CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Eseuri >  




Autor: Radu Olinescu         Ediţia nr. 2905 din 14 decembrie 2018        Toate Articolele Autorului

CENTENAR, UNIRE, PACE
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
A trecut și ziua de 1 decembrie, destinată Centenarului existenței României ca stat. O zi mult așteptată, comentată, prilej de discuții și comentarii suculente. Evident, sărbătorirea Centenarului nu putea mulțumi pe toți. Fiecare se aștepta la altceva, neclar, dar mai ales nerealizabil. 
  
De la Centenar a rămas totuși ceva, chiar impresionant ....Catedrala Mântuirii Neamului, o realizare a Bisericii, BOR, dar mai ales a străduinței Patriarhului. Existența acestui locaș, chiar neterminat a fost un prilej de pelerinaj în frig a mii de persoane, a comentariilor pro și contra, mai ales despre cheltuiele enorme. Numai construcția clopotelor a fost mult comentată. Dar nu acesta este subiectul acestui scurt eseu. 
  
Nici parada militară desfășurată cu fast și cu participarea unor detașamente ale unor armate aliate. Parada militară a fost și este un prilej de mândrie, de asigurarea existenței unei armate naționale. Au fost mulți care s-au declarat mulțumiți, atât de organizarea parăzii, cât și de înzestrarea tehnică. Desigur nu au lipsit cârcotași, care au criticat nivelul tehnic scăzut al armatei comparativ cu cel al armatelor marilor puteri. Niște răi !!! Parada militară din 
  
Bucureștii s-a repetat și în restul țării, cu mijloacele tehnice și umane existente local. 
  
Dar,cu tot frigul existent, în toate localitățile unde s-a sărbătorit Centenarul au fost DISCURSURI patriotice,unde în texte s-au strecurat atacuri politice alături de apeluri la unitate și pace. Desigur, în multe locuri s-au asigurat rezistența la frig si la elan național cu unele gustări cu mici, sarmale, vin sau țuică fierte. 
  
După cum reiese din numeroasele comentarii, în toate discursurile, atât ale coaliției la putere, cât și ale opoziției au existat câteva teme actualizate. Toți au evocat (pe bună dreptate) marile sacrificii ale armatei române din primul Război Mondial, participantă nepregătită și slab echipată tehnic. La tratativele de Pace, ca și în alte ocazii similare, a contat mai puțin jertfele popoarelor, cât stabilirea noilor granițe. Dar așa cum am arătat în precedentul eseu, la tratativele de la Paris....am avut mult NOROC și o personalitate carismatică și puternică în persoana Reginei Maria. Sacrificiile poporului român au fost uriașe. Țară înfrântă în război, secătuită economic, am beneficiat nu de umbra lui Mihai Viteazul, ci de lupta milioanelor de români din Basarabia, Bucovina și Transilvania, care au cerut UNIREA prin mari demonstrații. Ca și în cazul Micii Uniri din 1859, noi am profitat de CONJUNCTURA Internațională, mai ales a dezmembrării imperiilor opresive Otoman, Rusiei țariste și Austro-Ungariei. 
  
În discursurile Centenarului, după ce s-a invocat Istoria (din diferite manuale) s-a subliniat unanim UNIREA ȘI UNITATEA POPORULUI (dar de pe poziții diferite). Toți politicienii au accentuat necesitatea UNIRII, dar fiecare cu altă CONDUCERE respectivă, asigurând asistența de un VIITOR DE AUR. 
  
Intr-adevăr, România nu s-a dezmembrat ca YugoSlavia sau Ceho-Slovacia, tot apărute în 1918. Dar în ultimii ani s-au conturat tendințe îngrijorătoare. Avem aproape cinci milioane de români în Diasporă, șapte milioane analfabeți reali sau funcționali, mulți sub nivelul european al sărăciei. Dar și trei milioane de nostagici activi, mulți cu mari averi, alături de mii de români săraci, bigoți și mai ales needucați. Dar aceștia VOTEAZĂ !!! 
  
Între aceste segmente mari ale populației s-au creiat adevărate prăpăstii, atât de înterese dar și de viziune, de înțelegere.Și iată, că în această perioadă critică, se anunță creiarea Alianței de Vest cu marile orașe ardelene, dar și cea aTransilvaniei de Nord-Vest din Maramureș. Scopul acestor alianțe este asigurarea desvoltării regionale, în profida incapacității Bucureștiului de a creia infrastructură ( auto-străzi, spitale investitori strategici). Aceste Alianțe NU vor scindarea unor teritorii, ci păstrarea legăturii cu Uniunea Europeană și asigurarea unei desvoltări fără Corupție. 
  
Înființarea acestor regiuni parțial autonome este justificată prin marele decalaj economic, tradiție și cultură, dar și prin incapacitatea clasei politice. Înființarea unei Transilvaniei autonome este însă foarte riscantă și ar fi un mare cadou de care UDMR-ul și Ungaria ar încerca să profite. În plus ar conta prietenia lui Viktor Orban cu V. Putin, plus lingușirea UDMR-ului de către toate partidele politice de la noi 
  
Să sperăm că NOROCUL, mare nostru aliat (poate eseoteric și fatalist) ne va apăra. Cum ? Ungaria visează la Marele Imperiu din meandrele Istoriei și ar include, pe lîngă Transilvania, nordul Serbiei, sudul Slovaciei și al Ucrainei transcarpatice. Cam mult, poate mult prea mult și mai greu de realizat, mai ales în timp de PACE.Trebue reamintit că în primii ani după Revoluție, din anii 90 s-au publicat opt proiecte despre Marea Ungarie concepute de istorici și publiciști maghiari și ....ruși ! 
  
Dar iată că în discursurile asociate Centenarului, toți politicienii au menționat alături de Unire și marea dorință de pace a României. Se pare că s-a reinviat sloganul anilor 50 - 80, în care toți strigam LUPTĂM pentru Pace ! Oare aceasta este arma noastră de bază, multiseculară ? 
  
Referinţă Bibliografică:
CENTENAR, UNIRE, PACE / Radu Olinescu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2905, Anul VIII, 14 decembrie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Radu Olinescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Radu Olinescu
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!