor de progres, permițând speciei Homo Sapiens cucerirea lumii terestre. Din păcate, această agresivitate a evoluat în mai multe direcții, degenerând în plăcerea de a ucide...la vânătoare sau prin războaie și masacre. Mai rău, animalele ca pradă au fost înlocuite cu CATEGORII STIGMATIZATE, cum sunt creștini, evrei,americani/occidentali europeni sau populații subdesvoltate. În acest caz intervin factori geografici, culturali și religioși. 
  
Barem, organismele inferioare, cum sunt virușii, bacterii, paraziții ucid fără discernământ, dar au o motivație...se hrănesc cu prada și se înmulțesc în corpul lor. Iar organismele mai evoluate ucid atât cât le trebue pentru a supraviețui. 
  
Referinţă Bibliografică:
VÂNĂTOAREA ȘI ....... PLĂCEREA DE A UCIDE / Radu Olinescu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 3107, Anul IX, 04 iulie 2019.

Drepturi de Autor: Copyright © 2019 Radu Olinescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Radu Olinescu
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!